Urmatoarea carte

Ultima data cand am raspuns unei lepse pe blog, Bill Gates era inca un tanar hipiot cu vise marete iar Steve Jobs inca visa la ziua cand va vraji gagicute din departamentele de marketing ale marilor corporatii. Cert este ca am o lista de ”lepse” la care fie nu am putut fie nu am avut inspiratia sa raspund desi autorii lor au avut cele mai bune intentii.

Feeria a simtit in schimb nevoia sa ma loveasca parsiv cu o leapsa pe care am vazut-o circuland intens in ultima vreme. De ce zic parsiv ? Pentru ca rar ”taguirile” (sufar de barbarism feroce) cer altceva decat dezvaluiri picante. Ei bine nu, asta e o leapsa cu si despre carti si voi da si eu cu subsemnatul, c-asa e in tenis :

1. Ce carte ai recomanda si de ce unui dezamagit in dragoste?
Probabil ceva de Marquez (Povestea Tarfelor Mele Triste) avand totusi speranta ca respectivul sa nu citeasca ci  sa-mi dea amuzat cu flit. Nu de alta, dar nu-mi place sa fac plimbari nocturne pe podul Cotroceni pentru a salva dezamagiti in dragoste de la sinucidere.

2. Ce carte ai recomanda si de ce iubitului/iubitei?
Nu cred ca m-as complica intr-atat incat sa recomand carti cu o tema legata de relatii dar probabil m-as opri la Capote si la al lui ”Breakfast at Tiffany’s ” (nu-i tocmai o carte dar poate fi luata la pachet cu alte nuvele). Interpretarea s-ar lega mai degraba de impactul pe care-l poate avea o persoana decat de intriga in sine.

3. Ce carte ai recomanda si de ce celui mai bun prieten?
Ghidul Autostopistului Galactic al lui Douglas Adams pentru ca l-ar tine ocupat suficient cat sa nu observe ca nu l-am mai scos de multa vreme la o bere.

4. Ce carte ai recomanda si de ce unui copil de 10 ani?
O lume disparuta a lui Arthur Conan Doyle pentru ca e un bun inceput pentru a devora pe viitor teancuri de carti.

5. Ce carte ai recomanda si de ce unui mare aventurier calator?
Neil Gaiman – Zei Americani pentru simplul motiv ca i-ar justifica experientele si pentru ca e genul de carte care nu te solicita prea mult desi intr-un final descoperi ca te-a recompensat suficient. O poti citi in timp ce sari cu parapanta de pe un petrolier aflat pe un lac glaciar din nordul Nepalului.

6. Ce carte ai recomanda si de ce unui dusman cunoscut?
Cartea de vizita ? Daca ar fi totusi sa ma rezum la belestrica as merge pe ”Conjuratia imbecililor” a lui Kennedy O’Toole pentru ca in momentul de fata ma gandesc la o colectie specifica de dusmani.

7. Ce carte ai recomanda si de ce unei persoane care nu iubeste lectura?
Autobiografia Jennei Jameson : How to make love like a pornstar. Nu de alta, dar are poze…

8. Ce carte ai recomanda si de ce unuia cu nasul pe sus?
Alessandro Boffa – Esti un animal Viskovitz
. Am mai scris despre ea si e genul de carte pe care o folosesc uneori drept leac pentru unele accese de aroganta. E genul de carte care-ti poate spune oricand ”Esti prost” indiferent de ce pretentii/capacitati intelectuale ai avea.

9. Ce carte ai recomanda si de ce celui care apare primul in lista ta de bloguri?
Pai primul in lista de bloguri apare A.Faith pentru ca la randu-mi imi ordonez alfabetic blogul (ok, ordonez este foarte mult spus). Habar n-am ce carte i-as recomanda, probabil m-as deda la glume de genul : albumul foto Oltenia de Langa Cer.

10. Ce carte ai recomanda si de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate in viata?
Viitorul meu roman. Chiar daca foarte probabil nu-l va interesa va avea o replica de genul ”Si eu care credeam ca le-am vazut pe toate dar uite, acum si asta s-a apucat de beletristica !”

