Politetea si alti demoni

Intre pauza prelungita si postul cu filme promis, mi-am amintit de o tema mototolita  pe care voiam sa o abordez de ani de zile : politetea.

Sunt convins ca am mai atins subiectul si probabil altii l-au disecat ceva mai bine. Oricum, in perioada de criza, politetea merita discutata la fel cum speciile pe cale de disparitie merita catalogate dupa deversarile de petrol. Din capul locului ar fi cazul sa spun ca in momentul de fata nu sunt un exemplu prea bun de politete. Daca in copilarie si chiar in liceu eram extrem de politicos in toate situatiile, dupa patru ani de Bucuresti, politetea se reduce la a nu ma enerva si cam atat. Din nefericire, nici celelalte persoane ”politicoase” din Bucuresti nu deviaza prea tare de la comportamentul asta (pasivitatea).

Problema cu notiunea de ”politete” sta tocmai in definitia ei : totul se reduce la un set de norme, un protocol. Asta automat implica un efort cognitiv al celorlalti si astfel sansele ca politetea sa fie prost inteleasa sunt mari. Mai mult, protocolul a inceput sa excluda canonul cunoscut : persoanele in varsta, mamele cu copii, etc. Nu pentru ca respectivele grupuri de persoane n-ar trebui respectate, ci pentru ca acest lucru este aproape imposibil in autobuze pline de pensionari galagiosi si mame cu sapte copii. Am ajuns sa mi se spuna ca sunt politicos pentru ca deschid usa fetelor, pentru ca spun ”va rog” si ”multumesc”. Cam pe-aici s-a ajuns cu ”setul de norme prestabilit”.

Politetea este dezirabila, dar a ajuns in stadiul ”democratiei perfecte”, o utopie care implica eforturi personale si educative prea mari. Nu e greu sa vezi virtutile politetii , dar e ceva mai greu sa o aplici. In momentul de fata vorbesc despre Romania. N-are sens sa deviem discutia spre natiuni ”cultural politicoase” sau spre natiuni unde ragaitul dupa masa este un semn de apreciere.  Practic, a ajuns sa ne fie frica de oamenii prea politicosi : ii privim cu suspiciune, chiar daca n-au niciun interes in discutia cu noi.  Aici e si vina cinematografiei si culturii de masa unde politetea a devenit un simbol al escrocilor, gangsterilor de cartier si al vanzatorilor de porcarii. Am ajuns sa ne fie mai frica de politete decat de comporamentul violent direct.  Un om prea politicos nu are nicio ”scuza” pentru comportamentul lui, daca nu cumva e strain, caz in care comunitatea il va ”ierta”.

Deci, daca politete nu e, atunci ce ramane ? Prefer sa cred ca ar putea ramane bunul simt, vocea aia , singulara sau colectiva (in public), care-ti spune ca anumite gesturi n-au sens. Omuletul ala slabanog care agita pancarte cu  : ”Nu-l injura pe tiristul ala, tu ai intrat pe contrasens !” . Tot aceeasi creatura ne spune ca n-are sens sa ne luam in gura cu un vanzator de la care n-am cumparat sau sa facem comentarii acide in public. Ce e interesant e ca multi aud respectivele sfaturi dupa minute bune de la eveniment. E ca si cand am asculta un analist politic la doi ani dupa inceperea celui de-Al Treilea Razboi Mondial…

P.S : Postul e scris in graba si e putin incoerent. Oricum, pentru a preintampina discutia de tip ”Nu suntem politicosi pentru ca nu vrem sa fim”, recomand un experiment : politete extrema timp de doua saptamani. Nu simplu bun simt, ci o atitudine extrem de relaxata si curtenitoare fata de absolut toata lumea. Am facut experimentul acum ceva vreme. Parti bune : oamenii care stateau cu ”injuratura” la panda s-au simtit descumpaniti. Parti proaste : nu unul, ci trei vanzatori au incercat sa ma ia de fraier. Experimentul nu functioneaza in tarile non-reciclabile.

22 Comments

  • Si eu am de multa vreme pe teava un post despre politete. La mine e cam invers, cand eram prin liceu nu prea apreciam canonul politetii, mi se parea vecin cu ipocrizia. Acum, ca m-am mai maturizat, am inceput sa inteleg valoarea conservatoare a normei de politete.

  • Si eu ii inteleg valoarea si o apreciez dar imi e foarte greu sa o mentin in anumite medii.

  • Eu as merge mai departe si as spune ca forma de intelegere si insusire a notiunii de politete s-a schimbat sau a evoluat la fel cum multe alte cuvinte au fost inlocuite de neologisme atipice. Astazi spunem politete, are acelasi sens, dar elementele de raportare sunt diferite datorita acestei evolutii spre ceea ce consideram ca putem tinde. Politicos era pe vremuri sa saruti mana doamnelor astazi este mai degraba o insulta si un barbat care strange mana unei femei in acelasi mod in care o face fata de un barbat, este considerat politicos. Ne raportam diferit, insa va ramane perfect valabila expresia:”obrazul subtire…..”
    O zi minunata iti doresc

  • Da, e normal ca normele sa evolueze insa si asa, sunt curios cata lume era la curent cu cele vechi.

  • Asa cum ai concluzionat si tu , in Romania daca esti politicos esti luat de fraier !

  • Da, cred ca trebuie putin schimbat peisajul ,macar temporar.

