More is more

Cu o saptamana in urma citeam pe bloguri mai vizibile o apriga discutie despre natiunea noastra de olimpici neapreciati. Boala a venit ca de obicei de la comentatori, unde autorii virasera inspre ”avem rezultate remarcabile si am avut intotdeauna”.

Revoltele adolescentine pe tema ”lucrurilor care nu merg” sunt mai putin utile decat baxurile cu apa plata la o serbare campeneasca. Discutia adevarata tine de sistemul de invatamant si despre rezultatele lui. Problema nu e ca Romania n-are elevi cu rezultate, ci ca Romania are elevi foarte buni, in cantitati foarte mici.

Clivajul enorm dintre cei de la varf si ”restul” e dovada clara ca sistemul nu functioneaza. Cand intr-un liceu ai 2-3 clase bune si 4-5 elevi exceptionali nu ai un liceu bun. Valabil si pentru facultati si alte unitati de invatamant. La fel ca vechiul regim care, datorita enormei presiuni sociale, ajungea sa produca arta, un sistem educational prost conceput produce rezultate exceptionale. E practic o incercare de rupere de sistem, de evadare disperata. Pentru putinii care vor ceva mai mult (adica ciudatii care ”vor sa invete”), nu exista alta alternativa decat efortul sustinut si agatarea de putinii profesori dispusi sa-i ajute. Sa ne miram ulterior ca parasesc mediul care le-a ”adus” performanta?

Sa ne intelegem totusi. Nu vorbesc despre oamenii care iau doua trei olimpiade la romana si matematica prin generala sau liceu. In situatia asta am fost si eu si stiu ca n-am fost singurul. Am avut destule premii si rezultate notabile, dar n-am ajuns sa iau triplu aur la olimpiada internationala de astronomie. Asta e intr-adevar semnul unei performante deosebite, semn pe care sistemul actual de invatamant il ignora. Mai mult, in multe cazuri pare a fi semnul unui ”hobby” in care nu se investeste. Cei care fac performanta in domeniile slab dezvoltate (de la patinaj la fizica Pamantului) trag de fapt un semnal de alarma asupra potentialului pe care il are domeniul aici.

Acum serios, hai sa-i dam la o parte pe cei care au picat BAC-ul pe motiv de ”trac de camera”. Ce ofera actuala educatie academica unui absolvent de liceu cu performante deosebite? Cu exceptia unei sesiuni speciale de BAC (o glumita, sincer) si a unor locuri gratuite in super facultatile romanesti, cursurile specializate si profesorii dedicati lipsesc. Oamenii astia vor fi tratati la fel ca restul si, daca ambitia ii mai lasa odata cu varsta, la un moment dat vor ajunge ”ca restul”.

Pentru cei care inca se holbeaza la titlu: e vorba aici de o analogie cu sistemele educationale mature. Sistemul finlandez de exemplu, unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun din Europa, produce mii de elevi si studenti ”buni”. Nu, nu sunt niste genii, nu strang tone de medalii, dar sunt considerati bine pregatiti de majoritatea universitatilor/locurilor de munca din tara de bastina si de pe-afara. Mai mult, studiile mai vechi plasau pustanii finlandezi in topul inteligentei europene. Asta nu se datora unor varfuri, ci mediei. Media lor era foarte ridicata.

In Romania si, din fericire (!?) in alte tari balcanice, media este foarte slaba. In aceeasi clasa poti avea oameni care citesc trei carti saptamanal si elevi care cred ca oamenii si dinozaurii au trait in aceeasi perioada. Scopul nostru este ridicam media si sa protejam varfurile, nu sa protejam mediocritatea si sa ignoram varfurile. Solutii s-au tot propus, dar din pacate, chiar daca lucrurile se schimba, ani buni vom culege roadele unui sistem educational esuat. Cativa indivizi superdotati nu inseamna nimic la cateva milioane de australopiteci. Uneori, mai mult chiar inseamna mai mult…

P.S: Daca tot am intrat in discutia asta sforaitoare, dati-mi voie sa mai constat un fenomen: dispar profesorii ”memorabili”. In generala, in liceu si in facultate, am avut contact cu destule figuri ”memorabile”. Fie ca aveau mici ticuri, fie ca erau extrem de pasionati, un lucru ii unea pe toti: erau profesori buni, isi transmiteau coerent materia.  Ei bine, vorbind cu ceva pusti de liceu, constat ca masa ”profilor” devine din ce in ce mai amorfa si mai usor de demonizat.

