Albume valoaroase – Din 90′ pana astazi (Partea I )
De remarcat : Articolul asta si cel despre Second Life sunt probabil singurele mai serioase din perioada asta.
Evident ca este vorba de partea I…din X, pentru ca as putea scrie la infinit pe tema asta. Daca incepeam cu anii 60′ chiar as fi scris la infinit, insa nu o voi face, si ma voi mentine in domeniul muzicii care ma intereseaza, asa ca NU : Nu voi scrie nici despre Nirvana nici despre alti ”ground breakers” care nu m-au fascinat nicio secunda. (asta nu inseamna ca nu au fost buni).
Voi incerca sa fac o scurta lista cu albumele care merita ascultate din anii 90′, si in fiecare parte voi enunta albumele cu o ierarhizare cronologica, in nici un caz valorica. (Sa nu uit : Este vorba de albume care merita ascultate, nu de albume care au spart topurile)
1.Blind Guardian – Somewhere Far Beyond (1992)
Desigur, fanii Blind Guardian ar spune : Nightfall in Middle Earth (1998) si A Night At The Opera (2002) au fost mult mai bune ! (check them out, daca sunteti curiosi). Totusi, luand in vedere contextul temporal al aparitiei acestui album, il pot vedea ca o capodopera. Cand piata rockului era suprasaturata de clone de grunge si de ”baieti rai” , o trupa de metal din Germania a scos poate primul album de epic metal, desi cu greu as putea incadra albumul asta la epic metal. E metal si totusi… Trupa a inceput ca o amestecatura de trash si raw power metal, pentru a se transforma treptat in poate cea mai iubita trupa de power (original) de la ora actuala. Pe albumul asta solistul inca pare a fi deplin impresionat de filmele fantasy vazute recent 🙂 (si nu ma refer doar la cele cu substrat mitologic)
Piese recomandate : The Bard’s Song – In The Forrest (este clasica, si vorbesc serios), Theatre of Pain, Black Chamber , The Quest for Tanelorn.
The Bard Song – Cantat live de trupa in studioul unui post de radio
2.Live – Throwing Copper (1994)
Cand vine vorba de trupa Live, majoritatea se gandesc ”Astia nu sunt aia cu Dolphin’s Cry ?” (o metafora relativ complexa despre sexul sacru, preluata de MTV ca o piesa gen U2 – totusi, o piesa superba) . Ba da, Live sunt ”aia cu Dolphin’s Cry”…sau cel putin asta au reusit ei sa produca in ”epoca” lor comerciala : piese gen U2. (Oricum solistul este de zeci de ori mai talentat la a compune versuri decat domnul ”Save the children of Africa” Bono) Ce erau Live inainte de ”epoca MTV” ? (si la ce au revenit acum ?). Live abordau o interesanta combinatie intre muzica celor de la R.E.M si U2 (of the 80’s) cu versuri puternic inspirate din filosofia budhista si hinduista. Este ca-i interesant ? Asa ziceau si cei care le-au dat in 1994 cateva discuri de platina pentru cele 8 milioane de bucati vandute din Throwing Copper. Personal, am mai multe piese preferate pe alte albume Live (de aceea va recomand sa ascultati Awaken – The Best of Live) insa albumul asta este de departe cel mai coerent din cariera lor.
Album Highlights : Selling The Drama, Lightning Crashes, I Alone, All Over You
Totusi , pentru o idee mai buna va recomand sa ascultati si primul album, Mental Jewelry sau sa ascultati direct Awaken – The Best of Live…si apoi sa treceti la ”materialele mai serioase” 😛
3.Running Wild – Black Hand Inn (1994)
Din trupa asta, legendara la inceputul anilor 90′ si in a doua jumatate a anilor 80′ (”Bad to the Bone” va spune ceva ?), a mai ramas un solist cu ambitii (Rock’n Rolf) si cativa omuleti care se uita de jos la domnul Rolf. Albumul de fata redefineste notiunea de ”raw power metal”. Este probabil si primul album exclusiv dedicat piratilor si aventurilor lor, care chiar s-a vindut :). Bine, inainte de acest album au mai fost vreo 3-4 albume Running Wild care meritau ascultate la vremea lor, dar Black Hand Inn este probabil primul care nu zgarie iremediabil timpanele. Atentie ! Este destul de greu de ascultat datorita unei calitati bizare a inregistrarii (asteptam un full reissue) insa piesele sunt foarte catchy si merg destul de bine la o petrecere mai metal, asa 🙂
Dupa albumul asta a mai urmat un singur album bun Running Wild…sarbatorirea a 10 ani de existenta le-a marcat finalul ca trupa adevarata. Running Wild a continuat sa lanseze albume…sau mai bine zis Rolph a continuat sa lanseze albume sub titulatura Running Wild, insa cu exceptia baladei ”The Ballad of William the Kid” nu am mi auzit nimic care sa fie demn de ascultat de la trupa asta. (desi au scos inca vreo 4-5 albume si o colectie aniversara).
De pe albumul de fata, piese faine : Black Hand Inn, The Privateer si Fight the Fire of Hate.
