Prietene, ăsta nu e doar un „moment”!

În timp ce Internetul se luptă în continuare cu perlelele lui Dragoș Bucur și diploma lui Vlad Voiculescu, există un trend care devine din ce în ce mai evident, deși e departe de a fi public sau vizibil.

Trendul despre care vorbesc este „cronicizarea” (sau „permanentizarea”), un cuvânt pe care analiștii l-au evitat multă vreme, dar care și-a extins efectul dincolo de criza sanitară.

Vedeți voi, pe măsură ce pandemia continuă (în ciuda previziunilor optimiste de acum un an), începem să înțelegem că ce trăim nu e doar un moment. E o traumă colectivă care o să ne schimbe iremediabil. E o perioadă pe care ne-o vom aminti mai clar decât pe multe altele, așa cum ni-i vom aminti și pe cei care s-au remarcat în ea (pozitiv sau negativ).

Adevărul e că nu doar starea de anxietate și anomia s-au permanentizat, ci și multe alte lucruri pe care le credeam efemere: informațiile și declarațiile online, părerile despre oameni și instituții, relațiile și importanța pe care o dăm lucrurilor. Chestiuni care înainte dispăreau cu un refresh, acum se întorc spre noi ca într-o cameră de rezonanță.

La începutul pandemiei, Nassim Taleb, omul din spatele conceptului de „lebădă neagră” era unul dintre cele mai citate nume de către analiști. Până la urmă, teoria lui vorbea despre evenimente rare, neprevăzute și cu consecințe severe – evenimente pe care toți avem senzația că le-am fi putut prevedea. Deci Covid-19 n-avea cum să fie altceva decât o lebădă neagră, nu?

Greșit. De fapt, într-un articol publicat în New Yorker, Taleb a negat că pandemia ar fi fost o lebădă neagră. Pandemii de aceeași amploare au mai fost în istorie, iar actuala pandemie a fost prevăzută atât de el (un statistician versat), cât și de alte personalități (inclusiv de Bill Gates, care tocmai participase la combaterea uneia de E-Bola). Nu era un eveniment nici neprevăzut și nici foarte rar.

Ce a făcut însă pandemia în viziunea lui Taleb a fost să schimbe iremediabil regulile jocului și să arate fragilitatea sistemelor globalizate și interconectate. A creat un nou „acum”. Un acum în care suntem mai precauți cu privire la relațiile interumane, mai sceptici la ce ni se spune și cu siguranță mult mai puțin iertători. Un acum în care ne-am uitat pentru prima dată cu severitate la sistemele noastre sociale. E o stare care nu o să dispară odată cu virusul, indiferent de cum va merge vaccinarea.

Ce trăim nu e un moment, ci o schimbare, iar schimbarea cere timp. Mai mult, schimbarea cere atenție, adaptare și resurse. De-asta sunt atâția cu nervii întinși și rezervele de energie secate și de-asta fiecare tâmpenie spusă online sau offline, fiecare declarație politică și fiecare știre generează valuri. Nu e doar izolarea de vină, ci și faptul că oamenii caută puncte de sprijin într-un mediu care nu le mai aparține. Caută narațiuni în care să poată creadă.

Din păcate, tot ăsta e motivul pentru care unii ar trebui să practice mai des reținerea și modestia. De la politicieni și autorități medicale la cântăreți și comedianți care se trezesc vorbind, toți actorii de pe scena publică ar trebui să înțeleagă că perioada pe care o traversăm va lăsa amprente – la fel ca și derapajele lor. Nu, nu va fi ca acum trei ani când ne-am hlizit toți la Floricica Dansatoarea și apoi am uitat prompt de femeia aia săracă și confuză pe care o batjocoreau televiziunile. E mai degrabă ca la Revoluție: nimeni nu i-a uitat nici pe-ăia de la balcon, nici pe-ăia care au deschis focul.

Am senzația că în vreo doi ani nu ne vom mai aminti de multe din filmele lui Dragoș Bucur (nici măcar de ăla în care și-a arătat instrumentul), dar se vor mai găsi omuleți care să-i impute lipsa de prudență. Nici Bittman nu știu dacă va mai avea ocazia să încânte doamne de 60+, având în vedere că sunt un public vulnerabil pe care el l-a condamnat. Dar ăștia sunt cei mai mici pești din ocean.

Uitați-vă la câți politicieni și-au înfundat definitiv imaginea, încercând să se pună cumva de-a curmezișul pandemiei. Sunt voci care spun că fără „ajutorul” dat de criza sanitară, Trump ar fi câștigat liniștit un al doilea mandat și e greu să le contrazici. Să nu mai vorbim despre cei care, încercând să preîntâmpine o criză economică (care e oricum în curs) au generat una umanitară.

