August 2, 2025
August 3, 2025
Victimele Istoriei și Istoria Victimelor
Știu că puținii cititori rămași așteptau probabil o a treia parte a articolului despre inteligența artificială sau măcar continuarea unor articole mai vechi. O să vină, însă adevărul e că rezervele mele de timp nu mai sunt ce au fost. E drept, o parte din ele au fost consumate de un eveniment fericit, dar majoritatea au fost înghițite de micile uragane ale vieții.
Acum că am scos scuzele din scenă, m-am gândit să revin în forță… cu o veste proastă: naționalismul european și protocronismul american sunt mai contagioase decât credeam. Nu doar dictatorii de buzunar din Estul Europei își imaginează că sunt centrul universului, ci și politicienii din țări mai civilizate. Bunăoară, conservatorul parlament japonez s-a “îmbogățit” cu 14 deputați extremiști. Aleșii fac parte dintr-un partid numit Sanseito (un nume care înseamnă efectiv “participare politică”), o formațiune născută dintr-o emisiune ultraconservatoare de Youtube, răsărită în timpul pandemiei. Așa cum poate vă așteptați, Sanseito pare să fi luat cele mai rele părți din MAGA și extremismul european, cu un strop de psihoză asiatică.
Acum, problema ascensiunii partidelor extremiste e mai largă și depășește cu mult acuzațiile de fascism care sunt la modă zilele ăstea. În general, în perioadele în care elitele economice urlă la săraci să strângă cureaua, săracii (adică noi toți) caută soluții și uneori soluțiile ăstea sunt torțe. De-asta nici n-o să mă leg de politicile Sanseito care țin de anti-imigrație, anti-știință, anti-LGBTQ și de cam tot ce printează imprimanta conservatoare americană și cea rusească (care i-au și finanțat). E clar că există încă probleme majore pe care partidele vechi, deseori cleptocrate și avantajate de status quo, nu le-au rezolvat. Aceste probleme au, ca toate marile dileme ale vieții, răspunsuri simple, dar greșite. De-asta e și atât de ușor să cazi în plasa extremismului de carton.
Ce este însă foarte deranjant la Sanseito este revizionismul istoric, care se duce până la propunerea rescrierii constituției și la reîncadrarea celui de-Al Doilea Război Mondial sub umbrela unui război asiatic de apărare (vă sună cunoscut?). Totul, hrănit cu mitologie și conspirații despre “insuflarea vinei japoneze” de către aliați și așa mai departe.
Acum, genul ăsta de afirmații sunt similare cu cele care-i fac pe neolegionari să vadă patrioți peste tot, dar și pe nostalgicii comuniști să uite de oribilele lui crime (despre care am discutat). Problema e că nici legionarismul, nici comunismul românesc, deși nocive pentru popor, nu au fost responsabile de zeci de milioane de victime în afara țării care le-a găzduit. Pe de altă parte, psihoza japoneză de la începutul secolului XX a fost. Prin urmare, dacă încadrezi măcelul propagat de autoritățile imperiale japoneze la categoria apărare, asta nu e doar o jignire pentru victimele de pe teritoriul țării, ci pentru alte națiuni pe care le-au mutilat.
Să ne înțelegem: apreciez și admir Japonia pentru multe lucruri, de la cultura muncii și cea a scuzelor, până la practicile mai degrabă spirituale. Țara asta însă, dincolo de samurai, Nintendo, manga, anime și flori de cireș, a produs și unul dintre cele mai mari genociduri din istoria umanității și n-a plătit aproape deloc pentru asta. Sigur că și alte națiuni (salut, Turcia!) au scăpat fără să achite nota de plată după exterminarea unor populații, dar Japonia este un caz cu totul special.
În timp ce Germania nazistă era demantelată, împărțită și pusă să plătească reparații și, cu mici excepții (operațiunea Paperclip), curațată de liderii naziști, în Japonia, împăratul își cerea scuze, un general se sinucidea, alți șase erau condamnați la moarte și cam atât. Împăratul Hirohito a continuat să domnească, deși ambițiile imperiale îi aparțineau și omul nu și-a asumat niciodată vina pentru masacre, iar Japonia a plătit reparații minore. Liderii programului de război biologic al Japoniei (care a nenorocit mii de copii) au scăpat neatinși, pentru că și-au vândut cercetarea Statelor Unite. Mai mult, câteva mii de criminali de război s-au întors la a fi contabili, artizani, mici antreprenori sau viitori capitaliști.
