A sti sau a nu sti…sa critici
Uite o o arta valoroasa. A sti sa critici ! Trebuie intr-adevar sa ai o experienta deosebita intr-un domeniu ca sa poti critica de la un nivel competent. Avea dreptate saracul Calinescu (cat ii mai chinuiam noi citatele prin liceu) cand spunea ca pentru a critica literatura trebuie sa treci prin toate genurile posibile.
In primul rand exista o granita foarte fina intre critica de tip constructiv si critica distructiva. Sunt convins ca stiti asta si ca o treceti (cum o trec si eu) uneori involuntar. Multi pusti figuranti si indivizi lipsiti de viata sociala au impresia ca niste injuraturi aruncate pe un forum\blog\serviciu de streaming inseamna ”a critica”. Daca totusi s-a intamplat ca, pornit fiind, sa demolezi o opera, ar fi bine ca ulterior sa ai si niste argumente plauzibile in cazul in care ceilalti nu vor fi de acord. Demolarea unui produs artistic se face numai in momentul in care artistul nu este altceva decat un fals insa pentru a demonstra asta este nevoie de mai multe minti si mai ales, de multa minte.
In al doilea rand, marii nostri critici nu realizeaza ca un critic este inferior din start artistului. Doar pentru ca nu-si poate depasi impotenta creatoare (temporara sau permanenta) , criticul de meserie ar trebui sa porneasca de la umilinta. Desigur, daca produsul artistic ii pare slab sau lipsit de valoare in context, nu-l va opri nimeni sa-l critice. Este normal. Insa atunci cand apar afirmatii de gen ”Daca eram eu….” criticul trece in pueril.
Am fost acuzat la un moment dat ca sunt prea dur cu formatiile romanesti si mi s-a sugerat sa fac eu mai mult. Intamplator chiar voi incerca sa fac mai mult insa niciodata, de cand scriu la bangyourbrain sau pe blog nu am avut pretentia de a ma considera mult sub cel care a depus un efort creator.
Daca efortul creator nu a fost depus de artist\scriitor\jurnalist, atunci respectivul este un zero si se cere critica distructiva. Nu cred ca o sa vina cineva sa-i ia apararea vreunui papitoi din peisajul pop-dance romanesc pe motiv ca ”are talent si are o opera in spate”.
Prin urmare : Haideti sa criticam impreuna…cu spor, dar documentat.
P.S : Incepusem sa ma gandesc serios la faptul ca in ultima vreme am reusit sa gasesc circumstante atenuante multor bloggeri mai vechi care debordeaza de aroganta. Pai cand vine un oligofren care la 30 de ani sta cu maica-sa in apartament si-ti scrie pe blog ‘‘Nu stii bah nimic , bah !” nu-ti vine sa-l trimiti la origini ? Dar cand iti creste traficul si ai 10 oligofreni din astia pe zi, mai ai chef sa explici fiecarei persoanae care-ti comenteaza pe blog de ce nu are dreptate ? Nu, aplici tratamentul : ”Send in **zda masii”. Asta explica comportamentul multor bloggeri care au un numar constant de accesari zilnice si un numar constant de imbecili saptamanali. Daca la inceput ma stresau si pe mine doi trei tampiti lunar, acum am ajuns la frumoasa cifra de 4-5 pe saptamana.
- krossfire
- Un simulator de viata... November 24, 2010
- Avatar - The Last Airbender July 21, 2008
- Nesimtirea romaneasca I : Claus Web January 9, 2008
- Best of Krossfire - 6th Edition January 7, 2008
- Sinonime January 6, 2008
Comentând Ps-ul tău.
Dacă omul ăla nu se chinuie să îşi argumenteze spusele, de ce “nu ştii nimic” sau altceva, nu, nu merită să stai să explici la fiecare de ce nu are dreptate.
De obicei un articol despre un “ceva” este argumentat. Dacă cineva nu e de acord cu tine, trebuie să explice/argumenteze de ce, aşa cum şi tu ai făcut-o în articol. N-o face şi te ia de sus? Să-i fie de bine 😀
Şi Radu Gonciar se plângea de faptul că are prea mulţi cititori, şi că a pierdut controlul asupra blogului. Poate de asta nu a mai scris nimic…
Pentru ca nu are un link si pentru ca este deosebit de ciudat, am decis sa pastrez ultimul comment…weird !
Până la urmă este blogul tău şi poţi tăia şi spânzura după bunul plac. E normal.
Dar stai domne, or mi s-a urcat Timişoreana la cap (poate o fi aşa, nu neg), dar după ce zici despre criticul de meserie că “ar trebui sa porneasca de la umilinta”, afirmi că “nu am avut pretentia de a ma considera mult sub cel care a depus un efort creator”. Şi ştiu că şi ţie îţi place să critici, ca şi mie, de altfel.
In the aesthetic sphere, people make enjoyment the center of their lives.
