2024 – Anul Nou Care Din Păcate A Fost

Deși am zis că anul ăsta voi sări peste ea, am decis totuși ca și la începutul lui 2025 să public o foarte scurtă retrospectivă a anului ce a trecut. Mă, rog, „retrospectivă” am  zis? Voiam să spun exorcizare.

Dacă anii 2021 și 2022 puteau fi comparați cu niște continuări nereușite la infamul 2020, despre 2023 spuneam că a fost un film ridicol, unul greu de urmărit chiar și de propriii actori. Ei bine, anul 2024 e un film din aceeași serie, doar că a devenit un fel de horror psihologic – genul de film unde regizorul e amator și singurii care se bucură sunt moșii de la Cannes. Pe scurt: 2024 a fost un an ciudat, iar indicatorii economici, precum și bunul-simț îmi spun că nici 2025 nu va fi un succes de casă.

Pentru început, merită să fiu puțin recunoscător și să menționez că, pentru mine, anul care a trecut nu a fost chiar un dezastru total. Am avut (cu greu) parte de niște mini vacanțe și am câștigat un concurs de scriitură la care nu intenționasem să particip (mulțumesc din nou celor care m-au votat). În plus, cel mai important, am făcut pasul “ăla” cu o persoană cum nu speram să mai găsesc. Asta ar fi partea plină a paharului, doar că paharul ăsta a fost plin de Frutti Fresh.

Partea mai puțin plăcută a fost că oameni foarte dragi mie au stat prin spitale, o experiență de care n-am fost scutit nici eu. Amici buni au avut experiențe similare sau chiar mai grave, iar 2024 în sine a fost un haos total, cu schimbări de joburi și de situație cu care cu greu am putut ține pasul. Mă rog, n-am fost singurul în situația asta: rar mi-a fost dat să mă văd cu cineva anul trecut și să-mi spună ce fain a fost.

În cazul meu, a fost un an în care, atunci când am putut, am fost mereu în mișcare, alergând de colo-colo să rezolv probleme apărute din senin. Din fericire, am avut și oameni pe sufletul meu prin preajmă care să mă oprească din a mă transforma într-un spiriduș. Un exemplu aleatoriu: în dimineața din pragul Revelionului făcusem deja trei drumuri la ora 11 și mă certasem cu un reprezentant al statului cu care m-am împăcat până la doișpe și zece. De-asta nu a apărut articolul ăsta pe 31 decembrie și nici pe 1 sau 2…

Totuși, înainte ca Ordonanța Trenuleț să ne șteargă definitiv zâmbetul de pe buze și înainte să ne luptăm din nou cu alegerile din primăvară, ar fi de menționat că 2024 n-a fost un rateu total.

Desigur, a fost anul reînarmării nucleare generale, anul unei noi victorii a lui Trump și anul în care am trimis toți nebunii în Parlamentul European și în cel local. Tot 2024 a fost și acela în care tot aparatul de Stat al României a fost pus în fund de o mână de troli și o masă de români supărați (și de aceeași politicieni nesimțiți care ne-au adus în pragul dezastrului). În plus, e greu să treci cu vederea tragedia războiului din Ucraina, măcelul din Palestina sau recenta tragedie aviatică din Coreea de Sud. E greu și să uiți că și în 2024 criza locurilor de muncă și a lichidităților de pe piața privată a continuat.

Anul trecut a fost și cel mai cald din istoria recentă, iar resursele pe care nu le aveam oricum ca planetă acum sunt și mai puține. Apropo, vă mai amintiți de Peștera Scărișoara? Ei bine, ea riscă să mai existe doar în cărțile de geografie. Exploziile solare au fost la ordinea zilei, dar și aurorele, deci putem vedea din nou partea plină a paharului. Bine, paharul ăsta chiar a fost foarte plin, pentru că 2024 a fost și anul cu cele mai multe inundații. Spaniolii s-au trezit cu orașe mari luate de ape (iar regele a avut de tras pentru asta) și la fel și francezii, iar deșertul Sahara s-a făcut și el mocirlă.

La nivelul politicii locale, nu doar ultimele alegeri ne-au îngrijorat, ci și multe alte evenimente precum țeapa Nordis sau epidemia de profesori universitari abuzatori (Bulai, Pieleanu și câte zeci or mai fi). Bine, ni s-a confirmat iar că Guvernul României nu dă doi bani pe educație, motiv pentru care niciun olimpic internațional la mate sau fizică din 2018 nu mai e acum în țară. Mă rog, e de așteptat ca domeniile cu profil real să aibă cautare, dar și ca România să nu aibă niciun post bine plătit în cercetare.