  • Sa nu generalizam totusi. Chestia asta cu lipsa politetii pot spune ca am observat-o cu adevarat doar in Bucuresti(corect spus, mi-a sarit in ochi). Inteleg si de ce: cine mai poate fi politicos dupa o juma de ora de mers in fiecare cu un autobuz incredibil de plin? Sau cand vede atatea masini (prea multe, prea zgomotoase) zilnic, pe strazi? Nu am stat mai mult de 2 saptamani continuu acolo, dar mi-a ajuns cat sa nu vreau sa ma mai intorc.
    Revenind la politete si la generalizari, din experienta proprie (am locuit in cateva orase prin Transilvania) am observat ca unele norme aici s-au conservat, inclusiv printre cei tineri. Da, okay, se dau mai rar scaune in autobuz, dar se deschid usi, se ureaza ‘O zi buna’ (inclusiv taximetristii sunt mai politicosi si nu vor toti sa te fure), se spune ‘multumesc’ si se raspunde la ‘multumesc-ul’ asta. Personal, cred ca oamenii sunt ceva mai relaxati pe aici. Autobuzele mai putin aglomerate, traficul mai normal, distantele mai mici. Nu ne calcam atat de tare in picioare si deci nu ne uram atat de tare si deci parca ne vine sa ne respectam un pic.

    Acestea fiind spuse, sa se noteze ca nu idealizez zona asta a tarii, nu denigrez nici Bucurestiul. Cam astea au fost observatiile mele personale. Si inca o treaba: daca vrem sa nu moara normele astea, putem sa ne educam copii in sensul asta, in loc sa ne plangem ca politetea dispare.

  • Raluca : Mie Clujul (oras care nu-mi place, in mod dubios) si altele mi s-au parut destul de ”nesimtite” dar aglomerarea mai mica n-a fost la acelasi nivel. Intr-adevar, e posibil sa fie vorba de ”relaxare” – cand esti mereu intr-un meci de wrestling la gramada, e mai greu sa te simti ok.

  • Raluca are dreptate, si eu am observat ca nesimtirea este mai mare in Bucuresti (in general in zona asta de sud-est). Din punctul meu de vedere nesimtirea are legatura nu cu aglomeratia, nu cu traficul si nici cu autobuzele RATB ci cu manelizarea societatii. Cu cat procentul de manelisti pe cap de locuitor este mai mare, cu atat lipsa politetii este mai insemnata. A se nota ca prin manelisti nu ma refer neaparat la ascultatorii de manele ci la un anumit mod de comportament specific. Sunt ferm convins ca exista si manelisti civilizati la fel cum exista rockeri mai nesimtiti ca manelistii cei mai rai.

    Eu unul incerc sa fiu cat de cat politicos (fara sa exagerez insa). In general nu ofer locul in autobuz, dar o fac daca cineva chiar are nevoie (batrani, gravide, bolnavi), consider normal sa vorbesc civilizat cu oamenii si sa multumesc cand este cazul. Am remarca ca cei din jur imi raspund in general cu aceeasi moneda. Nu am remarcat tentative de “a fi luat de fraier”, cine stie poate chiar sunt 😛

  • Garm : Nu stiu daca-i vorba de manelizare. Bucurestiul e si un oras mai apatic (unul dintre putinele motive pentru care imi place). Oamenii nu se cunosc si nici nu cauta sa se recunoasca in timp. Asta-i si motivul pentru care-s mai usor deranjati.

    Un multumesc, va rog, etc intra cred mai mult la bun-simt decat la politete clasica 😛 – am si adaugat o fraza ca sa elimin confuzia (cred ca ma gandeam si la rezolvarea amiabila a conflictelor care apar mai mereu in Bucuresti)

  • Mie mi se pare ca romanii in general si bucurestenii in special sunt mai nesimtiti si/sau nevrotici. Au si ardelenii nesimtirea lor, dar e mai domoala – a moldovenilor e mai rapida 🙂

    Se constata o schimbare similara si in cultura occidentala. E interesant ca intr-un articol Salon, vinovatul e identificat ca fiind influenta latina – am scris pe 6 un tweet despre asta.

  • Macar ceva bun sa le aducem si noi germanicilor astora :))

  • Ma mir ca n-ai spus nimic despre politetea in mediul online.

  • Politetea unde ? Chiar ti se pare ca exista urme de politete in mediul online 🙂 ?

  • Eu incerc sa respect toate normele codului bunelor maniere si sincer sa fiu nu am avut niciodata parte de experiente negative din cauza asta decat cel mult in medii care oricum nu ma intereseaza (ex: manelisti, mircari sau baietasi de cartier).

  • Mai exista mircari 🙂 ?

  • Eu mircari le zic la toti astia care vorbesc cu “daka, vb, knd, mi-e” sau alte asemenea “expresii”.

  • Este normal ca normele sa evolueze in bine, este frumos sa fim politicosi…

  • Este frumos dar uneori imposibil iar normele nu evolueaza neaparat in bine cat evolueaza odata cu timpul 🙂

  • De regula politetii i se raspunde prin politete, exista si exceptii.
    Am remarcat ca femeile raman foarte surprinse cand li se deschide o usa, sau mi s-a intamplat sa imi vad o vecina cu plasele pline si sa i le car pana acasa (am fost intrebat cat imi datoreaza).
    Copiii sunt tupeisti si ii considera pe cei cu bun simt fraieri si tocilari.
    Eu cred ca exista o carenta educationala la mai toate nivelele.
    Si mie mi s-a intamplat sa fiu luatdrept fraier pentru ca am fost politicos. Prroblema este ca daca te va politicos unii cred ca esti moale si nu esti in stare sa iti sustii punctul de vedere.

  • Da, cam aceleasi reactii am primit si eu. Raman sincer la opinia ca in Bucuresti nu poti ramane politicos prea multa vreme, pur si simplu n-ai cum (ca barbat cel putin).

  • Unii reusesc totusi. Dracu’ stie cum, mai ales ca am vazut ca au de-a face zilnic cu nesimtiti.

    Eu am primit doar reactii pozitive, in cel mai rau caz neutre la politete…

2 Pingbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.