Deși mulți din bula mea au început să respire ușurați după alegeri, eu zic că adevărata luptă de-abia acum începe. Voi scrie însă mai târziu despre asta, când spiritele se vor calma și când vom începe să ignorăm din nou pericolul de lângă noi. Până atunci revin cu partea a doua din articolul despre A.I., pe care am promis-o de o lună.

Discutam în prima parte despre cum inteligența artificială actuală, deși bazată pe o arhitectură care nu va duce la conștiință sau la “emoții”, ne va afecta atât viața socială, cât și pe cea profesională. De fapt, a și făcut-o deja, atât la nivelul vechilor cât și al noilor generații. Mai mult chiar, lucruri despre care discutam acum patru săptămâni că sunt incipiente (precum cercetarea făcută la nivel academic cu A.I.) au devenit între timp o realitate. La fel au devenit și primele școli pe bază de A.I., dar și primul student care este de fapt o inteligență artificială. Da, lucrurile se mișcă atât de repede, încât și Geoffrey Hinton, laureat al premului Nobel în 2024 și bunicul rețelelor neurale s-a declarat îngrijorat de viteza fantastică a evoluției A.I.-ului.

Tot în primul episod vă povesteam că este inutil să concurezi cu A.I.-ul în cazul unor sarcini specifice sau repetitive, având în vedere atât nivelul lui ridicat de procesare (comparativ cu inteligența umană), cât și gama uriașă de aplicații care pot programa, scrie, face design grafic și multe alte lucruri, cât timp utilizatorul din spate știe ce vrea. La fel, găsesc depășit argumentul conform căruia celebrele “soft skills” ne vor salva de revoluția A.I. Da, ele vor deveni indispensabile, dar 70% din experții tehnici de astăzi pur și simplu nu le au, iar joburile lor nu le cer.

O altă greșeală pe care mulți o fac este să se compare tête-à-tête cu mașinile, pe principiul “eu sunt mai bun decât o inteligență artificială, pentru că fac X și Y”. Chiar și dacă ai fi, deși probabil nu ești, tu nu concurezi cu un junior care deschide azi pentru prima dată ChatGPT, ci cu alți specialiști la fel de buni ca tine care deja îl folosesc de doi ani. În loc să încerci să arăți că poți alerga mai repede decât o motocicletă, te-ai putea urca pur și simplu pe ea!

O altă pistă greșită este concentrarea pe ce nu poate face A.I.-ul foarte bine. Așa cum spuneam, se investește enorm în tehnologie, iar ce nu pot face Claude și ChatGPT astăzi acum sunt problemele OpenAI și Anthropic, la fel cum e și consumul de resurse (vom vorbi cândva și despre acele gigafabrici de AI, dar și despre proiectele secundare ale lui Altman). Practic, acum doi ani, A.I.-ul halucina chiar și la enunțuri simple și nu putea genera 10 cadre coerente. Astăzi își scrie singur scenariile și creează filmul. Nu are sens să alergăm contra curentului.

Desigur, o să tot apară știri precum cea cu dubioșii de la Builder.ai care foloseau de fapt câteva sute de indieni pentru produsul lor sau știrea cu cei de la Klarna care au concediat masiv și apoi își rugau oamenii să vină înapoi. Au dispărut și o să tot dispară start-up-uri, dar mă îndoiesc că inteligența artificială va dispărea prea curând – cel puțin nu atunci când trei sferturi din joburile așa-numite “white collar”, de la analiști financiari la experți în ad-uri, depind îndeaproape de algoritmi.

Să nu ne panicăm, însă. Există în continuare câteva domenii unde oamenii vor deține în continuare supremația, la fel cum sunt și domenii pe care simt că piața muncii le va abandona treptat, în următorii ani (după cum spune și World Economic Forum). În plus, unele dintre cele mai panicarde studii despre A.I. și piața muncii s-a dovedit a fi mai degrabă exagerate, deci schimbarea nu va fi atât de brutală… dar va fi.

Să încercăm deci să facem o catalogare a joburilor care sunt într-un real pericol, a celor care vor evolua și a celor care vor deveni mai eficiente. Astăzi ne vom concentra pe veștile proaste, pe când în ultimul episod le voi prezenta și pe cele mai optimiste.