37 Comments

  • profii memorabili nu dispar, sunt doar înlocuiți de… cum le spuneai? australopiteci. profi de bio care cred că digestia începe prin anus, profi de română care se laudă că au avut 10 la matematică ”deci nu mă învăța tu pe mine ce e aia ontogonie”, etc. e clar că din oamenii ăștia nu ai cum să scoți ceva memorabil, prostia capătă un caracter grețos și efemer.
    dacă stăm să ne gândim, e un fel de cerc vicios în învățământ: profesor nu se va mai face decât prostu care n-a găsit în altă parte și care trăiește cu impresia de ”geniu pustiu” despre sine, condamnat la 7 milioane jumate pe lună (deși unii n-ar merita decât să li se deconteze naveta, la cât predau); elev nu se mai face decât un mediocru, mai mult pentru numărul de prezențe (restul, dintr-o categorie mai răsărită, ori se bazează pe pregătiri, ori pe concursuri(=premii pentru școală= punctele de performanță= salarii mai mari pentru profi= motivarea tonelor de absențe ale elevului premiant); acest mediocru va ajunge mai apoi un profesor mediocru și tot așa.
    procesul ăsta prin care scade constant nivelul (după văicărerile profesorilor, care cred că de la an la an ne tâmpim mai mult și mai mult) e poate și rezultatul unei mentalități colective absurde, a omului care, pe de-o parte jelește salariul de râs al cadrelor, pe de alta pufnește disprețuitor când aude pe cineva că vrea să se facă profesor pe bune.

  • Am un prieten foarte bun care s-a ars sanatos cu profesoratul, deci nu mai insist pe tema. Pe langa salariul slab, faptul ca ”n-avea cu cine lucra” l-a demotivat sanatos. Evident, omul si-a gasit o ocupatie mai productiva, cum n-avea sens sa iroseasca un creier perfect functional pe unele greu de calibrat.

  • size does matter after all

  • Size matters indeed și cînd vine vorba de salariu. Contează foarte mult în ideea că acum presupunerea de la care se pornește este că elevii sunt pe lîngă orice înseamnă școală și învățare.
    Dar, kross, zic eu că te orientezi prea mult spre vindecarea unui sistem care nu a funcționat niciodată. Orice modificări i-ai face sistemului nu are cum să funcționeze acum – ai nevoie de cel puțin una, două generații pentru a desțeleni mințile armatei de profesori care încă predau cu nostalgii comuniste în minte.
    Am vorbit foarte mult despre treburile astea în ultima vreme. Școala produce (dacă urmezi fidel cursurile școlii) inadaptați social. Olimpicii sunt niște inadaptați social și niște pierzători, în general, pentru că ‘răsplata lor e în ceruri’ adică afară din țară (asta dacă nu clachează sau nu iau premiu la ‘română’ caz în care dincolo înseamnă Republica Moldova).
    Mă tot gîndesc la soluții. Dar fiecare idee pe care o am se lovește de corupția sistemului, prea adîncă și prea gravă pentru a mai putea fi vindecată acum. :-<

  • Vlaicu: Exact

    Dorin: Nu stiu daca mai exista profii aia, sincer. Multi dintre nostalgicii aia comunisti stapaneau macar la minim materia predata. Seria noua de profi e cea dezastruoasa.

    Nu stiu ce sa zic despre inadaptatii sociali. Aveam un coleg cat se poate de relaxat si de olimpic la disciplinele reale (evident ca s-a carat cu prima ocazie). De fapt, mai toata clasa mea din liceu obtinea rezultate intr-o directie sau alta (eu ma duceam la concursuri si numai la cele pe bani – proza, English public speaking etc + mici concursuri de game design, ne legate de scoala => jobul actual, in mare, reflecta tendinta).

    Inadaptarea sociala vine tocmai din lipsa de respect de multe ori.
    In general, tocilarii si cei complet inadaptati nu prea ajung nici la concursuri (zic concursuri pentru ca am greata de manariile care se faceau in olimpiade). “Profilul” ideal e undeva intre performanta si frustrare, a doua fiind intarita si de atitudinea generala fata de ei. Sunt laudati in cancelarie sau pe forumuri, dar vazuti in scoli/licee ca niste ”ciudati/tocilari”. E aceeasi atitudine pe care o avem si fata de sportivii de performanta: in fata strainilor ne batem cu pumnii in piept, in tara le gasim nod in papura si ne holbam cu orele la poze din Can Can.