Totuși, oamenii care s-au remarcat într-un mod nu tocmai pozitiv nu pot fi considerați victime. Au ales să fie acolo și au ales să iasă în față într-un moment sensibil. De-asta, deși nici în coșmaruri n-aș fi vrut o pandemie gestionată de PSD, nu pot să am prea multă îngăduință nici pentru partidul de la guvernare și nici pentru USR – cu tot corul de susținători ai celor din urmă. Fraților, v-ați văitat vreo doi ani că nu sunteți lăsați să faceți și să reparați și v-ați găsit să vă urcați pe catarg fix în mijlocul furtunii!?

Desigur, alții au profitat de momentul ăsta sensibil pentru a da buzna urlând pe scena politică. Un partid precum AUR, nicidecum o excepție în peisajul românesc (doar un continuator logic al liniei PRM – PNG – PPDD) probabil ar fi fost lăsat rapid de izbeliște după „surprinzătoarea” lui victorie. Dar nu, acum trebuie să aflu în timp real de la amici care-s directori de firme ce mai zice Șoșoacă, deși e genul de persoană care îți dă pliante cu Soroș la șaormerie.

Tot la fel, nu cred că oamenii mai pot avea vreo îngăduință pentru salariile de 7000 de euro pe care le încasează niște directorași de la Stat, în timp ce sistemul de sănătate e profund subfinanțat. În altă perioadă, știrea cu tanti aia care făcea cât un CEO de corporație dar nu știa bine să descrie ce face departamentul ei, ar fi dispărut în două zile. Nu era singura, știam toți ce se întâmpla la Stat și am fi uitat repede. Acum a generat un întreg pachet legislativ (care probabil că nu va trece) și o discuție mai serioasă legată de impozite.

Cronicizarea unor fenomene nu înseamnă că ele devin neglijabile, ci că devin parte din peisajul zilnic. Sunt subiecte care în 2019 ar fi fost șterse cu burete, dar care acum vor reveni cu fiecare derapaj mediatic, dovadă de inconștiență sau accident din sistem. Mai mult, atât evenimentele, cât și părerile noastre față de ele au devenit mai imprevizibile și chestia asta pare să-i scoată teribil din sărite pe mulți. Personal, dacă eram director de instituție media, creșteam profitul pe pandemie doar din salariile foștilor mei analiști, a căror inutilitate a devenit evidentă.

Același Taleb avertiza într-o altă carte (Antifragile) că nu e cazul să avem încredere în „oamenii care cred că mâine va fi la fel ca ieri”. Sfatul lui? Plase de siguranță, personale și sociale – nu grafice, curbe Bell și previziuni pe cinci ani. Plase de siguranță și multă prudență când ne evaluăm viitorul!

De fapt, dacă e să existe niște sfaturi în articolul de față, ăstea ar fi, mai ales că nu sunt venite de la mine. Primul: construiți-vă plase de siguranță, psihologice, financiare și umane! E clar că nici Statul și nici cei din jur nu sunt dispuși să le construiască pentru voi. Mai mult, s-a confirmat din nou că previzibilitatea e doar o iluzie a societății moderne.

Al doilea sfat: aveți mare grijă de ce parte alegeți să fiți și pentru cine vă puneți onoarea în joc. Starea asta de acum nu e un simplu moment, ci o etapă – e precursoarea unei schimbări definitive. Nu e un selfie pe Instagram pe care să-l explicați râzând după – e un film de 3 ore de Cristi Puiu. La final ești obosit, n-ai înțeles mare lucru și pe scenă e un tip care-ți spune să nu porți mască…

P.S: Aș vrea cumva să n-am dreptate și sunt curios dacă, până la urmă, vom uita la fel de ușor de egoismul unora și nesimțirea multora. Sursa imaginii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest
19 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Asdad2005