Cine e în pericol în momentul ăsta

Evident, cele mai expuse sunt joburile repetitive și predictibile, indiferent de complexitatea sarcinilor din spate. Cum spunea cineva: oamenii se pricep la procese, dar A.I.-urile sunt experte în sarcini. Din păcate, foarte mulți oameni sunt plătiți să execute exemplar, nu să gândească strategii sau să coordoneze. În plus, multe companii vor analiza mai toate rolurile în funcție de valoarea financiară pe care o aduc, un mod cinic de a vedea lucrurile, dar foarte des întâlnit într-o recesiune. Deci, cine se poate gândi la o schimbare de carieră?

1.Toți juniorii

Din păcate, ideea de juniorat așa cum o cunoaștem astăzi e pe cale să dispară. Fenomenul ăsta poate fi și un lucru pozitiv, pentru că A.I.-ul acționează ca un egalizator fantastic între entry și mid-level, dar și un lucru negativ pentru că este din ce în ce mai greu să intri într-o meserie, că e marketing sau programare. 

De ce susțin că junioratul clasic tinde să dispară? Pentru că, înainte de a-i arunca în luptă, juniorii primeau mereu task-uri simple și repetitive, de la texte pentru social media, la bucăți de cod de adaptat de pe Stackoverflow. În momentul ăsta, sarcinile ăstea sunt atât de ușor de făcut cu A.I., încât ele nu mai au sens nici pentru juniori, chiar și dacă i-ai ruga să le facă pentru a vedea “cum gândesc”. Pur și simplu va trebui să ne obișnuim cu faptul că vor fi mult mai puține poziții de juniori în firme și că vor avea responsabilități mai mari.

Fondatorul Anthropic zice că cel puțin 30% din joburile entry level vor dispărea. Obiectiv vorbind, e posibil ca pentru joburile de birou, toți oamenii care sunt acum mid-level să fie toți oamenii de care vom mai avea nevoie pentru următorii cinci ani. Nu văd un declin dramatic, dar nu mai văd nici vreo posibilitate de creștere, cât timp piața e inundată de oameni buni care nu-și găsesc job.

2.Aproape toți freelancerii

Aici este la fel de simplu și la fel de trist: majoritatea oamenilor care făceau freelancing nu lucrau în consultanță sau în domeniile strategice (unde A.I.-ul face o treabă foarte bună, dar e departe de a fi perfectă). Piața era și este plină de creatori de conținut, de ilustratori mai mult sau mai puțin talentați, de oameni care fac DTP, de juniori care programează sau lucrează cu baze de date și de mulți alți amatori sau profesioniști care făceau sarcini simple, rapid și relativ ieftin. 

De majoritatea deja nu mai este nevoie, în condițiile în care piața e deja sufocată de cei veniți din țările asiatice, care lucrează foarte ieftin. E posibil ca cinci dolari pentru un desen să fie deja prea mult, dacă pentru 20 de dolari poți primi câteva mii, generate de un A.I.

3.În jur de 40% dintre programatorii juniori și mid-level 

Aici aș adăuga și aproape toți viitorii programatori, mai ales cei care n-au baze serioase de arhitectură software și integrare. Treaba asta se leagă și de punctul 1, dar și de faptul că în ultimii 15 ani s-a investit enorm în a educa oamenii și a-i atrage în zona de STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică), fără a ști dacă piața muncii va fi capabilă să-i absoarbă. Știu zeci de cazuri de oameni cu altă formare care au sărit entuziaști (și pe mulți bani investiți în cursuri) în zona de IT și care acum își caută de muncă. Vorbim despre programatori juniori, cu 1-2 ani de experiență, dar cu vârste care bat spre 40 de ani.

În plus, apariția A.I.-ului a făcut programatorii juniori mai fragili și dependenți de tehnologie și mult mai ușor de schimbat. Rata șomajului este acum uriașă în zona de programatori entry-level și mid-level, fapt observat recent la un eveniment de profil. Trendul este în creștere și nu văd cum s-ar putea opri. Anthropic estimează că vom avea cu 70% mai puțin programatori în următorii ani. 

Desigur, asta nu înseamnă că vor dispărea programatorii și că vom face toți vibe coding, ci doar că vor rămâne pe piață oamenii cu experiență și ăia care înțeleg baze de date, data engineering, machine learning și așa mai departe.

4.Peste 70% din junior product managers, product owners, Scrum Masters etc…

Vestea bună aici e că managerii de proiect buni vor avea job și peste 15 ani. Vestea proastă e că ei sunt o minoritate. 

