In ultima vreme, lipsa de timp m-a impins la masuri disperate…

Una dintre ele a fost taierea timpului pentru experienta imersive (a se citi “jocuri cronofage”) si limitarea la aiureli in care competitorii nu au iesit inca din pubertate. Desi sunt jucator cu state vechi, imi e din ce in ce mai greu sa refuz tentatia unei jumatati de ora de impuscaturi zgomotoase sau strategii rapide.

In mediul profund intelectual al dependentilor de click-uri, am intalnit destule specii dubioase. De la eternul ”n00b” care era acolo si in 1998, cand jucam Red Alert si Quake 2 in Internet cafe-uri, pana la adultii pe care natura refuza sa-i returneze fabricii de goblini. Oricum ar fi, jocurile video nu mai sunt de mult apanajul ”celor putini”. Nimeni insa, nimeni, nu se compara cu ”gamerii” balcanici si cu rusii.

Stilul lor inconfundabil depaseste cu mult banalul ”Fag!” al americanilor plictisiti si tirul verbal al francezilor dezarticulati. Iata deci un scurt ghid pentru a deveni gamerul est european perfect…

1. Foloseste o porecla jignitoare. Insista ca ”Ilovechildporn” este singurul mod in care-ti poti exprima personalitatea si preferintele. Daca jocul permite si identificarea prin imagini, e timpul sa-ti demonstrezi profundele cunostinte de pornografie!
2. Chiar daca e primul meci, arata-le cine e ”sefu’ la bani’‘. Jigneste-i din start pe cei mai buni de la echipa adversa si da-le ordine celor din echipa ta. Vorbeste cu coechipierii de parca ai citi din Kant in fata unor vidanjori nascuti cu sindromul Down.
3. Orice ratare este vina ”lag”-ului, a calculatorului vechi, a mouse-ului, tastaturii, vizibilitatii reduse pe timp de noapte si a conditiilor climaterice. Tu in general joci mai bine, dar azi esti putin obosit. Succesul e stresant.
4. Indiferent cine castiga, injura constant. Alterneaza injuraturile in engleza si eternul ”fuck” cu ”suka” in ruseste (“Na kaleni, suka” este favorita celor din estul antipatic). La nevoie, foloseste tot ce poate oferi limba nativa mai frumos. Romana este deosebit de generoasa in acest sens si profund axata pe mamele partenerilor de joc.
5. Cand cineva joaca mult prea bine, repeta obsesiv ca respectivul triseaza. Nu merge? Insista, raporteaza-l, da-te de ceasul mortii ca ”e imposibil sa joci in conditiile astea”. Tu esti un gentleman, ce mama…
6. Citeste dialogul civilizat al celorlalti in engleza, dar tu raspunde in limba nativa. Agita-te si repeta daca esti ignorat. Daca fraierii tot nu pricep, scrie pe litere!
7. Indiferent de genul jocului, trebuie sa existe si o fereastra de chat. Aici e spatiul tau de desfasurare. Toti vor sa afle ”cum i-ai tras-o tu acum cinci runde lui Gigel”. Povestete rand cu rand in timp ce ceilalti se chinuie sa joace.
8. Orice adversar invins, fie si accidental, e o oportunitate pentru teroare psihologica. Fa glume despre infrangerea lui categorica si lauda-te constant. Tu nu iti distrugi adversarii. Tu ii transformi in sclavi!
9. Daca sclavii se incapataneaza sa te ignore, foloseste un microfon. Urla, canta, tipa si refuza orice dialog real. Unii au 15 minute de faima. Tu ai patru meciuri!
10. Poceste cat mai des numele adversarilor tai. Prefa-te ca e o simpla greseala si ca ”Shit Lord” si ”Sith Lord” sunt cam acelasi lucru.
11. Poveste tuturor despre cum jucai tu jocul asta acum 7 ani, cand niciunul din ei nu era inca nascut.
12. Daca jocul ales implica resurse comune, abuzeaza de ele. Insista pana la capat ca au disparut pur si simplu si ca totul “e un bug”.
13. In cazul in care esti banat, plange-te pe alte servere ca esti invidiat pentru talentul tau.

Bonus: Joaca intotdeauna prost si nu uita sa te lauzi cu originea ta. Pentru divertisment, fa-i pe toti ceilalti tigani, negri sau imperialisti. Daca nici asta nu merge, pune-ti o bentita tricolora la avatar.

P.S: In alta ordine de idei, am reusit printre randuri sa ajung si la senzationala expozitie de cadavre care a trezit o noua haita de alarmisti autohtoni. Desi chinezii disecati si conservati exagerat au momentele lor, studentii care tineau loc de ghizi si compania din seara respectiva s-au dovedit mai interesanti. O organizare cam prea didactica.