Hei, dar Japonia a fost victima primelor bombe nucleare, nu e suficient? o să spună unii. Nu, nu statul japonez a fost victima bombelor, ci cetățenii lui. De fapt, ideea că Japonia a plătit complet prin victimele de la Hiroshima și Nagasaki se încadrează tot la revizionism istoric. Despre bombele atomice putem avea o discuție mai amplă, dar cert este ca bombardarea Tokyo-ului dinaintea celor două lovituri nucleare a făcut mai multe victime decat “surprizele” americane, iar decizia predării s-a luat după invazia sovietică, nu după bombele nucleare. De fapt, când au căzut bombele, Statul Major japonez era deja aproape convins că trebuie să se predea și făcea demersuri în sensul ăsta. Bombele au avut mai degrabă efect de pretext politic pentru ieșirea din război, decât de catastrofă umanitară prea greu de îndurat.
Japonia fusese dispusă să piardă voit mult mai mulți soldați și civili în alte contexte și e greu de crezut că bombele i-au dezarmat. Predarea in fata SUA, o țară care-i voia acolo pe post de scut împotriva Rusiei, era cea mai bună șansă politică pe care o aveau. În acel moment, Imperiul Japonez jucase rolul de agresor încă de la finalul secolului XIX și avea polițe uriașe de plătit nu doar țărilor sud-asiatice, dar și Marii Britanii, Rusiei și Chinei. In fine, e greu să vorbești detașat despre bombardamente nucleare, mai ales astăzi, dar consensul istoricilor este că nu bombele nucleare au oprit Japonia. De fapt, consensul era același încă din 1946.
Dacă nu sunteți convinși, haideți să recapitulăm puțin activitatea Japoniei dinainte și din timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Imperiul Japonez a înființat stații de prostituție forțată (confort stations) care au nenorocit peste 100 000 de femei, mare parte din ele murind în aceste bordeluri forțate, altele rămânând traumatizate pe viață. Tot Japonia a inițiat și masacrul de la Nanjing (numit și “Violul Nanjingului”) unde soldații japonezi, posedați de propria doctrină criminală au ucis și violat în mod sistematic o bună parte a populației orașului (până la 300 000 de oameni, majoritatea femei și copii).
La Manila au măcelărit peste 100 000 de civili filipinezi, iar la Bataan și-au măcelărit toți prizonierii de război. Să nu mai vorbim despre munca forțată, gândită să fie până la moarte (diferită de ce făceau naziștii doar prin caracterul multietnic al prizonierilor), depre testele de arme biologice pe oameni sau experimentele oribile pe copii și prizonieri bolnavi. Unele surse spun că japonezii au omorât mai mulți oameni în teritoriile Imperiului Britanic decât omorâseră vreodată britanicii în aceleași teritorii. Doctrina armatei japoneze în perioada aia se mai numea și Sankō Sakusen (Cei trei Tot – Omoară Tot, Distruge Tot, Fură Tot). Tot ea a dat naștere la fenomene la care nici naziștii nu s-au pretat precum otrăvirea surselor de apă potabilă ale unor orașe și canibalism… da, ați citit bine.
(O hartă adaptată după cea de pe Wikipedia, care subliniază “războiul de apărare” japonez. Am prins și Coreea în cerc pentru că în 1911, japonezii deja o anexaseră. Începând de-atunci și continuând în Al Doilea Război Mondial, Japonia a exterminat sistematic soldați și civili prin Asia.)
Practic, în Al Doilea Război Mondial, Japonia era în competiție cu Germania și Rusia pentru Top Crime de Război și, dacă ar fi avut resursele celor două țări, probabil ar fi câștigat. Apoi, după șocul a două bombe despre care se știa deja, Japonia a beneficiat de o reconstrucție accelerată care a propulsat-o în topul economiilor globale. Odată ridicată la rang de civilizație avansată, Japonia a decis că anii de masacre glorificate de atât de stat cât și de populație sunt o amintire străveche, nedemnă de menționat în cărțile de istorie. În timp ce puștii germani învață că țara lor a provocat un masacru global, în Japonia perioada aproape că nu există sau este chiar glorificată.
Revizionismul istoric, susținut parțial și de fostul premierul asasinat, Shinzo Abe, și în trecut chiar de politicieni implicați în masacrele din Al Doilea Război Mondial, trece acum la nivelul următor. Care nivel? Nivelul la care nu e suficient să spui că “lucrurile n-au fost atât de rele”, ci că tu doar te apărai și n-aveai nicio vină. Practic, Japonia nici n-a participat la război, deși soldații ei au luptat prin diferite insule încă vreo 2-3 decenii după război. De ce n-a participat? Pentru că era ocupată de un “război de apărare prin China, Coreea, Indonezia, Tailanda și Rusia”. De-asta e periculoasa ascensiunea partidului Sanseito și a oricărei mișcări de gen. Odată cu el, revizionismul istoric va căpăta legitimitate politică.
