Mi s-a reprosat in cateva instante ca as fi o persoana non-religioasa. Practic asa este. Nu sunt ateu , adica recunosc existenta unei instante superioare, insa consider ca este datoria mea sa gasesc o metoda personala de a ma apropia de aceasta instanta. De asemenea nu vad ”instanta superioara” ca pe o constiinta reala, un Dumnezeu care s-ar putea materializa, dedubla sau arata concret lumii. Un Dumnezeu posibil nu ar fi un Dumnezeu care sa se amestece direct in destinul vreunei fiinte.

Daca admit existenta instantei superioare si consider ca o apropiere de aceasta este propice, religia organizata ma deranjeaza enorm. Religiile nu fac in esenta lor decat sa coboare in banal lucrurile care nu pot fi explicate sau intelese colectiv si sa le dea un sens strict, vulgar si dogmatic. Majoritatea dogmaticilor si habotnicilor sunt in general oameni limitati. Exceptiile consta in cei ce abordeaza dogma ca un sistem filosofic.

Probabil asta ar trebui sa si fie abordarea Bibiliei – religia ca sistem filosofic, nu ca dogma. Sa nu uitam ca Biblia a fost scrisa strict de oameni. Nu de oameni sub ghidajul lui Dumnezeu, nu de Dumnezeu, ci de oameni care cautau raspunsuri. Coranul a fost scris de un singur om. Textele hinduse au toate autori concreti in persoanele unor iluminati ai vremii.Cartea lui Mormon si toate textele religioase relativ recente au fost scrisa tot de ”persoane fizice”.

Niciunul din aceste texte nu detine Adevarul si niciunul nu este mai justificat decat altele in vreun fel. Notiunea de ”text sfant” nu face decat sa amplifice disensiunile dintre religiile organizate. Practic sa lupti pentru religia ta este ca si cand ai lupta pentru Coca-Cola cu bautorii de Pepsi – inutil si total subiectiv.

Voi analiza ca demonstratie crestinismul. Cam ce vreau sa scot in evidenta aici este valabil si pentru alte religii asa ca nu am ceva in special cu religia in care am fost botezat, si din a carei dogma am selectat cateva pasaje utile mie in general.

Problema principala cu majoritatea crestinilor este ca au impresia (materializata printr-o incapatanare idioata) ca religia lor este cea mai buna. Primul argument ar fi ca este o religie monoteista destul de veche. Un argument fals. Zoroastrianismul (religie bazata pe profetiile profetului iranian Zoroastru sau Zarathustra) este cea mai veche religie monoteista cunoscuta si inca activa. Mai grav, iudaismul si crestinismul au preluat foarte mult din aceasta religie, de la titulatura Dumnezeului unic (Mazda, in viziunea lui Zoroastru, ”unicul Dumnezeu , cel necreat”) pana la conceptele de bine si rau (cele 10 porunci au pasaje foarte similare cu invataturile vechilor iranieni) si mai ales conceptele de rai si iad , preluate aproape in totalitate. Un alt argument la fel de nefondat este acela al suprematiei lui Iisus. Se spune ca, daca nu ar fi fost capitolul cu Invierea in crestinism, aceasta religie ar fi murit pana acum. De ce ? Pentru ca oamnii in marea lor parte nu sunt deschisi spre a intelege si simt nevoia sa ”vada”. Imi recunosc de multe ori si eu acest ”pacat” insa Iisus nu este nici pe departe un argument valabil. Iisus a existat si nu i se poate nega rolul ca personalitate isotrica dar la fel au existat si Mahomed si ceilalti profeti. Episodul crucificarii si celelalte episoade au destui martori (in persoana apostolilor si a cronicarilor vremii) insa episodul Invierii si al evenimentelor ulterioare este foarte neclar, interpretabil si cel mai probabil metaforic. Iisus, cel care invoca divinitatea inainte de moarte inviase metaforic. Dupa unii Iisus n-ar fi fost strain de hinduism si chiar de budism. Acestea sunt insa speculatii dar au un fond temeinic : Exista o perioada foarte mare a vietii lui Iisus in care nu se stie nimic despre activitatea lui. De la meditatul in desert la explorarea zonelor inconjuratoare vechiului Israel, sunt zeci de teorii care se refera la aceasta perioada (pasajul din Biblie este neclar). Cade deci si mitul profetului atotstiutor. Chiar ascensiunea mormonilor dupa 1800 si mai nou a raelienilor si scientologilor arata ca mereu se vor gasi oameni care sa inalte profeti din indivizi ce poseda cunostinte superioare (Zoroastru, Budha, Iisus, Mahomed)/ sarlatani (Joseph Smith, L.Ron Hubbard, Claude Vorilhon si multi altii).