La cum merg lucrurile libertățile noastre vor fi redefinite. Cum? încă nu știu. Insa ma sperie faptul ca oricine are o opinie contrara unei pseudo-majoritati ajunge sa fie linșat pe toate canalele. Dincolo de fapte opinia lui Dragoș Bucur are valoare cât orice alta opinie de pe internet. Ultima data când am verificat trăiam intr-o societate libera, în care puteam spune foarte ușor ceea ce gândim. Acum, se pare ca trăim intr-o societate unde trebuie sa ne alegem foarte bine cuvintele pentru ca brusc am început sa fim mai atenți la ce spun oamenii și nu am vrea sa supărăm pe cineva. Și chestiile astea merg cât timp ai alte supape prin care elimini tensiunea acumalata și frustrările. Dar când totul e în lockdown nu mai poți face ceva. Știu mulți s-au dus în zone izolate și s-au reconectat cu natura și tot bullshitul mindfullnistic. Dar mai există mulți care sunt disperați și care efectiv au ajuns la limită. Ce se va întâmpla când ei vor fi noua majoritate? Nu spun ca Dragoș Bucur zice bine sau ca soluțiile de tip carantina în state întregi vor rezolva ceva. Dar cât timp oamenii nu-si vor recăpăta vechile, libertăți și fără alte… Read more »

asdad2005

Problema cu bolile psihice, este ca ele inca sunt tabu prin multe societati si in anumite momente oamenii “explodeaza”. La americani, vezi pe unu care intra cu semi-automata in vreo cladire, publica, iar la europeni o sa vezi un extremism ce se coace fix acum, fix sub ochii nostri. Ca nimeni nu-i, intreaba, nu-i ajuta e si asta o discutie. Insa statele prin modul in care reactioneaza, fac ca aceste anxietati sa creasca. Anxietati ce se vor transforma in ura si frustrare, iar diversi lideri carismatici vor sti impotriva cui sa le struneasca. A doua problema este faptul ca discursul liber oricum slab, se va innabusi si mai mult si vom vedea multi oameni care spun nimic de teama sa nu supere masele. Iar de chestia asta vor profita extremistii, care nu au ceva de pierdut si vor spune tot ce vrea multimea sa auda. Si hai sa spunem ca asta n-ar fi urat, dar cand autoritatile le dau si munitie pe treaba asta, suntem f… pe romaneste. Toate plasele alea de siguranta, au o valoare 0, daca ajungem sa avem o societate disfunctionala asemanatoare cu cea din Vestul salbatic american. Iar desi pare ca suntem functionali, ma tem ca… Read more »

Antonim

Ai punctat foarte bine partea cu plasele de siguranta, a trecut un an si pare ca si anul acesta va trece destul de chinuit, maine se poate intampla orice (o varianta de 5x mai letala a visului sa apara sau una de 10x mai putin letala si 3x mai contagioasa care sa reduca totul la o raceala), asa ca tot ce poti face la nivel personal este sa te pregatesti pentru orice pe cat putinta, atat financiar cat si emotional/psihologic. Eu vad 2 lumi destul de diferite care cumva se intersecteaza in jurul meu, am cunoscuti care ca si mine inca se protejeaza destul de bine, nu prea au intrevederi cu alti oameni, lucreaza de acasa 90% din timp, asteapta cuminti vaccinul (sper la vara/toamna) si spera ca apoi sa aiba o viata mai normala ; dar am si cunoscuti care deja merg la munte cu inca 15 oameni, fac petreceri, fiecare weekend este prilej de mers in grup pe undeva, merg la munca constant, pare ca refuza sa mai accepte situatia si raspunsul lor este “asta e”. O sa fiu agresiv si-o sa imi mentin parerea ca datorita grupului 2 inca suntem in situatia care suntem si nu vedem… Read more »

asdad2005

@Antonim Sunt cateva nuante pe care trebuie sa le intelegem: 1. Libertatea oamenilor acum(sau mai bine zis) inainte de pandemie, era uriasa. Gandeste-te ca numai cu pasaport romanesc ai putea sa vizitezi aproape toata lumea, fara prea mari batai de cap, doar bani sa ai. 2. Urgia din primavara anului trecut(starea de urgenta, blocadata, agitatie etc) unde oamenii au fost practic lasati sa se descurce singuri, a nascut monstri. Felul in care absolut, toate autoritatile au incercat sa implementeze modelul chinezesc de combatere a pandemiei a lasat urme nasoale pe care nimeni nu vrea sa le vada. Mai mult, faptul ca anumite state inca aplica masuri restrictive draconice, nu va face decat sa creasca si mai mult tensiunea sociala. Tensiune, care oricum este la cote ridicate de vreun an. 3. Foarte multi oameni simt ca au pierdut controlul asupra vietii lor. Si cam din aceasta cauza, vezi descarcari si discutii in planul social. Pur si simplu a nu purta masca, denota faptul ca ei chiar si acum, inca mai pot controla o particica din viata lor. Din cauza asta, ii vezi ingramadindu-se pe partii sau prin orice alte zone. E vorba ca ei, vor sa-si controleze viata lor. In momentul… Read more »

