Știu că v-am promis partea a II-a din articolul despre inteligența artificială și, dacă vă încălzește cu ceva, textul este deja scris. Totuși, nu mi-aș ierta-o dacă n-aș arunca măcar câteva gânduri în eter despre alegerile în mijlocul cărora suntem.

Ca omuleț care a comentat mereu de pe margine și în același timp cu o margine de eroare relativ mică, aș avea niște concluzii de tras din bătălia ultimelor luni. Spun bătălia ultimelor luni pentru că ar fi o greșeală să nu luăm în considerare și alegerile anulate, dar și schimburile de electorat dintre actualii și foștii candidați.

Iată deci câteva concluzii la cald despre situația în care ne aflăm acum:

1. Am intuit, într-un articol nepublicat dar arătat prietenilor, susținerea puternică a echipei Simion – AUR de către o ramură a adevăratului stat paralel (nu vă spun care, dar cercetați puțin componența delegației AUR în Parlament). Susținerea asta vine cu concluzia tristă că Simion a fost mai mereu pariul “sistemului”, același sistem care l-a creat și pe Georgescu, dezamăgit de fragmentarea PSD-PNL.

2. Concluzia ceva mai blândă este că un oportunist ca Simion nu va avea capacitatea să pună în aplicare dezastrul pe care-l prevăd mulți. Cu el va fi mai rău, dar nu atât de rău pe cât își închipuie unii -întâmplător, aceiași oameni care nu au prevăzut brutala invazie a Ucrainei, dar au pretenții să fie considerați experți în Rusia. Nu că Rusia n-ar avea ghearele înfipte în anumiți membri AUR, ci doar că Rusia nu e atât de aproape pe cât credem – ea adoră însă că-i știm de frică și se hrănește din asta.

3. La fel de clar am intuit că PSD, care și-a dinamitat pentru a doua oară șansele de a fi relevant, va oferi și acum voturi lui Simion, doar că nu rugat de Ciolacu, ci împotriva lui. Sunt județe întregi precum Teleorman, Buzău sau Olt care au fost fief-uri PSD din anii ’90 și unde a câștigat Simion detașat. Furie anti-sistem? Nu cred, mai degrabă încercare concertată de a negocia cu Simion și de a-i asigura o cădere dureroasă lui Marcel care a enervant mulți baroni mai vechi. Asta sau faptul că PSD a pierdut de multă vreme partida, chiar pe mâna liderilor lor din teritoriu: credeți că primari aleși cu 30% din voturi au șanse reale să mobilizeze pe cineva?

4. Dacă aveți nevoie de o dovadă pentru treaba de mai sus, PSD a demisionat complet din guvern și a anunțat că nu va susține vreun candidat în turul 2. Pe termen mediu, e ca o predare a cheilor către Simion și către gașca vechiului PSD (aflată pe jumătate în AUR). Practic, se joacă de-a opoziția câteva luni, iar apoi fie primesc o invitație de la Simion, fie inițiază o moțiune de cenzură împotriva unui potențial guvern Nicușor – USR – PNL – UDMR – Ponta. Oricum ar fi, partidul nu pierde și nu se reformează.

5. Nicușor Dan, cu toate hibele lui reale și închipuite, are mai multe șanse să câștige turul 2 decât ar fi avut vreodată Crin. Sigur, nu are multe șanse efectiv… doar puțin mai multe decât avea Crin. De ce? Crin Antonescu, dincolo de a fi fost pionul celor care ne-au adus în situația asta, nu a fost niciodată un vorbitor prost sau lipsit de anvergură. Ce am văzut însă în campania asta a fost un Crin sictirit care n-avea niciun chef să-și asume dezastrul care inevitabil va urma. Crin a fost susținut de o mașinărie PNL-PSD care deja nu mai funcționa și care a dat voturi adversarului. Credeți că județele PSD, care i-au dat voturi lui Simion în turul 1, i le-ar fi dat brusc lui Crin în turul al II-lea? Eu zic că nu. În plus, Crin e atacabil sau cel puțin mult mai atacabil decât Nicușor. De aseemenea, un PNL îngropat în datorii și cu o parte din electorat deja votant cu Nicușor, nu cred că ar fi avut abilitatea de a mobiliza mai mulți oameni decât ăia 8-10% pe care-i mai are.

6. La fel susțin că nu toți votanții Ponta sunt convinși de suveranism, ci sunt mai degrabă adepți ai oportunismului și ai lichelismului politic (oarecum necesare în epoca Trump). Indiferent de ce delirează Victor cu Alina Mungiu Pippidi și indiferent de decizia pe care o va lua, votanții lui nu l-au ales pe el, pe persoană fizică, ci au ales mai degrabă o soluție pe care o credeau de mijloc. La fel, din votanții lui Simion, măcar 700 000 – 1 000 000 sunt foști indeciși care voiau să dea un vot anti-sistem. E greu să-i blamezi pe toți după ce luni de zile anularea turului întâi (după ce fusese revalidat) nu a fost explicată oficial, deși dovezi existau. Oamenii ăștia au acum pe tavă candidați care nu fac parte din sistem, cel puțin nu din ăla PSD-PNL, că altfel ambii au propriii susținători. O să fie mai greu decât crede George să câștige.