Bine, și cu ce ne afectează asta pe noi, dincolo de faptul că e o treabă reprobabilă moral și istoric? Ne afectează, pentru că se mai creează un precedent periculos. Dacă Japonia, un stat presupus civilizat, poate ascunde crime de război de magnitudinea asta, ce îl va opri pe Putin să spună că s-a apărat? Dar pe Netanyahu? Bine, ei deja susțin asta, dar dacă suntem de acord că Japonia s-a apărat omorând peste 20 de milioane de oameni, va fi greu să ne punem haina moralistă când vine vorba despre alții sau despre noi.
Cu alte cuvinte, sper că țările asiatice vor avea bunul simț de care Europei îi e frică și pe care Statele Unite nu l-au cunoscut niciodată. Un bun simț care ne spune că o națiune criminală nu poate fi iertată dacă nu începe prin a-și recunoaște vina.
P.S: Promit să revin și cu subiecte ceva mai vesele, dar treaba asta m-a scos puțin din sărite. Sursa imaginii din header.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Odiseea lui Nolan și Istoria lui Nea Internet July 24, 2026
- Despre scris, socotit și gândit May 30, 2026
- Politica lui NU May 3, 2026
- La Mijloc April 12, 2026
- Războiul Troian și mitul modern March 12, 2026
multam pentru articol
Cu placere si bine ai revenit!
Titlul dezvăluia că nu e o continuare a articolelor, așteptată de mulți, dar l-am citit pe nerăsuflate. Întru acum prin link-uri. Mulțam!
OldJohn: Thank you!
Greucene articole mai scrii, bro. Superbe și de invidiat.
Bine ca mi-ai amintit, daca tot m-am intors, sa mai scriu si pe la matale o leaca :))
Foarte bun articolul . Trăim într-o lume nebuna, daca nu aveam acces la informație era mai rău.
Dar, generația noastră privește cu admirație imperiul roman , genocidele provocate de romani sunt trecute la nota de subsol…
Imperiul Roman macar dadea ceva in schimb, ca sa zic asa: multe din zonele ocupate de ei aveau un standard ulterior de viata decent, desi mutau deseori populatiile indigene. Alte imperii, precum cel mongol, doar luau…
A avut parte și Japonia de procese pe tiparul celor de la Nuremberg, cu destui condamnați. Iar denazificarea din Germania a fost mai mult pe hârtie decât în realitate. Au recunoscut și Aliații că era cam greu de găsit oameni neatinși de nazism, mai ales că pericolul sovietic creștea rapid. Dar, da, Japonia a beneficiat de mai multă clemență.
Iar apariția atâtor focare de extremism și revizionism nu anunță nimic bun.
Anukoi: In Japonia au fost atinsi doar generalii si cei din structurile militare, nu si cei din mediul privat (companiile au fost mari colaboratoare si in Germania si in Japonia) si nici oamenii de rand, poate mai implicati in genocid decat nemtii. Cam aia e problema: daca nu platesti pentru ceva, ai senzatia ca de fapt n-ai facut nimic.
In principiu sunt de acord cu tine asupra faptului ca Japonia nu a platit pentru povestile din al doilea razboi mondial. Insa daca vrei sa fi realist nu strica sa te uiti concret cam cum au evoluat lucrurile in ultimii 80 ani pentru ei. Caci rahaturile facute de ei prin alte parti s-au intors impotriva lor cu episoadele Hiroshima/Nagasaki, respectiv acordul Plaza care a dus Japonia intr-o stagflatie dublata de imbatranirea populatiei. Toate astea au creat o atmosfera in care revizionismul castiga teren. De fapt revizionismul castiga tot mai mult teren fix in state care nu au concret o directie sau un asa-zis proiect de tara, Rusia fiind cazul scoala aici si nu numai. Pe langa asta revizionismul in Japonia trebuie analizat si din perspectiva populatiei imbatranite, in fond nostalgia dupa tinerete a omului il face sa emite cele mai cretine pareri(vezi povestea la noi cu regimul comunism). Asa ca nu stiu daca toata povestea trebuie citita in cheia ca Japonia nu a avut aceeasi soarta ca Germania dupa razboi, ci mai degraba trebuie luata fix cum au evoluat in istorie faptele. In fond este ironic ca problema unui popor care a facut multe rahaturi sa fie faptul ca populatia… Read more »
Asdad2005:
Adevarat, doar ca nu vad legatura – motivul pentru care Japonia nu are spor pozitiv nu are legatura cu Al Doilea Razboi Mondial ci cu directia in care au cotit ei ca civilizatie mai degraba dupa anii ’80. Cam toate tarile civilizate si cu un grad destul de mare de inavutire/wealth au problema asta (o sa o aiba si SUA, acum ca isi elimina imigrantii, desi SUA nu e nici civilizata, nici bogata per capita, doar per total).