asdad2005

@krossfire Una din cele mai mari greseli a fost ca in primavara anului 2020, s-au luat deciziile care s-au luat. Atunci eram intr-o paradigma simpla, ca o sa treaca repede si in 3 luni ne revenim. Soc, dupa aproape un an, virusul n-a scazut din intensitate si inca vorbim despre masuri restrictive, care efectiv doar amana inevitabilul. Iar acum, lumea a inteles cum sta treaba, mai exista si posibilitatea de vaccinare asa ca pentru multi sunt 2 optiuni: 1. Accepta situatia de fapt si cauta sa-si traiasca viata, fiecare cum poate. 2. Se tem de virus si sunt paralizati in a face ceva. Cei din punctul 2 sunt cei care sunt pro carantina, pro masuri restrictive si inca spera ca vom reveni la normal. Cei din punctul 1 sunt si revoltatii de serviciu, dar si oamenii cu capul pe umeri care inteleg ca nu putem sta pe loc, la nesfarsit in speranta ca ceva bun va aparea si ca trebuie cumva sa ne miscam. Problema majora este ca astia din punctul 2 sunt majoritari si nu fac decat sa arunce cu rahat in cei de la punctul 1. Si cu cat se intampla mai mult, cu atat mai urat o… Read more »

Drace

“Jews were beaten in the streets, not by Nazi soldiers but by their neighbors…even by children. Because history is edited, most people today don’t realize that to get to the point where Nazi soldiers could easily round up thousands of Jews, the government first made their own neighbors hate them simply for being Jews. How is that any different from hating someone for their political views.” În ce moment Gina i-a comparat pe republicani cu victimele din lagărele naziste? Asta a fost inerpretarea dată de presa de stînga. Actrița a spus că pentru ca Holocaustul să fie posibil, mai întîi a fost nevoie ca propaganda nazistă să semene ura față de jidani în rîndul civililor. În prezent s-a creat o breșă foarte mare în societate (nefondată în opinia mea), nu sînt puțini cei care ar îmbrățișa aplicarea unei corecții extreme taberei adverse… asta am înțeles eu. Dovada că are dreptate este chiar faptul că a fost concediată. Acum, așa cum unii nu se vor mai uita la filmele în care joacă Dragoș Bucur sau nu vor mai mege la concertele Holograf, nici eu să nu mai urmăresc următorul sezon din serialul Disney?

Drace

Hehe, o comparație cu gulagurile sovietice nu ar mai fi deranjat pe nimeni… pentru că este un subiect mult mai puțin mediatizat. Într-un fel e rezultatul faptului că jidanii s-au concentrat foarte mult după război ca tragedia lor să fie considerată de către media cea mai mare din istorie, iar acum a devenit referință, e inevitabail să nu fie prima citată cînđ, să zicem, se tratează de o posibilă nedreptate a zilelor noastre, ghinion! :))

[…] Citeam articolul ăsta și evlavia s-a pogorât asupra neuronului singuratic din creierul meu neted: […]

Drace

Hehe, este site-ul tău… pot să le zic iudei? Am decis de ceva vreme să folosesc online doar graiul muntenesc (bunicii mei spuneau țigan, jidan, muiere și om în sensul de bărbat, iar eu vorbeam la fel pînă să merg la școală, acum regret că am fost la școală și încerc să-mi recuperez rădăcinile), este moștenirea mea culturală și nimeni nu-mi poate lua acest drept. Nu sînt antisemit, am fost “guardian” pentru Ambasada Israelului și pentru reședința diplomatului lor, iar trupa mea favorită e Death (Chuck Schuldiner), despre evrei în general, confirm că este adevărat ce se spune, că ar avea un IQ peste medie, așă că în topul preferințelor mele au un punct în plus față de alte nații. România este o victimă și ea. Cît despre postările Ginei, eu nu am cont și nu urmăresc tweeter, nu înțelegeam gluma, am crezut că “bip/bop/beep” înseamnă “po/pon/ar”, prostească supărarea LGBT. Un vblogger spaniol, UTBH, a explicat incidentul, problema pare mai degrabă nu ce spune Cara Dune, ci cine o spune… UTBH, în ciuda aparențelor, e un fel de “Zaiafet”, citit, bine informat, inteligent, ce nu-mi place la el, pe lîngă imagine, este faptul că șarjează prea mult împotriva feminsmului, chiar… Read more »

[…] Prietene, ăsta nu e doar un „moment”! […]

19
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x