  • bine ca esti tu destept :))))
    nu e spusa la misto replica , ci doar fiindca articolului tau ii lipseste doar o mica doza de umor .

  • Ii lipseste o doza mai mare, dar asa e cand scrii pe fuga 😛

  • Si eu am participat la olimpiade pana in clasa a -XI-a si cred ca am ridicat media .
    Problema invatamantului romanesc este ca Romania este condusa de comunisti .

  • @krossfire: E imposibil ca toți profesorii să fie chiar atît de dezastruoși. Mi se pare că e statistic imposibil ca lucrurile să meargă așa, pe de altă parte am văzut cum sunt promovate pe linie academică dezastrele deci nu mai comentez.
    Inadaptarea socială vine din faptul că pentru a face performanță România e cel mai prost loc; nu de alta, dar nicăieri în lume nu am văzut mediocritatea mai încurajată, mai cerută, mai impusă. Pînă și obsesia cu cultura generală (subliniez, generală) care nu poate să creeze decît mediocri. Cel care face performanța trebuie să devieze de la mediocritatea generală pentru a opta pentru specializare.
    Și da, elevii buni la toate nu sunt buni la mai nimic de fapt. Urăsc olimpicii de profesie care erau supra-încărcați cu bullshit și care clachează la examene corecte. De exemplu, la olimpiada din clasa a XII-a de mate au forțat trecerea la județ a 9 elevi din liceul meu pentru că unul din ‘campionii’ care ar fi trebuit să ajungă pe țară nu luase nota suficient de mare 😀

  • Romania Inedit: Cand era condusa de aia, erau mai putine locuri la facultati, in ciuda atrocitatilor aferente 😛

    Dorin: Normal ca, statistic, e imposibil ca toti profesorii sa fie varza. Macar profii mei tineri daca mai predau si tot pot numara cativa.

    Pe langa mediocritate, e si atitudinea generala. E nevoia aia de ”respect” pe care nu o gasesti aici. Sa lasam la o parte scoala si facultatea. Uita-te cum esti privit daca ai o performanta notabila la munca. Nu vorbesc de colegi, ci de concitadini. In momentul in care depasesti niste ”asteptari sociale legate de salariu si munca”, esti automat un mare norocos, unul care face invarteli etc. Nu zice nimeni: omule, ai muncit si meriti!

    Asta se intampla peste tot cu olimpicii. Omul e ”bun” la o materie si profii ii creeaza asa un halou de ”elev bun”.

  • Sistemul de educatie in sine este una dintre “vine”. Asa cum varfurile au posibilitatea sa faca performanta intr-un sistem prost, asa si media ar putea fi in stare de rezultate bune. Un rol important il joaca parintii si educatia copilului extra-scolara.

    Din punctul meu de vedere, aici ar trebui sa se lucreze. Un copil care vrea sa invete, va invata si intr-un sistem prost. Asa cum si un copil care vrea sa joace fotbal, se va juca si pe un teren langa o centrala de bloc, cu pietre in loc de porti si nu va pretinde gazon, plase si arbitrii.

    Problema asta cu vrutul sau vointa sa-i zicem o gasesc eu mai importanta decat sistemul scolar in sine. Evident, asta nu inseamna ca este un sistem bun, departe de mine gandul asta, si va dura mult pana va fi, asta daca va fi vreodata si tocmai din acest motiv, ar trebui sa vorbim mai putin despre el si mai mult despre atractia copilului spre invatatura, atractie care trebuie sa inceapa de acasa.

  • Asa am mers si eu, dar nu functioneaza chiar asa lucrurile. Vedem din perspectiva asta pentru ca avem o educatie parentala si am trait intr-un mediu. Am respectat cumva ideea asta de ”seriozitate scoalara” cum au facut-o si altii.

    Pe de alta parte, daca unul cu mai putin noroc in perioada de dezvoltare ii bagi pe gat un sistem ca asta, l-ai terminat complet.

  • de ziua ta, un comentariu pe blog si un like pe facebook.

    p.s: ba, tu esti nebun? selectia naturala e sfanta.

  • @krossfire: respectul față de muncă e într-adevăr disproporționat, dar la școală nu cred că asta ar fi problema – ci pur și simplu faptul că în școală depinzi niște automatisme absolut inutile. Olimpicul e fantastic la carte, și va fi incapabil să 1) realizeze ceva practic, 2) explice într-un mod simplu ceea ce face el. Va putea să dea însă explicații de manual și lanțuri de gîndire exagerat de complexe.
    Dar ieșit din universul școlar, el e inutil. La asta mă refeream cînd ziceam inadaptare socială. Unde nu mai pui că pentru a face față rigorilor școlii trebuie să dedici incredibil de mult timp și energie ei – iar școala e cel mai prost loc unde îți poți forma reperele în viață.