7. Nicușor Dan nu e un bun comunicator, dar are o echipă de comunicare bună și o calitate care i-ar fi salvat cariera politică Elenei Lasconi, încă din primul tur: știe să tacă. Are și scăpări greu de ignorat, precum afirmația că alți candidați ar fi irelevanți, dar încă nu a scris scrisori lui Trump, nu a plecat să negocieze cu Marcel și nici nu a început să promită în stânga și în dreapta poziții în Guvern. Oricum, treaba asta ar fi o greșeală pentru că e absolut clar că oamenii nu mai votează partide sau oameni, ci idei vagi, dar ușor de înțeles precum “anti-sistem”, “pro-Europa”, “anti-Rusia” sau “anti-progresism”.

8. Din păcate, cea mai “utilă” echipă pentru următorul an arată ca un cocktail cu apă tonică, ștevie, oțet și castraveți – ingredientele nu sunt nasoale individual, dar împreună n-au niciun gust: Nicușor Dan președinte, Bolojan prim-ministru, poate Ponta la externe și în mod cert PSD-istul Băluță pentru Primăria Capitalei, dacă nu și pentru șefia PSD. Da, individul e legat de Piedone și Olguța și e pornit pe Nicușor, dar are și cel mai ok sector din București și sunt șanse mari să ia un 50% din primul tur și să poată negocia cu câștigătorul alegerilor prezidențiale. O alternativă pentru primar ar fi Ciucu, dar cred că tipul își dorește mai mult, mai ales că a declarat că-l susține deja pe ND.

Să nu uităm totuși că viitorul președinte, oricine ar fi el, moștenește o țară cu datorii uriașe (mulțumim PNL-PSD) și fără putere reală de negociere nici cu SUA, nici cu UE și în niciun caz cu Rusia, presupunând că se poate negocia cu Rusia. Oricine va fi președinte și oricine va fi prim-ministru vor trebui să facă mari concesii pe plan intern. Nicușor Dan nu și-ar permite o clasă de mijloc (aia câtă e) sărăcită și lipsită de acces la fonduri, așa cum nici George Simion nu și-ar permite o triplare a ratei șomajului, foarte posibilă în actualul context. De-asta sunt mulți cei care cred ca o victorie ar fi de fapt un glonț otrăvit care nu va face decât să pună viitoarele măsuri de austeritate în cârca unui eventual câștigător, pe când vechile partide ar urma să aștepte cinci ani și apoi să se declare salvatoare. Până la urmă, președinția are rol limitat în România.

9. Există câteva bazine electorale care n-au votat și există și factorul trist, dar realist al algerilor organizate în weekendul cu 1 mai. După 2 săptămâni de mesaje din partea ambilor candidați, configurația electoratului va fi schimbată. Apropo de mesaje, sunt curios cum se vor ataca un candidat timid și nu tocmai vorbăreț cu unul care s-a eschivat de la orice dezbatere. Mai mult, vorbim despre doi candidați care se cunosc (Simion a fost cândva fan Nicușor Dan) și care se acuză reciproc că sunt candidați ai sistemului.

10. Aș fi extrem de curios cum reacționează nu doar liderii minoritari (UDMR deja și-a declarat suportul pentru Nicușor Dan), ci și liderii cultelor din România care vor avea cu siguranță un cuvânt de spus, poate chiar unul decisiv. Asta e o carte pe care dacă unul dintre candidați o joacă, poate recupera masiv sau asigura un avantaj imposibil de urnit.

În plus, trebuie să urmărim și dezbaterile electorale, cât de plictisitoare or fi. Nu de alta, dar ce zic candidații în ele poate fi vital pentru a mișca electoratul mai greu de mobilizat, mai ales dacă mesajele sunt amplificate de social media.

Și asta ultima e pentru ai mei, de pe Facebook sau LinkedIn, din managementul corporațiilor sau din departamentele care nu au weekenduri. Băi, oameni buni, VOI sunteți Statul ăsta, din care ciupesc toți incompetenții și sinecuriștii de 30 de ani și care nu e în stare să-și apere bătrânii și săracii. Fără impozitele și munca voastră, Statul român nu există. Hai să începem să negociem mai serios, nu doar să stăm pe margine, că niște figuranți într-un film de acțiune cu Steven Seagal.

*P.S: Asta se vrea un fel de încurajare că meciul încă nu e pierdut, dar nu mă pricep la încurajări, cum nu se pricep nici analiștii plătiți de posturile TV la politică. Sursa imaginii din titlu.

*P.S 2: Știu că în limba română nu există “margine” de eroare, ci doar “marjă”, dar lăsati-mă să-mi fac jocul de cuvinte. Măcar atât.