Dacă ați lucrat puțin în corporație, n-o să vă chinuiți să mă contraziceți. Știți că la fiecare proiect major existau câțiva developeri care țineau totul în picioare, un project manager care știa să citească o documentație și să scrie niște user stories… și tot felul de indivizi aciuați pe lângă ei. Ultimii aveau joburi pompoase, dar singura lor preocupare era să organizeze ședințe aiurea și să dea rapoarte. Acum 4-5 ani, voia cineva să mă ia drept consultant (pentru promovare și marketing) la un proiect unde existau 2 arhitecți de sistem, 2 project manageri, un Scrum Master și doar trei developeri.

Cum spuneam și în episodul trecut, perioada post-pademie și dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale au acționat ca o lupă. O lupă care ne-a arătat cât de încărcate sunt organigramele multor companii și câte soft-uri inutile au achiziționat, pentru oameni care nu știu și nu vor să facă nimic cu ele. Nu inteligența artificială a inventat mediocritatea.

Din păcate, și aici ca și în alte locuri, vor exista și oameni utili afectați de concedierile de tip DOGE (“Să eliminăm tot departamentul!”). De ce? Pentru că diferența va fi greu de făcut pentru rolurile care aduc valoare, dar nu imediat.

5.Peste 60% din oamenii din industria de media și publicitate.

Conform unor note interne, marii producători de filme deja folosesc AI de vreo 2-3 ani, chiar dacă le e teamă să o recunoască. Multe filme din ultima perioadă se pot face fără jumătate din staff-ul auxiliar, din textieri, artiști de story board (unde A.I.-ul lucrează mai repede și mai eficient), proof-readers și mulți din oamenii angajați pentru efectele speciale. 

Din perspectiva profesioniștilor lăsați pe liber (mulți contractori, din păcate), situația este dramatică. Din perspectiva studiourilor lucrurile sunt clare: 200 000 de dolari pe salarii și producție sau 5000 de dolari pe abonamente și credite la un A.I. bun?

Industria de publicitate este iar un caz special, pentru că e o industrie decrepită și aproape complet deconectată de la momentul prezent. O industrie plină de oameni talentați și creativi, dar care folosesc instrumente din epoca de piatră pentru rezultate greu de cuantificat.

O știu pentru că am lucrat mai bine de șapte ani în ea și încă am prieteni acolo și o știu pentru că agenții mari din România încă mai caută manageri de trafic și alte vestigii ale lumii vechi. Situația prin Vest nu e la fel de dramatică (prin UK și SUA, de exemplu), dar asta pentru că ei au făcut concedieri masive prin pandemie și s-au digitalizat forțat.

În momentul ăsta, o agenție îți cere 40 000 de euro pentru o campanie unde posterele par făcute în Canva, textele sunt sigur generate cu A.I., clipul e ieftin, dar filmat cu un regizor scump, și prezentările sunt banale și lipsite de idei novatoare. Din banii ăia trăiesc 2-3 creativi, dar și 2-3 oameni de client service și un strateg (poate bun, nu zic nu) și alți mini creativi care mai dau o tușă pe ici pe colo. E ceva ce 1-2 oameni pot face pentru 5000 de euro și la ¼ din timp, cu un A.I. bun.

Din păcate, și aici, ca și în zona de marketing și content, mai marii din industrie au adus totul la un nivel foarte jos, astfel încât un A.I. bun nu are nicio problemă să genereze ceva mediocru, dar mai bun decât oferta tradițională.

(Sursa Imaginii: marketoonist.com)

6. Prin extensie, mulți artiști, muzicieni, jurnaliști și creativi…

Așa cum mulți scriitori și-au construit un stil simplu și structurat, mulți artiști au creat opere de artă după un tipar, iar tiparele sunt repetabile și reproductibile cu A.I. Deja există serii polițiste scrise cu A.I., cărți pentru copii ilustrate cu MidJourney și sute de ilustrații și imagini în stilul artistului X, dar care nu sunt ale lui X (vedeți doar nebunia cu pozele în stil studio Ghibli).

Desigur, treaba asta naște niște dileme morale și probleme legate de drepturi de autor, dar ele se disipă încet-încet, pe măsură ce tehnologia devine mai eficientă. De ce? Pentru că dacă acum 3 ani, un A.I. generativ lua 7 imagini similare cu ce voiai tu și le mixa, acum tokenizarea permite analiza și mixarea a milioane de pixeli și stiluri. Chiar dacă rezultatul final seamănă cu artistul X, după toate regulile plagiatului, el nu este artistul X. În plus, mulți artiști au crescut copiind stilurile altora.