Stiu ca autoarea mai sus mentionata nu a fost singura care a incercat sa-mi inmaneze subtil leapsa respectiva sau o alta in ultimele zile insa articolul ei mi-a acordat  un impuls necesar. Dedic leapsa oricui vrea sa o preia si cum o serie de persoane precum Sandy sau Bogdan mi-au acordat blogul de aur simt nevoia sa le intorc favorul, fie si printr-o fraza razleata (daca nu voi avea timp pentru mai mult). Dedic in acelasi timp distinctia ”Blog d’Oro” bloggerilor prieteni si tuturor cititorilor mei care merita premiul mai mult decat mine (pentru suferintele prin care trec citind texte kilometrice). Acum urmeaza sa-mi dea lacrimile si sa fug cu statueta in culise…

P.S : Ca sa ies putin din zona blogosferei trebuie sa mentionez o ciudatenie care m-a pus pe ganduri intr-un magazin de cartier din Bucuresti.  Am intrat pentru a cumpara un detergent automat (da, puteti rade). Nenea de la tejghea imi spune ca el nu tine detergent iar apoi adauga ”Dar sa stiti ca semintele sunt foarte proaspete !”.

30 Comments

  • Din fericire initiativele celor de la Adevarul si Jurnalul National au crescut vanzarile de carte , si poate ca o sa creasca si numarul cititorilor !

  • mârrrrr

  • A.Faith : Hai mai ca glumeam 🙂

    Romania Inedit : Cartile respective se cumpara dintr-un gest de fronda, in mod similar cu ceeea ce se intampla dupa 89′ cand lumea decora sufrageria cu tone de carti fara sa le fi citit vreodata.

  • @romania inedit, yeah, right…
    Cumpara parintii si isi “fac” bliblioteci in speranta ca dupa ce le cresc progeniturile vor reusi sa le parcurga inainte sa se familiarizeze cu ” Vb m trz face2face. Gtg. A vnt mm. Nb. Luv u.”
    Pe bune, chiar crezi ca bate careva Libertatea si Click-ul ?
    🙂

  • Cu riscul de a fi off the subject, dar cărţile pe bandă rulantă scoase de Adevărul nu sunt neapărat făuritoare de paradis şi nici deschizătoare de drumuri într-ale cititului.
    Mie mi s-au părut foarte prost aranjate în pagină, calitate de nivel zero. Le-am criticat şi într-un articol.

    Legat de cărţi, nici nu-ţi poţi imagina cât de simpatic mi-ai devenit pentru faptul că citeşti, krossy. Foarte puţină lume mai citeşte cu adevărat. Mă bucur să ştiu că în afară de prietenul meu şi de mine, mai există persoane între 20 şi 25 care citesc.

    Eu recomand Papillon de Henri Charriere, pentru cine nu l-a citit până acum. Merită! 😉

  • Chiar as vrea sa-i citesc unui copil din Winetou.

  • Bă, deci eşti belea! Să-mi zici şi mie cum se spală cu seminţe. :))

  • White Wolf : Daca ei ar fi citit oare si-ar lasa copiii prada…

    Roxana : Da, suntem 3 :)) (Intra si pe blogul Feeriei si al Aranei din blogrollul meu – sa vezi acolo heavy reader si ceva mai obscur – Aron Biro si mai toti oamenii de fapt din blogroll)

    Lup Alb : Eu din Legendele Olimpului daca ar fi sa citesc eu 🙂

    Nelinistitu : Personal as fi vrut sa-l rog pe respectivul sa rontaie niste Ariel

  • mai este lume care citeste…. ce-i cu pesimismul asta’n voi? 😛 inca mai stiu cazuri de persoane care citesc mai mult decat subtitrarea de la filme, din fericire.

    in ceea ce priveste colectiile Jurnalul si Adevarul… multi le cumpara doar pentru ca arata bine in bilioteca, nu le si citesc. si aici stiu cazuri concrete, din pacate.

  • Exact asta am spus mai sus. Se cumpara cu obsesia aia post 89′ in care lumea isi decora sufrageria cu Cioran si Elide !

  • iau si eu leapsa asta… se poate? mersi bocu.

  • Chiar eram curios, mai ales ca m-ai lepsuit destul de des (si am raspuns doar odata, in calup ca neseriosul 🙂

  • Ma bucur c-ai raspuns la leapsa! Si-am mai aflat de trei carti de trecut pe lista: O lume disparuta- :D, Zei americani (pe care o am in biblioteca dar inca nu am atacat-o) si aia cu animalul. 😀
    Mi-a placut si mie leapsa. Mi-a dat ocazia sa ma gandesc si la recomandari de lecturi f(stari emotionale). Cand citim aia, cand ailalta, dar mi-a fost putin cam lene sa si pun in aplicare.