Faptul ca Japonia nu a luat nicio palma serioasa peste bot dupa ce au macelarit 10% din glob este si ramane o problema.
@kross
Vorbim de un mix de decizii si factori care s-au intamplat in istoria recenta. Episodul Plaza reprezinta pentru unii fix bobarnacul pe care istoria l-a dat, daca ne raportam la traiectoria pe care tara o avea atunci. Asta plus modul in care americanii ii tin in lesa, cumva vin ca o pedeapsa ce ar trebui sa suplineasca restantele istorice.
Acum revizionismul si ascensiunea partidelor de acest gen trebuie privit si din punctul lor de vedere. In sensul ca au 45 de ani de stagflatie, o populatie extrem de imbatranita si prin urmare o refulare e normal sa apara.
Ceea ce este fascinant insa este modul adorabil prin care imaginea si-au marketat-o in alte parti ale lumii, cu largul concurs al americanilor. Insa cred ca e timpul ca despre anumite rahaturi facute in istorie de diverse popoare sa se vorbeasca mai apasat. Iar rahatul cu istoria este scrisa de invingatori sa dispara si sa fie scrisa de cei care sunt onesti in fata timpului lor.
@Asdad2005 1.Sa nu uitam ca de zeci de ani Japonia e perfect stapana pe destinul ei. 2.Acordul Plaza a fost semnat voluntar. Problemele pe care le are yenul in ultimii 3 ani sunt mai degraba legat de modul in care intervine statul japonez in economie si mai ales cu modul in care au intervenit in perioada pandemiei. Da, e posibil ca fara el, yenul sa fi ajuns una din cele mai puternice sau cea mai puternica moneda din lume, pentru o vreme, dar nu uita ca ascensiunea Chinei era inevitabila si implacabila in zona aia a lumii – marile branduri japoneze au murit sub chinezarii, nu pentru ca s-au jucat astia cu moneda. 3.Japonia a avut si de ceva vreme deja are armata proprie, deloc ineficienta, dar zero comparativ cu ce poate mobiliza China. Ai zice ca americanii ii tin in lesa, dar ma indoiesc ca americanii pot proteja Japonai si Taiwan. 4.Japonia a avut crestere economica pana recent, deci “45 de ani de stagflatie” n-au nicio treaba cu realitatea din teren. Oamenii au crescut si s-au refacut economic, produsele lor au invadat piata americana (marele crash al pietei auto/Detroit-ului american l-au cauzat mai degraba Toyota si Honda, decat alte… Read more »
@kross La o prima vedere sunt de acord cu tot ceea ce ai expus acolo. Problema sta mai degraba in faptul ca Japonia a stat intr-o paradigma de tipul radem,glumim nu parasim incinta, iar cand anumite ambitii au aparut, cineva i-a dat un bobarnac pe motiv ca a pierdut razboiul si nu pe rahaturile facute atunci(o greseala cat se poate de mare, facuta de americani in acele timpuri). Acordul de la Plaza a fost fix din categoria asta, oricat de mult am cauta sa intoarcem situatia pe toate fetele. Alternativa era sa nu semneze si probabil ca am fi avut un razboi comercial avant la lettre cum se spune. Asa ca au preferat sa-l semneze intrucat veneau pe un fond de crestere si nimeni nu banuia ce urma sa se intample. Deceniul pierdut plus criza asiatica din 1997, dupa care perioada de deflatie si crestere lenta economica inseamna pentru mine o perioada de stagnare. Daca mai punem si diversele decizii economice pot sa transform usor stagnare in stagflatie. Toate povestile astea pleaca din acel acord cu efecte ironice in acest moment Banca Japoniei fiind unul din cei mai mari detinatori ai datoriilor americane. Povestea cu ascensiunea Chinei din acea perioada… Read more »
@kross
Probabil vor avea un razboi comercial, cel putin in Asia, asta daca diferitele conflicte din zona nu vor aduce Japonia si Coreea de Sud, sustinute de America (nu a lui Trump, ci a unor indivizi mai coerenti), impotriva Chinei.
Dar da, inteleg ce zici: desi au crescut si au dus-o ok comparativ cu nemtii in perioada post-WW2, li s-au si dictat multe politici. Adevarat, dar din nou, au si vandut de au rupt si inca o fac – au o economie uriasa si o populatie inca xenofoba 🙂
Japonia si Rusia n-au semnat formal un act pentru incheierea WW2 si nici nu-i vad sa-l semneze, fie si la modul simbolic.
Cred ca la nivel istoric, Japonia e un fel de unchi dubios pe care nu stiai ca-l ai si despre care afli tot felul de chestii din cand in cand ;))