Sunt legi care nu permit înregistrarea unei opere create exclusiv cu A.I., dar dacă la mijloc sunt și elemente personale, oricât de simple, rezultatul este în regulă din punct de vedere legal. În plus, astăzi este imposibil să-ți dai seama ce anume e “original” și ce anume e A.I., mai ales când mulți artiști erau complet derivativi și mediocri. Cum să zic eu: n-aș vrea să fiu poet zilele astea, chit că n-o duceau ei bine nici înainte și clar n-aș vrea să fiu jurnalist “de redacție”, cum le zicea pe vremuri. Nu de alta, dar în afară de investigațiile ălea făcute de oameni pasionați, mai toate știrile din Ro sunt niște mizerii.

Lucrul ăsta e valabil pentru scriitori și artiști, dar și pentru mulți muzicieni, mai ales pentru cei care-și făceau banii pe Spotify și Youtube Music și nu puteau cânta live. Muzica internațională și românească e plină de cover-uri și “interpolări” (nimic altceva decât niște hoții ordinare). De ce ar fi A.I.-ul mai prejos decât un băiat care amestecă track-uri pe un DAW? Dovada că nu e este este și că mulți producători japonezi și americani au deja artiști A.I. la casele de discuri.

Apropo casele de discuri, munca producătorilor a fost și este încă enorm remunerată pentru contribuții modeste la melodii simple. Nu cred că ar plânge nimeni dacă 70% din staff-ul caselor de discuri ar dispărea sau dacă multe din artiștii și artistele pop ar dispărea în obscuritate.

În plus, pentru rockerii ca mine, rămâne în continuare muzica live. Pentru restul, rămân A.I.-urile de gen suno… unde tocmai am creat o melodie pop despre cum A.I.-urile vor înlocui melodiile pop: https://suno.com/s/cddseKjhhkRyH7vV  (“A.I.’s here to take the stage / Pop songs written page by page”, ne cântă el)

7.Evident, peste 70% din oamenii de marketing…

Din păcate, marketingul este un domeniu plin ochi de impostori și o spun ca om care s-a tot lovit de ei de-alungul carierei. E saturată piața de omuleți cu podcasturi și vloguri, multiple conturi de social media și școli de “creat experți”, dar cu zero rezultate. Diferența dintre ei și un A.I. pus să abereze despre marketing este nulă.

În marketing sunt și mulți oameni de social media care nu știu dacă mai au ce căuta pe piață, dar și mii de creatori de conținut mediocri. Tot în marketing sunt și mulți oameni de SEO care nu au atins vreun Ahrefs sau Screaming Frog, dar care dau copy-paste la diferite liste de cuvinte cheie. Nu mai zic nimic despre junior designeri, organizatori de evenimente și alte funcții înghesuite de Chief Marketing Officer în propriul departament. Am și acum un amic care are în echipa un competitive researcher, dedicat exclusiv acestui domeniu. Acum 10 ani înțelegeam… astăzi e suficient un agent care, o dată pe săptămână să facă update la profilurile tale de CI. Nu mai zic nimic despre personas și ICPs, două tipuri de profilări care se pot produce excelent prin conversație cu un LLM.

În momentul în care scriu treaba asta, un marketer senior cu un A.I. și cu maxim 1-2 oameni în echipă poate face cam ce se făcea acum 10 ani cu șapte-opt oameni. Văd în continuare un viitor pentru strategii autentici și pentru o parte din product marketers, dar aș zice că în 3-4 ani ne vom uita la ce se scria despre marketingul “adevărat” prin 2010-2019 și ne vom întreba legitim ce fumau oamenii ăia.

8.Tot ce înseamnă analiză de date sau financiară entry level

Aici aș include și multe alte joburi care plimbă date în tabele și fac niște Vlookup-uri rudimentare. Sunt oameni în logistică și administrație care au același job. 

O să sune crud, dar multe din joburile de genul ăsta erau deja în drum spre ieșire, mai ales de când în pandemie multe companii fie au externalizat serviciile de gen (da, tot către Asia), fie și-au luat platforme non-inteligente, dar eficiente care fac asta. Aici A.I.-uleste doar un accelerator.