Practic, singurul argument pentru impunerea crestinismului (similar cu cel al impunerii islamismului) a fost faptul ca era o religie convenabila pentru mai marii vremii. Din acest motiv este crestinismul o religie raspandita. In Evul Mediu oamenii aveau preocupari din cele mai diverse, de la jafuri la violuri si maceluri. In aceste conditii religia trebuia sa insufle frica din moment ce statul nu putea. Ce se intampla daca incalcai cele 10 porunci ? (de bun simt de altfel insa nu Sfinte si destul de interpretabile – iar apare un episod dubios in Biblie) Pai ce sa se intample : a. te pedepsea Dumnezeu (violent in Vechiul Testament) \ b. cand mureai te duceai in Iad \ c.existau diversi demoni si creaturi rele care te pandeau daca nu erai pur

Crestinismul si majoritatea religiilor monoteiste ne dau doua motive principale pentru a ne fi frica : Zeul Unic, iluminat si superior, dar totusi razbunator si nedrept + eventuala pedeapsa de dupa moarte . Daca in Evul Mediu mergea ideea, ei bine acum nu mai merge….acum oamenii chiar nu au nevoie sa li se spuna ca sunt supravegheati si ca vor ajunge intr-un iad ipotetic. In loc sa vada acest Dumnezeu ca pe un confesor, unul care iarta si indruma (Eul si societatea pedepsesc, nu Dumnezeul) multi il vad pe Dumnezeu ca pe un ”Tata” usor dezechilibrat care ne pandeste cu batul.

Cum se numeste un credincios in zonele rurale ? Un om cu ”frica de Dumnezeu” !

Chiar imaginea ‘Tatalui” intalnita si in islamism este una gresita. Cea a familiei (Sfanta Familie) iar intareste stereotipurile. Individul este celula societatii, nu familia (chiar daca aceasta ofera un echilibru). Daca individul s-ar raporta strict la propriul eu, nu la norme si dogme religiile ar deveni brusc nenenecesare. Simbolurile religioase, in general simetrice si preluate din scrieri vechi si alte religii nu au vreo putere fara a fi asociate cu masele. Un simbol religios cu tenta pasnica poate deveni un simbol al distrugerii. (Exemple : Svastica, Crucea Celtica – ele si-au pastrat simbolistica originala si in national socialism si fascism insa au fost asociate cu masele)

O religie moderna, cu un grad minim de organizare ar trebui sa dea o noua interpretare filosofica bibliei. In primul rand ar trebui eliminata frica.

Personal pot accepta elemente ale dogmei crestine insa conceptia mea de Dumnezeu se apropie mai mult de cea hindusa. Consider ca fiecare ar trebui sa-si aleaga din dogme ceea ce corespunde sistemului sau filosofic personal si sa nu le promoveze ca fiind vreun adevar pentru ca nu nu sunt. Sunt pur si simplu ”ajutoare filosofice”.

In loc sa le bagam pe gat copiilor Teoria Creationista (ce poate fi interpretata ca o varianta pe scurt a celei evolutioniste la o adica , dar fara niciun sens ”teoretic”) am putea sa le insuflam niste valori proprii, niste principii, fie ele derivate din crestinism sau nu. Tot ca instrumente ale puterii s-au dezvoltat si cateva principii crestine precum modestia exagerata si umilinta.

Multi au nevoie de religie. Probabil toti avem nevoie de religie pentru ca de multe ori ne simtim mult prea slabi si singuri. Chiar daca nu credem in existenta instantelor superioare si ne raportam numai la propriul Eu, ca instanta suprema (new age) tot avem nevoie de a crede (chiar daca se intampla sa credem numai in noi) . Niste dedicati pazitori ai dogmei ar putea rezolva mult mai bine problemele pe care cred ca le rezolva consiliile si organizatiile centralizate religioase.

P.S : Pentru unii religia este o retrage din cotidian intr-un primordial fericit. Nu neg la randul meu divinul si unele intamplari iesite din tipare pentru ca nu vreau. Pentru astfel de evadari din cotidian nu avem insa nevoie de B.O.R , de Patriarhia Constantinopolului, de Papa sau de Liga Araba.