Running Wild – Conquistadores – Live (piesa nu este pe albumul asta, dar veti intelege stilul pe care-l veti intalni si pe album – ceva mai elaborat si mai curatel)
4.Arcturus – Masquerade Infernale (1995)
Sunt sigur ca multi o sa intrebe : Cine naiba sunt Arcturus si ce cauta ei in topul asta ? Intrebarea este justificata…din anumite puncte de vedere. Arcturus este o trupa formata din bucati ale unor trupe de black care au facut istorie la inceputul anilor 90′. De remarcat este prezenta bateristului Hellhammer, proaspat refacut dupa incidentul Mayhem (adica dupa ce solistul de la Mayhem s-a sinucis iar Burzum l-a hacuit pe Euronymus). De ce l-am amintit pe Hellhammer ? Pentru ca desi usor cazut in penibil in ultimii ani…omu’ asta stie sa bata la tobe ! Sa revenim deci la ”de ce este important acest album ?”. Pentru ca este dementa in forma pura ! O amestecatura intre putin black avantagardist, opera (da…o voce de tenor distorsionata – vocea lui Garm si mai nou Vortex, basistul de la Dimmu Borgir) si muzica de carnaval. Un sound sumbru, bizar si totodata atat de atragator. Nu va asteptati la clasicele urlete din black. Am spus ca exista influente datorita unor pasaje de growling si a snare drumming-ului…dar nu predomina. Trupa a incercat recent o intoarcere la origini, deci ultimul album merita ascultat 🙂 ( P.S : Albumul Sham Mirrors merge puternic spre black, deci nu il recomand). Trupa intra in categoria ”avantgarde metal”.
Piese ”de forta” : Master of Disguise, The Chaos Path
The Chaos Path – piesa cantata live… cu circari pe scena !
5.Lake of Tears – Headstones (1995)
Este destul de greu sa vorbesti despre o trupa care s-a reinventat de atatea ori de-alungul unei existente destul de zbuciumate. Inceput initial ca un proiect de doom-death, grupul Lake of Tears a ”intrat pe piata” in 1995 cu albumul Headstones, un album de doom-gothic cu un sound nou si foarte interesant, si cu destule influente heavy pentru a multumi o gama larga de fani. Cu exceptia unor versuri, care-si trag cumva sevele din albumul precedent (The Greater Art) si care nu sunt extraordinare, albumul asta merita luat in considerare. Fanii Lake of Tears ar trebui sa spuna ”Forever Autumn” este cel mai bun album Lake of Tears. Nu-i bai…ajungem noi si-acolo, in partea a doua a articolului 🙂
Despre albumul de fata…nu se pot spune prea multe : ori iti place, ori nu.
Highlights : Sweetwater, Raven Land si Burn Fire, Burn
Lake of Tears – Raven Land (videoclip) – as prefera totusi Sweetwater…e mai faina, dar nu era ok inregistrarea.
Data viitoare : Tiamat – Wildhoney , My Dying Bride – Turn Loose The Swans, Iced Earth, Nightwish, Virgin Black, Elvenking si Human Fortress (for the sake of it…P) si poate si mai mult Lake of Tears- P.S : Data viitoare inseamna ”Cand mai am chef de muzica”..dar probabil pana in sesiune oricum 🙂
Pentru ca nu mi s-au parut niste valori. Stiu ca o sa-mi sara multi in cap. Kobain a fost un om care scria pentru el, si albumul Nevermind o ilustreaza cel mai bine. Nu era un geniu muzical, ci doar un om care-si putea defula frustrarile fara probleme in muzica. Grunge-ul este o muzica facila in ansamblul ei.
Valoarea celor de la Nirvana vine din tocmai originalitatea lor . Daca mai continuau , pana azi nu mai erau ”nimic”…ca toate trupele de gen care au facut-o. Asa pot spune ca ”s-au retras la timp”.
da…interesant!in legatura cu nirvana…au destule melodii bune(smells like teen spirit,my girl,heart shaped box,i hate myself and i want to die…etc) si chiar nu vad d c nu te-au fascinat!!!
Nirvana, pentru mine, reprezinta genul de trupa pentru rockerii incepatori. Era in Brasov o gasca de tzanci de 13 – 14 ani care se credeau tare smecheri. Ne vedeau pe noi in fiecare seara pe banca, cu chitarile, cantand treburi serioase. Si ce si-au zis ei: vrem si noi sa fim ca ei! Si in cateva saptamani, toti copiii aveau chitari, purtau tricouri cu dimmu borgir sau cannibal corpse (desi habar n-aveau cine sunt aia) si cantau nirvana (nici nu mai stiu care erau melodiile…jesus don’t want me for a sunbeam??? bineinteles smells like teen shit, oups, spirit et alii). Plus de asta fumau cu totii (repet 13 – 14 ani)… erau tare smecheri…ascultau Cobain…
n-are nicio treaba, dar unchiul tau cred ca e prof in targu neamt, nu piatra neamt… (traiasca google) 🙂
Man…trebuie neaparat sa continui articolul asta !
Lake of tears scoate album nou in aprile, abia astept sa ascult moons and mushrooms, imi pare rau ca am fost bolnav cand au venit in romania:(