În 2024 au fost din păcate la ordinea zilei accidentele unde adolescenți beți sau drogați au nenorocit familii întregi și scandalurile cu droguri distribuite minorilor. Tot în 2024 am pierdut și ceva personalități românești, printre care Dinu Săraru, Nicolae Manolescu, economistul Ilie Șerbănescu, Mircea Diaconu, Gabriel Cotabiță, Nicu Covaci, Moni Bordeianu și folkistul Marius Batu. Desigur, cine i-ar putea uita pe Silviu Prigoană sau pe Naomi, la rândul lor decedați trecut? Bine, nu doar în România au fost probleme în 2024…

Britanicii au avut mari probleme cu Casa Regală și mai precis cu sănătatea ei (atât a Prințului Charles, cât și a urmașilor lui), dar și cu imigranții pe care anul au încercat să-i trimită gratuit în Rwanda. Ungurii nu mai au drept de vot în UE, iar președinta lor a demisionat după un scandal cu grațierea unui pedofil. Germania nu mai are un Guvern, iar Franța a trecut la limtă peste o majoritate extremistă. Apropo de Franța, procesul care a zguduit Europa, cel al Gisellei Pelicot, de-acolo a venit. E o discuție mai serioasă pe tema lui și o vom lăsa pentru alt articol. Altfel, în 2024, olandezii au trecut peste formalități și acum sunt țara cu cele mai multe… exorcisme.

Israelul și-a continuat războiul care a depășit cu mult limitele replicii din Palestina (angrenând Iranul și Libanul, unde au explodat pagere Hamas săptămânal). Bashar al Assad a fost alungat din Siria și acum a fugit în Rusia, iar Afganistanul s-a întors în întuneric, cu femei asuprite și economie de subzistență. În Venezuela, Maduro a început Crăciunul mai devreme, în Cecenia s-a interzis muzica rapidă și lentă, iar în Coreea de Sud, președintele a făcut genul de greșeli pe care le fac dictatorii sud americani. Chiar și așa, Coreea de Sud a dus-o excelent, față de Coreea de Nord care fie a trimis baloane cu excremente la vecini (serios), a executat adolescenți care se uită la telenovele și a trimis trupe absolut inutile în Ucraina…

Apropo de Ucraina, războiul de acolo a intrat în cel de-al treilea an și, cum niciuna dintre părți nu pare să fi semnat vreun acord, vom mai auzi de el și în 2025. În altă ordine de orori, Rusia l-a asasinat și fizic pe Navalni (nu doar politic sau ideologic), și a început inclusiv să-și asasineze balerinii, încarcereze tinerii și tortureze aliații. La începutul anului, Putin s-a prins că Șoigu și oligarhii lui au furat tone de echipamente militare, motiv pentru care individul a fost înlăturat din funcție, dar păstrat în apropiere. Tot în 2024, omul care a autorizat armele chimice în Ucraina a fost asasinat de ucrainieni cu ajutorul unei trotinete.

Bine, dacă e să fim onești, nici în SUA lucrurile nu au stat grozav. Trump a fost găsit vinovat pentru toate capetele de acuzare, iar apoi a devenit din nou președinte cu o majoritate clară. Nu l-au împiedicat nici concurența unui Biden senil (care și-a grațiat fiul și a decorat câteva personaje chestionabile din spațiul public) și a unei Kamala Harris nu foarte pregătite și introduse târziu în joc. Tot în 2024 a murit și Jimmy Carter, președintele laureat la premiile Nobel.

Tot în SUA a apărut și sportul asasinării de CEOs, iar Boeing, cândva un exemplu de profesionalism, s-a dovedit a fi cea mai proastă companie. Nu, nu doar din SUA, ci din lume: au avut zeci de accidente atât în spațiul aerian cât și în cel cosmic și s-a dovedit că-și lubrifiau piesele de avioane cu săpun și că subcontractau absolut tot. Altfel, Elon Musk a fost atât de prezent în spațiul public și online, încât merită propriul articol unde să scriem tot de la faptul că e campion la Diablo IV, la modul în care a țopăit pe scenă alături de Trump, ca acum să-i înjure miniștrii în public. A fost prea mult Elon pentru un an, vă spun eu! Altfel, un ditamai raportul despre Covid-19 a arătat că originea virusului a fost laboratorul din Wuhan, ceva ce probabil știam cu toții.