    Acum ma gandeam ca de foarte foarte putine ori am citit cartile care mi-au fost recomandate- direct vreau sa spun. Adica dupa formula “tu trebuie sa citesti asta!” (no shit, in gandul meu). Daca ma intriga un autor, aleg alta carte decat cea laudata. Aman inceperea lecturii. Ma simt chiar vinovata fata de doi oameni foarte bine intentionati care imi recomanda carti pe care eu nu le citesc. 😀 😀

  • @ krossfire: Dreptu-i.
    Da’ nu poti pune in practica fiecare capitol, ca pe Winetou.

  • Ba poti daca se intampla sa fii cumva zeu 🙂

  • Si eu ma simt la fel de vinovat, nu-i bai 🙂

    Citeste-o pe cea a lui Boffa daca doresti. Nu de alta, dar cred ca e ceva mai rafinata si mai relaxanta. E genul de chesite pe care o citesti usor iar daca nu-ti place stii ca 2 ore nu-i chiar atat de mult timp pierdut 🙂

  • Krossfire, tu ce-ai facut acum, MI-AI RECOMANDAT o carte?! 😀 😀

  • @ krossfire: Copilul e om. Trebuie sa-i vorbesc asa cum poate intelege.
    Ce daca sunt zeu? Am doar mai multe responsabilitati. 🙂

  • Nup , am zis daca doresti deci daca intamplator treci pe langa ea si o iei in brate…

  • Ia sa ma gandesc, ce carte i-as recomanda lui Krossfire? Lexicoanele lui Gombosh – chiar daca sunt un pic depasite de timp contin o multime de infomatii :)).

    Serios vorbind eu as recomanda oricui 1984 de Orwell mai ales ca Big Brother devine tot mai mult o realitate a zilelor noastre. Pe langa asta Trainspotting (mult mai buna ca filmul), Venus Iesind din valuri de Kilgore Trout (Philip Jose Farmer parca), si Calaretul Suedez despre care tocmai a scris Arana acum cateva zile.

  • Prietenul meu mi-a recomandat The Green Mile, de Stephen King.
    Am văzut filmul şi am plâns la final. Sper să nu plâng pe tot parcursul cărţii. 😀

    O carte care mi s-a părut interesantă a fost Prăbuşirea de Robert Flinker.
    Poate pentru că se face trimitere la fascism şi mi-a plăcut întotdeauna istoria, mai ales partea obscură. 😀

  • Am si eu o recomandare, “Zilele regasirii mele” de Elena Ferrante (traiasca Jurnalul National, pentru cei care si citesc cartile pe care le cumpara).Cred ca insumeaza cel putin trei sferturi din dedicatiile de mai sus, iar pe cei dezamagiti in dragoste ii va face pur si simplu sa reinvie la gandul ca se putea si mai rau…Apropos de situatii hilare, ii auzeam vorbind ieri pe doi mosi, unul “Ce dacu sa facem , domne, daca e Basescu asta asa simpatic?Eca noi, poporul roman: destept, dar din topor, f..t de toti, dar cu ranjetul pe buze”, celalalt “Da, domne, si eu tot pe el il votez, ca ma identific cu el”…
    Hilar, nehilar, eu nu ma identific DELOC cu personajele.Nici cu Basescu!
    ps-a: 1)a nu se citi in autobuz, in timp ce esti facut la buzunare,2)de fata cu actualul iubit/sot (sau mai rau, in pat, seara inainte de culcare), 3)in timp ce iti astepti iubita la metrou(daca ai trecut de primul capitol inseamna ca nu mai vine)!
    ps-b:nu fac polemica politica, nu am nimic cu cei care il vor vota, pur si simplu am transcris o discutie zic eu amuzanta…mai ales ca era intre doua persoane care pana acum il votau pe Iliescu…sa semene chiar atat de mult B cu I?

  • Roxana : E mai ok cartea . In acelasi stil e si ”Suflete Pierdute in Atlantida” (fara legarura cu S.F-ul, tot King…si un film super !)

    Garm : Eu intr-a noua am citit-o prima data (Orwellul) si parca mi-a stampilat cineva gandirea in momentul ala..