  • Stefan: Da, dar pentru asta e mai usor sa legalizezi etnobotanicele 🙂 (Oricum, nu a fost cel mai fericit articol)

    Dorin: De acord cu tine, dar nu stiu daca asta-i tocmai vina lui

  • Nu e vina lui. E adevarata victimă a sistemului, credul, probabil cu părinți și mai creduli. E tragic, pentru că există mult potențial, și prea puține șanse pentru astfel de oameni.

  • krossfire, prietenul tău probabil n-a avut pilele necesare să ”nimerească” unde trebuie(mai cunosc cazuri). la un liceu bun, cum este cel la care am învățat, copiii sunt destul de ok la creier, iar, dacă are cine să-i atragă, învață cu plăcere și merg și la pregătire. îmi pare rău de profesorul respectiv, era poate o speranță pentru învățământ, la fel cum am mai avut și eu vreo doi-trei profi tineri, care din păcate pentru noi au plecat cu burse afară.

    dorin, accentuezi mult pe ”inadaptarea socială” a olimpicilor. acum nu știu din care unghi privești, dar eu una, care am stat între ei, fără să fiu neapărat un olimpic de performanță (cum zicea și krossfire, n-am luat medalie la internaționala de astrofizică), cred că faci o mare greșeală când spui că olimpiada se bazează pe memorarea automată a unor date care nu pot fi folosite nicicând. din contră, există o obsesie nemaipomenită de punere în practică a tuturor cunoștințelor: de la colegii de geografie care analizează asfaltul și problemele de mediu întâlnite pe stradă, până la olimpicii la informatică dornici oricând să îți explice algoritmul pe care îl faci când te așezi pe un scaun. și te asigur că olimpicii nu sunt văzuți ca niște ciudați, pentru simplul fapt că se comportă normal, numai că învață mai mult ca alții și au o pasiune, atâta tot.

    încă ceva: nu știu alții, dar eu am preferat mumiile comuniste profesorilor trendi-flendi care habar n-au de nimic, dar își dau ifose. chiar dacă seniorii nu ies niciodată din tipare, măcar știam că predau, că ascultă, că își văd de treaba lor, că li se pune pata în anumite contexte, dar-în orice caz, rămâneai cu ceva. tinerii care vin cu metodele noi, gen ”hai să predați voi, să faceți planșe, portofolii, referate, ppturi”, etc. nu fac altceva decât să mănânce din timpul elevilor absolut degeaba.

    romaniainedit, ”comunist” e o etichetă mult prea vagă și a devenit deja un clișeu care nu spune nimic. și pe cuvânt că, dacă ar fi așa cum spui, mi-ar fi plăcut mai mult. adică mi-ar fi plăcut să iau notele așa greu cum le lua mama și să îmi amintesc peste 25 de ani chimia, latina, franceză și alte bazaconii așa cum și le amintește ea. din păcate, eu nici măcar nu le-am învățat.

  • Pai cam da, omul a vrut sa intre prin propriile forte.

  • @miruna: am o părere foarte proastă despre olimpicii la informatică și asta din experiența personală. Am lucrat cu ceva olimpici, și din păcate dezamăgirea a fost generalizată. Olimpicii la informatică sunt aproape inutilizabili în IT, și nu am văzut nici un astfel de om dînd rezultate reale. Ce se întîmplă cu ei? Sunt recrutați de firme mari (pentru că trec de un interviu disproporționat, bazat pe toceală de algoritmică, de exemplu), unde li se dau pe mînă resurse extraordinare și fac mai puțin decît trebuie.

  • Dorin: Pai da, pentru ca atunci cand noi programam jocuri prin liceu ca hobby (si cautam competitii de gen, dar de unde?), oamenii astia erau bombardati cu algoritmica pura si matematica de catre profesori. Din fericire, cei din clasa mea au evoluat intr-o directie frumoasa (unul a ajuns un programator excelent pentru sisteme open-source, altul s-a mutat spre DCS). Oricum, imediat dupa liceu oamenii au tras la fel de sanatos.