Multe companii mari au revenit la munca de la birou, chiar dacă nu era nevoie, iar munca peste program a devenit acum o normă (am avut și o victimă în București foarte recent). Aceleași companii au denumit fenomenul oamenilor cărora nu le place locul lor de muncă “resenteism”. În altă ordine de idei, cumpărătorii femei au devenit majoritari, iar Microsoft a redevenit cea mai valoroasă companie.

Spațiul software a avut în continuare de suferit post-pademie, marile companii concendiind masiv (pe de o parte din cauza lipsei de investiții, pe de alta din cauza A.I.-ului). Companiile de jocuri video au dat și ele afară oameni în prostie, în ciuda unor succese răsunătoare. Ar fi însă de reținut că războiul consolelor și al platformelor de distribuție pare să se fi încheiat, majoritatea gamerilor putând acum accesa conținutul exclusiv de pe alte platforme software sau console. În zona companiilor hardware, Nvidia a fost cu siguranță marele câștigător al cursei pentru A.I.

În zona industrială ar fi de menționat că lumea mașinilor electrice e în cădere liberă: mai mulți producători (inclusiv doi producători germani) au diminuat mult capacitatea de producție, Northvolt (producător de baterii) și-a cerut insolvența, Volvo și-a amânat planurile, iar scutirile de taxe care au permis Chinei să domine piața au picat. Până și românii au avut un model de mașină electrică de lux care a eșuat. Apropo de China, în ciuda proceselor împotriva giganților Shein și Temu (s-au dat și reciproc în judecată), dominația lor a fost necontestată – poate doar de companiile care au constatat că hainele Shein sunt la fel de toxice precum plasticul Temu.

În zona cinematografiei, am pierdut mulți giganți (Maggie Smith, Alain Delon, Donald Sutherland, James Earl Jones, Kris Krisstoferson), dar și personaje care ne-au distrat copilăria și adolescența precum celebra Brenda (Shannen Doherty) sau Apollo Creed (Carl Weathers). Am avut și câteva blockbustere autentice precum Dune 2, filme care au generat mici scandaluri precum Baby Reindeer, dar și throwback-uri la filmele anilor 80 (Beetlejuice, Beetlejuice). Cel mai câștigat în 2024 a fost genul horror cu filme precum Heretic, Abigail, Alien: Romulus, Longlegs, The Substance, The First Omen, Nosferatu sau Late Night with the Devil care au continuat trendul filmelor horror cu actori decenți și scenarii bune.

Și filmul românesc a avut câteva hituri, inclusiv cel din care mi-am inspirat titlul, dar și în zona comercială, unde aș zice că ultimul film al lui Mircea Bravo a atins cumva granița aia dintre decență și mercantilitate a comediei românești. Altfel, ar mai fi și zona de seriale de pe platformele de streaming unde efectiv nu am spațiu să menționez toate titlurile faine de anul trecut (dar mă bucur sincer că Fallout a fost un hit).

Nici lumea cărților nu a fost ferită de scandaluri, Neil Gaiman fiind acuzat de hărțuire sexuală, iar lui Gabriel Garcia Marquez fiindu-i publicată cartea pe care și-o dorea în mod expres nepublicată. Ca veste bună însă, Mircea Cărtărescu a primit Dublin Literary Award, lucru greu de apreciat de cele 11 milioane de români care au declarat că nu au citit nicio carte în ultimul an. Totuși, chiar și ei ar putea fi interesați de cel mai bun roman grafic românesc din ultima vreme (disponibil gratuit online) sau de suma cu care pictorul român Victor Man și-a vândut ultimul tablou.

Altfel, în alte părți ale lumii, premiile n-au fost destinate exclusiv oamenilor – Nobelul pentru fizică s-au acordat în esență unor A.I.-uri. Nici nu e de mirare, cât timp Google deja lucrează la un cip cuantic special pentru asta.

În lumea sportului, Federer si Nadal și-au anuțat succesiv retragerea, iar sportul românesc i-a pierdut pe marele Duckadam, dar și pe Ștefan Biertalan. Ciclul acuzațiilor din sport a continuat cu Mbape și Connor MacGregor, ambii condamnați, iar bătrânul Tyson a pierdut un meci cu ceva influencer dubios. Simona Halep s-a întors cu greu pe teren (deși alte sportive au primit penalizări ma imici), iar controversatul Bela Karolyi s-a stins din viață.