    Laurici : E cam nasol cu timpul de citit. Constat ca uneori am ”norocul” de a citi cele mai bizare chestii in cele mai nepotrivite momente. Imi amintesc ca rasfoiam ceva de Gaiman acum cateva luni si ajunsesem la descrierea unui cadavru in timp ce-mi serveam micul dejun.

  • Pai daca ar sti dezamagitul ala in dragoste sa citeasca cu adevarat si sa patrunda esenta cartii Povestea tarfelor mele triste, chiar i-ar fi de ajutor.

    Faza cu magazinul… :)) Si eu care am crezut ca le-am auzit pe toate. =))

  • pentru ver 2.0 a lepsei, schimba “ce carte” cu “ce blog” 🙂

  • Diana : In astfel de momente e mai greu la deal…

    Zamolxis : Mai tarziu putin 🙂

  • Hihi, mi-a placut raspunsul la ultima intrebare…eu acum am inceput sa citesc destul de mult, de repede si zic eu, de calitate…daca in copilarie nu aveam pofte de genul, se pare ca acum s-au nascut in mine…am trecut peste Shogunul si Don Quijote recent, m-am scaldat si in scrierile moderne precum Ma numesc Salma si minunatul Enzo sau arta de a pilota prin ploaie, iar acum am sarit iar la -zic eu-clasici si ling paginile cu aventurile lui Sherlock Holmes seara inainte de vise si Vraciul~Profesorul Wilczur cand merg la iarba verde, sau in natura…neaparat singura ca altfel nu prind nimic…e placut, e tare placut sa citesti atata timp cat e cartea potrivita pentru timpul in care o citesti…sunt de parere ca ele, cartile, vin la tine, in functie de momentul in care esti in viata…cel putin asa se intampla la mine…ma striga ele pe mine, sau ajung la mine in moduri ciudate…de exemplu am citit Micul Print si apoi am dat de o emisiune unde se vorbea de Pescarusul Johnatan Livingston…citit si asta…ca apoi sa citesc undeva ca sunt 4 carti de referinta din anumite puncte de vedere, si anume cele 2 enumerate, Alchimistul si Viata lui Pi….asa am ajuns la ultima, penultima a trecut de mult prin mainile mele…si tot asa, vin ele una dupa alta…acum astept Trei intro-o barca…si apoi reiau minunata Arta conversatiei de Ileana Vulpescu…

    Fui, ce logoree…ideea e ca mie mi-ar fi greu sa recomand o carte cuiva…sunt atatea care imi plac, care au venit la mine in momente perfecte…cand au insemnat exact ce imi doream sa citesc in momentul respectiv…sa recomand ceva cuiva intr-un moment care e foarte posibil sa fie total diferit de cel in care am citit cartea eu ar insemna dezastru…poate fi o carte minunata si totusi persoanei in cauza sa nu ii foloseasca…asa ca eu astept ca sa vina cartile la mine…

    Iar treaba cu cartile scoase de ziare este utila in masura in care sunt citite, cum zicea cineva mai sus…ca in rest, pentru mobila noua e absolut de prost gust…Doamne, ce bine ca pot sa citesc! E lucru mare…si mult mai aerisit decat sa ma uit la TV…

    🙂

  • Alchimistul nu mi se pare o carte de referinta daca erai dinainte familiarizat cu mitologia copiata de Coehlo. Recunosc ca mi-a placut printr-a noua insa am uitat-o foarte repede ceea ce nu-i ok. De la Coehlo doar ”11 Minute” mi s-a parut suficient de altfel incat sa-mi suscite interesul.

  • eh, la vremea cand am citit Alchimistul mi s-a parut WOW si m-a ametit pot spune…m-a prins…la fel ca si Codul lui DaVinci..problema e ca au fost ca florile de vara…s-au scuturat repede ca nu mai tin minte prea multe din ele, si in niciun caz nu mi-au influentat viata sau nu pot spune ca ma ghidez dupa ce e scris acolo…au un adevar in ele care e in fiecare, zic eu…uneori il vedem, alteori nu vrem..dar e acolo…11 minute…nu m-a atras deloc…a fost total dar total diferit fata de ce ma asteptam de la Coelho…asa o patrundere intr-o intimitate distrusa oricum,m-a frapat…am citit-o dar nu mi-a placut…poate cartea mea preferata este si ramane Zbor deasupra unui cuib de cuci…

  • Am uitat totusi de Mama Noapte, a lui Vonnegut. Still my fucking favourite.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.