  • Îi felicit, atunci, că și-au revenit 🙂 Cei pe care-i cunosc eu nu au ajuns foarte rău, dar nici nu pot să mă laud cu ei 🙂

  • Am intalnit si cazuri nefercite, mai ales pe domeniile de nisa 🙁

  • Profesorii buni dispar pentru ca nu sunt apreciati de elevi/parinti la adevarata lor valoare. Profesorii buni sunt aia care mai dau si un 3-4 din cand in cand, care mai lasa si corijenti, care nu sunt neaparat tineri si cool si in general sunt aia pe care ii injura marea masa a elevilor.

    Sincer nu cred ca profesorii sau programa scolara sunt marile probleme, problema este societatea asta manelista in care traim. Personaje “colorate” sunt in toata lumea, dar din ce am vazut eu parca nicaieri nu sunt atat de promovate ca la noi. Nu cred ca ai cum sa ridici nivelul cultural al elevilor sa ii mobilizezi sa invete cata vreme la noi modele de reusita in viata sunt Gigi Becali si Daniela Crudu.

  • Dap. Problema e si ca sistemul de notare e complet irelevant pe termen lung. Practic, lectia pe care elevii ar trebui sa o invete (dar macar pe-aia nu o invata) e ca scoala e un fel de simulare mai relaxata a vietii/muncii.

  • Dap si o mare parte dintre ei se invata ca “merge si asa”. Eu am fost surprins (neplacut) sa aflu ca exista o adevarata industrie care vinde lucrari de licenta. Ce valoare are diploma unuia care nici macar lucrarea de licenta nu a fost in stare sa o faca?

  • Sunt oameni care ofera servicii complete pe zona asta. Iti adapteaza lucrarea suficient cat sa n-o mai recunosti si-ti fac si un ”tutorial” despre intrebarile posibile ale profilor si cum sa ti-o prezinti. Stiu pentru ca un amic a facut reportaj despre ”industria asta” si a discutat cu mai multi oferte/tarife.

  • Cam care sunt preturile?

  • De la 200 de euro chestiile mai non-profi pana la 600 tratament complet.

    Alea care-s ”manevrate pe sub mana” sunt mai ieftine (gen lucrare de licenta data la Iasi in 98′, cumparata cu pretul X si vanduta cu pretul Y).

    Imi amintesc ca la scurta vreme dupa disertatie, m-a intrebat si pe mine cineva daca nu vreau sa o vand, lucru care evident ca nu s-a intamplat. Eu sunt obsedat de drepturi de autor, iar la munca sunt platit sa scriu => i-am caculat, pe drepturi de autor, cat cred eu ca face lucrarea mea, ca sa ma lase in pace (si m-a lasat :D)

  • @krossfire: cît făcea? 🙂 Chiar sunt curios, nu de alta, dar eu vreau să-mi refac lucrarea de licență și să o dau la liber pe net, nu ca lucrare de licență ci ca și chestie informativă.

  • Pai am calculat pe drepturi de autor x ore de munca si ajunsesem la aproape 500 de euro :)) (Omul voia sa o cumpere cu ceva gen 2-3 milioane si sa o vanda cu 5-6, de unde si socul lui. Stiu ca n-as fi scapat de el daca-i spuneam ca nu o vand, asa ca i-am spus ca o vand foarte scump – oricum n-as fi dat-o).

  • Ah, ieftin, dacă aș fi avut nevoie mi-aș fi permis să o iau, mai ales dacă era bună 😛

  • România îi călește pe mulți, poate și asta e ceva. Și din păcate, singurul sfat bun pe care îl pot primi vârfurile din partea profesorilor dedicați ce mai sunt pe aici e… să plece.

  • Dorin: Probabil as fi marit pretul sau m-as fi fofilat eu cumva, ca nu intentionam sa vand 😛

    Diana: Asta cu calitul e ca la scoala de soferi, in care multi au invatat pe Dacia 1300. E ok (cat de cat) sa inveti pe un mini-tractor, dar nu sa conduci asta toata viata.

  • @kross: pe cand un nou concurs cu premii? 🙂

  • La ultimul entuziasmul n-a fost prea mare 🙁

  • Si se mai intreaba unii de ce nu ajunge un tanar din popor presedinte 😀

  • @VLAD:
    “Un copil care vrea sa invete, va invata si intr-un sistem prost. Asa cum si un copil care vrea sa joace fotbal, se va juca si pe un teren langa o centrala de bloc, cu pietre in loc de porti si nu va pretinde gazon, plase si arbitrii.”

    La un alt nivel, poate gasiti de interes o alta perspectiva:
    http://doxosophia.files.wordpress.com/2011/03/professorial-capital.pdf

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.