România a avut o performanță absolut decentă în campionatul de fotbal și în calificări, ceva ce nu mai avuseserăm de multă vreme. Tind să cred că, în ciuda schimbării antrenorului, trendul va continua. Nici la Olimpiada din Franța nu ne-am prezentat prost (excelentă prestația trupei Gojira în deschidere, apropo), însă acolo România a cântat un singur nume: David Popovici. Obiectiv vorbind însă, am avut multiple victorii la Jocurile Olimpice (la gimnastică, la canotaj și haltere), în ciuda condițiilor dificile de antrenament și a nedreptăților, precum cea de care a avut parte Ana-Maria Bărbosu.

Apropo de trupe și de cântat nume, 2024 a fost un an plin – am scos mai multă muzică anul trecut într-o zi decât în întregul an 1989, deși aș argumenta că a fost și mult mai proastă. În 2024 s-au reunit Oasis, Grohl și-a pierdut coroana de cel mai de treabă rocker (după ce și-a înșelat nevasta), iar în Hall of Fame a fost în sfârșit introdus și Ozzy ca artist individual. Au murit Quincy Jones, Paul DiAnno, Steve Albini, John Mayall și Richard Tandy, dar și oameni nu tocmai talentați dar cunoscuți precum Rich Hommie Quan, solistul Crazy Town sau tipul ăla de la One Direction care nu e Harry Styles.

As I Lay Dying s-a desființat în sfârșit, iar Jon Schaffer de la Iced Earth a scăpat doar cu trei ani pe cauțiune după ce a asediat Capitoliul. Desigur, nimeni nu poate uita scandalul muzical al anului și anume cel din jurul lui P.Diddy (fost Puff Daddy, actualmente deținutul Sean Combs) care a făcut prea multe lucruri nasoale pentru a avea loc într-un articol.

Altfel, românii de la Dirty Shirt vor cânta cu Ian Anderson, iar olandezii de la Delain și-au luat o româncuță la voce. Vera Farmiga și-a tras și ea trupă de metal, iar studiile au demonstrat din nou că cei mai inteligenți muzicieni și ascultători sunt ăia de heavy metal. Mulțumim!

Nu vă spun care a fost piesa anului în România pentru că, conform trendurilor, probabil a fost maneaua aia a lui Ionuț Cercel compusă acum 10 ani în stilul clasic al maneliștilor, prin ciordirea unei alte melodii de la Smiley… după ce fusese remixată de ConnectR. Apropo de manele, vă mai amintiți când marea noastră dramă era că s-au cântat manele la Coldplay sau când săream toți de bucurie că Ed Sheeran l-a avut pe scenă pe Christ Hemsworth?

Internetul a bubuit și el în jurul câtorva scandaluri, de la interzicerea TikTok, la scandalurile legate de trișatul din șah, la cel legat de Huberman, dar și în jurul celor mai tâmpite trenduri precum băgatul cu capul în bălți pentru donații și săritul cu capul în zid în stil Superman. Și anul trecut am avut parte de proteste tâmpite precum aruncatul cu supă în Mona Lisa.

Totuși…

În 2024 am intrat cu totul  în Schengen, am primit eliminarea vizelor pentru SUA, iar puterea de cumpărare a crescut… dar nu ne-am prins pentru că inflația era teribil de mare. Tot anul trecut s-a câștigat procesul pentru Roșia Montană, Ciucă a pierdut în mod ilar toate alegerile, iar fast-food-urile nu au făcut profit. În plus, Facebook, Instagram și chiar LinkedIN au avut perioade de nefuncționare mari, iar asta consider că a fost un lucru pozitiv. Marile companii au recunoscut public că reciclarea, făcută în stilul lor, nu funcționează, trei marinari au fost salvați din larg, iar un pisoi simpatic a primit un post în Guvernul Lituaniei.

Ne-am distrat cu toții urmărind hipopotamul Moo Deng și am avut și prima rasă de pisici românească. În plus, am omologat și un produs numit Sardeluța care e 100% românesc, doar că nu e făcut nici din sardele și nici din pești care trăiesc în România. Am făcut o americană, ce să zic, la fel cum a fost și povestea imigranților cubanezi care voiau să treacă granița în România ca să ajungă în… Spania. Altfel, pe lângă succesele sportive clasice, am avut și o campioană feminină la Counter Strike, dar și o echipă care a câștigat un turneu mondial.