Such an aesthetic response is characteristic of the Net surfer for whom information gathering has become a way of life. Such a surfer is curious about everything and ready to spend every free moment visiting the latest hot spots on the Web. He or she enjoys the sheer range of possibilities. For such a person, just visiting as many sites as possible and keeping up on the cool ones is an end in itself. The qualitative distinction that staves off levelling for the aesthete is the distinction between those sites that are interesting and those that are boring, and, thanks to the Net, something interesting is always only a click away. Life consists in fighting off boredom by being a spectator at everything interesting in the universe and in communicating with everyoane else so inclined. Such a life produces what we would now call a postmodern self – a self that has no defining content or continuity but is open to all possibilities and to constantly taking on new roles.
Poate o să revină şi cu link. Deocamdată a atras atenţia :))
Mihai, Radu am înţeles că îşi ia o pauză. Cred că trece printr-un moment din acela în care nu îţi mai pasă de mare lucru, te-ai săturat de toate, să te consumi.. Cine ştie?
Lucian Vasile, da, e blogul tău şi faci ce vrei. E uşor să tai şi să spânzuri. Însă există simţul ăla care trebuie să argumenteze de ce a ales să spânzure. Asta în cazuri normale, nu în cele cu oligofrenii din “PS”.
Pentru a critica frumos (stim ca se poate) trebuie sa-i dai de inteles omului ca o faci spre binele lui si chiar asa sa fie! Este nevoie de diplomatie si mai ales, sa stii ca se afla ceva dincolo pentru care critici.
Daca nu, inseamna ca e o mare pierdere de timp!
Daca doresti, de ce nu 🙂 ?
P.S : Dar tot in aceeasi baza, pot accepta critica de tip constructiv si pot modera opiniile pentru ca sunt un dictator rau si fara suflet 😛
Las-o , ca merge asa 😀
Opinie vs. Critica. Daca imi manifest o opinie proprie, pot fi oricat de evil, nu? >:)
EVIL RULES!!!! voiam sa mai pun si un “muahahaha” mic, dar cred ca se prinde ideea 😀
Dida, de obicei, când eşti nevoit să tai şi să spânzuri pe blog, nu are sens să mai dai şi explicaţii “victimei”. Discuţia logică purtată cu respectivul ar fi o pierdere de vreme.
Stii, sunt oameni care au talent si si-l irosesc prost. Sunt oameni care n-au talent dar cred ca au si isi gresesc cariera. Sunt si oameni care au talent si lucreaza in directia aceea. Eu cred ca e datoria criticilor sa indrume talentul pe calea cea buna, intr-un fel ei sunt feedback-ul de calitate. Dar daca nici critici buni nu mai sunt… se duce totul naibii.
Ba m-am gandit insa postura autorului in cazul asta nu poate fi una inferioara pentur ca altfel nu si-ar mai avea rost postul 😛
“…marii nostri critici nu realizeaza ca un critic este inferior din start artistului.”
Tu nu prea ai pornit de la umilinta spunand asta. Afirmatia e egala cu: “….orice critic este inferior din start oricarui artist”. Dar nu te-ai gandit ca, asa cum exista un geniu al emiterii, asa poate exista (chiar exista) un geniu al receptarii 😉
Kross, mi-a facut mereu placere sa aud feed-back-urile de la tine. Si cum is in vacanta de blog (desi continui sa scriu ca sa nu-mi ies din mana), am sa fac o tsira observatii vis-a-vis de pozitia criticului. In primul rand competenta. Evident, daca vrei o opinie veritabila despre unghiul de atac al rotii de Dacie, daca e mai bun sau nu decat cel de Matiz, n-ai sa intrebi un psihiatru despre asta; eu pot, ca psihiatru, sa am o “opinie” (poate chiar mai informata decat a unui mecanic), dar n-am o “competenta” a priori. In particular la muzica, evident persoanele care sunt angrenate in sarabanda “formatiilor”, “evenimentelor”, care eventual si canta, au o competenta care poate – aparent – ca conteze mai mult decat altele. Si totusi, competenta nu e sinonima cu valoarea. Pe vremuri, inainte de un adevarat ceaslov al meseriilor care ne guverneaza actual pe toti, eruditia intr-un anumit domeniu era data de pasiune, interes, timp dedicat…era data de “amateurism” (de la “amare” – a iubi cu pasiune). Critica unui om care intamplator a dedicat pasiune unui anumit lucru, chiar daca priveste dinafara fenomenului ca factor “a priori” de competenta, poate capata o valoare net superioara. In… Read more »
Intr-adevar, un punct de vedere mai realist decat al meu. Ca de obicei, eu urmaream sa si atac subtil cu postul, si in special sa atac acea categorie de critici care merge pe ”Daca-mi place mie e extraordinar, restul e tot prost”.
Bafta si vacanta placuta 😉 !
cred că singurul lucru care contează într-o critică este stilul. dacă e scrisă cu stil (şi fără să jignească), orice critică e “coonstructivă”.
[…] -A sti sau a nu sti sa critici : Despre critica in general, despre romani in particular. […]
Mă-sii. * mnah.