9.Personalul de suport din zona legală

Nu mă aștept să dispară prea curând avocații, de exemplu, și nici (toți) judecătorii, ci doar o parte din munca lor, aia de cotrobăit prin legi. Din păcate, domeniul legal este plin de astfel de muncă și de mult personal de suport, de la unii juriști și grefieri, la o mulțime de analiști și posesori de ștampile. Mă aștept ca în multe state o parte din aceste joburi să fie înlocuite, cum vor fi și tomurile uriașe cu legi indescifrabile.

Estonia face de multă vreme pași în sensul ăsta, înlocuind mai tot ce înseamnă proces civil (dispute, contravenții neaplicate, nereguli rutiere etc) cu un sistem unde un A.I. analizează dacă ai temei și suficiente dovezi pentru ce susții. Doar dacă se trece de această verificare, cazul ajunge la un judecător. De vreo 10 ani de zile, numărul de cazuri scade constant, sistemul lor fiind printre cele mai eficiente din Europa. Nu are sens să pierzi timpul unui judecător, doar pentru că nu vrei tu să faci amiabila.

Mai mult, marile curți a căror muncă este conectată la o bază de date fixă, pot fi înlocuite. Da, asta se aplică și la celebrul CCR, care face orice, numai nu ce are în fișa postului. În jobul ăla n-ar trebui să fie nimic subiectiv, doar o analiză atentă pe text.

10.O bună parte din oamenii de suport tehnic

Aici nu cred că e vreo surpriză majoră, pentru că departamentele de suport au fost deja reduse masiv. De vină nu sunt doar chatboții pe bază de A.I., care sunt totuși eficienți, ci și A.I.-urile care pot imita vocea umană și răspunde unor întrebări complexe despre produse sau servicii. Inclusiv platforme de support precum Intercom au început să livreze astfel de servicii.

Dar hei, ce te faci cu întrebările prea complicate pentru A.I.? Le redirecționezi la un agent de suport, evident, însă cheia este: “la UN agent”. Agenții A.I. pot face restul, inclusiv imitând multiple personalități. Dar nu este scump? Nu e mai scump decât un call center cu 50 de oameni. Și dacă la restul de joburi există soluții și alternative, simt că pentru cei de la customer support problemele de-abia au început. În plus, mulți sunt folosiți cu sadism, aș zice, pentru a antrena agenții A.I. care le vor prelua joburile.

Bonus: O parte din manageri. Nu de alta, dar managerii buni se vor adapta la o realitate în care va trebui să pună mâna și să lucreze, să coordoneze direct agenți A.I. care au nevoie de instrucțiuni, mai degrabă decât angajați care lucrează bine și independent. Managerii slabi și sunt mulți și din ăștia, mai ales la mijlocul organigramei, unde impactul lor e mai greu de simțit, se vor trezi într-o zi înlocuiți de o clonă digitală. Nu de alta, dar majoritatea roboților pot programa niște întâlniri, crea rapoarte și inventa scuze.

Cine se va adapta?

Asta din păcate vom afla în următorul și, sper eu, ultimul capitol, unul care sper să fie mai pozitiv. Tot atunci vom discuta puțin și despre profesiile care vor crește sau vor apărea pe parcurs. În plus, merită să trecem în revistă și ce aptitudini vor deveni indispensabile, unele dintre ele fiind mai degrabă neglijate de studiile de profil. Vom vorbi inclusiv despre forma fizică și despre necesitatea ei într-o lumea tot mai virtuală.

În cazul profesiilor care se vor adapta, pe lângă anumite categorii de programatori, marketeri și specialiști în legislație, vom discuta și despre bizara lume a influencerilor și despre modul în care ea deja s-a schimbat. În plus, e musai să discutăm puțin despre medici (generaliști) și profesori, două categorii vulnerabile în fața inteligenței artificiale, dar, datorită lipsei oamenilor din ele și a nevoii permanente de ghidaj, sunt încă sigure.

Chiar, dacă tot am adus vorba despre joburi, dacă ați avea sau aveți un copil de liceu… ce l-ați sfătui să facă în viitor? Personal n-am nicio idee, iar libertatea de care m-am bucurat cand mi-am ales și schimbat profesiile e posibil să nu mai existe.

P.S: Demis Hassabis, cercetător și CEO DeepMind e destul de sigur că Inteligența Artificială Generală (AGI) e foarte aproape de anul 2030. Sursa imaginii din titlu.