Tot în România, numărul de donatori de organe a crescut simțitor, iar PIB-ul pe cap de locuitor României l-a depășit pe cel al Ungariei (v-am mai explicat de ce, dar e amuzant oricum să ne amintim). Anul 2024 a fost și un an excelent pentru știința internațională (s-au făcut progrese imense în lupta cu bolile Alhzeimer, schizofrenie și Lupus), însă efectele cercetării de acum se vor vedea probabil prin 2030.

Îmi dau seama că nimic din cele întâmplate mai sus nu compensează pentru dezastrul care a fost 2024. Totuși, sper ca 2025 să fie un an nou… de fapt nu, știți ce? Vorba lui Jonathan Edward Durham – mie să-mi dați un an puțin uzat, un 2015 în condiție decentă sau ceva similar. Să aveți un an fantastic vă doresc și, vorba francezilor, Toute le Bonheur du Monde!

P.S: Tot în 2024 s-a înființat concursul de călărit cai de lemn și o fată îmbrăcată în pisică a atacat un câine în Arad. Poza e generată de A.I.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

13 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
OldJohn

Sunt atât de multe pe care nu le știu încât sunt nevoit sa revin pentru a dezvolta linkurile.

Mulțumesc frumos pentru articol!

PS și în Norvegia se aleargă cu cai de lemn la concursuri pentru copii. Acum că americanii nu s-au maturizat nu ne miră

amyobedlam

Felicitări pentru pasul important făcut, milioane de zile fericite împreună să aveți. Și felicitări și pentru premiu. Vreo șansă să apară povestea tipărită undeva? Că eu am ceva defect, nu înțeleg povestea dacă e citită de altul și nu văd eu literele. Ascult 2 minute după care îmi fuge mintea la altceva și discul vorbește singur.
Altfel, 2024 mi se pare un capitol prost scris, terminat cu un cliffhanger pe care nu-l văd rezolvat mulțumitor nici în 2025. Cu bune și rele, bănuiesc că vom trăi și vom vedea. Nu cred că am apucat să zic pe alte rețele, un An Nou așa cum ți-l dorești!

LeThanhTung

Un an plin de haos și evenimente neașteptate! Chiar nu știu dacă să râd sau să plâng citind despre toate acestea… Credeți că 2025 va aduce vreo schimbare reală? Sau ne scufundăm și mai adânc?

costicămusulmanu

La mulți ani! și de an nou, și de treaba aia…
nu știam de electrica ghe Cluuuuj și nici de mașina de frasin, iaca cum afli, mulțam;
lasă că mă afectează la rată, da’ io nu poci pricepe în ruptu’ capului de ce a ținut BCEu’ Euriboru’ așa de sus; înțeleg mecanismul de corectare a inflației, da’ chiar așa de bine o duce average Jane, să nu simtă? ai China cu electricele, ai lipsă de energie ieftină, ai raportul Draghi, ai război…; doar mie mi se pare un (alt) start ratat?

edelweiss

Un articol marca Kross, lung și împănat de linkuri, fără să simți o clipă că este lung și plin de linkuri. Mă înclin, într-o țară normală oameni ca tine ar spune chestii bune, de tot felul, de la tribune vizibile, nu dintr-un colț de internet.

Ipo

Kiefer Sutherland e viu și nevătămat, taică-su Donald a murit.

Bob

“lumea mașinilor electrice e în cădere liberă”. Nici pe departe! in China s-a atins deja pragul de 40% din masinile noi sunt electrice. Norvegia 90% aproape. Am fost si am vazut cum e acolo si imi place viitorul asta.
Chiar si in europa, cota de piata a crescut usor, dupa disparitia atator subventii.
Bateriile sunt tot mai ieftine si sunt tot mai multe locuri de incarcare peste tot.

Toti pe care ii cunosc cu una imi spun ca sunt multumiti de masinile electrice.

In schimb, da, VW continua sa o dea in bara si nu are nimic impresionant si e posibil sa o ia pe urma Nokia. Cam toti producatorii europeni sunt asa si e posibil ca si cu multe alte produse sa ajungem sa le cumparam din China.

[…] articolul meu precedent, cineva îmi spunea că senzația lui e că umanitatea a pierdut controlul asupra lumii. Ei bine, […]

13
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x