Minoritati de profesie
A devenit un fel de traditie ca la un anumit interval sa scriu despre minoritati pe blog. Ori am eu o obsesie , ori o parte din oamenii astia devine din ce in ce mai agasanta.. Ultimele posturi relevante pentru problema le gasiti aici si aici .
Postul de fata a fost generat de un fapt absolut banal. Zilele trecute, dupa ce urmarisem un film de consum, si anume Hancock (mult mai ok decat ai crede) am gasit intamplator urmatoarea stire. Ce se intampla : Niste oameni cu prea mult timp liber considera ca o scena din film le insulta identitatea sexuala pe care sincer nimeni nu da doi bani. Scena este cea in care supereroului reeducat i se prezinta niste supereroi din benzile desenate si ii numeste pe fiecare ”gay”. Deci, folosirea cuvantului ”gay” cu sensul de ”nasol\not fashionable” intr-un film este on insulta mai nou, ignorand complet niste libertati individuale si artistice fundamentale. Producatorul a refuzat sa comenteze.
Finalul cartii lui Bradbury, Fahreniheit 451 contine si un epilog, o ”Coda” de fapt in care autorul isi exprima direct sentimentele fata de cenzura minoritara. Voiam sa incep cu el aici insa pasajul este destul de mare asa ca il voi insera trunchiat (il puteti citi in full pe un alt blog) :
”Cred că lucrurile sunt clare. Cărţile pot fi arse în mai multe feluri. Lumea e plină de oameni care ţin în mână chibrituri aprinse. Fiecare minoritate – baptişti sau unitarieni, irlandezi sau italieni, octogenari sau budişti, evrei sau adventişti de ziua a şaptea, feminişti sau republicani, militanţi gay sau evanghelişti – crede că are dreptul şi misiunea de a stropi cu benzină şi de a da foc. […] Lumea asta nebună în care trăim va ajunge şi mai rău dacă le vom îngădui grupurilor minoritare – mari sau mici, urangutani sau delfini, adepţi ai energiei nucleare sau ecologişti, fani ai informaticii sau adversari ai progresului tehnic, săraci cu duhul sau înţelepţi – să se amestece în domeniul estetic. Toate aceste grupuri se pot manifesta în lumea reală, făcând şi desfăcând legi. Dar acolo unde încep cartea, poveştirile sau poeziile mele, încetează drepturile lor şi se manifestă imperativele mele teritoriale: acolo eu hotărăsc. Dacă nu le plac piesele mele, mormonii n-au decât să scrie ei altele. Dacă nu le plac poveştirile mele despre Dublin, irlandezii n-au decât să închirieze maşini de scris. Dacă frazele mele complicate le strepezesc dinţii obişnuiţi să molfăie lucruri siropoase, profesorii şi editorii conţopişti n-au decât să moaie fursecuri râncede în ceaiul apos pe care se învrednicesc să-l producă. Dacă vor să transforme “Minunatul costum de gheaţă” într-un costum “Zoot”, intelectualii de origine mexicană n-au decât să-şi desfacă curea, ca să le cadă pantalonii. Să recunoaştem: digresiunea este esenţa înţelepciunii. Dacă veţi îndepărta consideraţiile filosofice din Dante, Milton sau din duhul tatălui lui Hamlet, nu va mai rămâne decât un schelet fără substanţă. ”
Cred ca pasajul este destul de clar pentru ce incerc sa transmit si pentru ce ne avertizeaza multi altii ca se va intampla. Ma simt totusi obligat sa-mi explic titlul : Am inceput sa cred cu tarie ca exista agitatori de profesie, oamenii cu o existenta atat de searbada (sau poate interese mai obscure) incat intreaga lor viata se leaga de o deviatie sau de o apartenenta etnica : Ei sunt minoritari de profesie. Sunt oameni a caror unica ocupatie este sa se simta discriminati.
Sunt oameni care in CV si-ar putea trece ”Am fost gay timp de cinci ani de zile, acum sunt tigan”. Sunt oameni care behaie mereu pe la tv si pe la toate paradele. Oameni care ii fac de rusine pe cei care chiar au de suferit de pe urma discriminarii (pe caren nu o incurajez, dar o consider in anumite cazuri necesara).
Repet : Nu ar trebui sa conteze rasa nicicui cand e vorba de un job, religia nicicui cand e vorba de accesul la bunuri si nici n-ar trebui sa ne intereseze ce face fiecare in dormitor. Dar cand o majoritate este agresata frecvent de minoritate prin iesiri dubioase si comportament elitist-inutil , cand o minoritate incearca sa distruga un produs artistic, atunci ar trebui sa intervina bunul simt. Daca nu se va intampla asta, va interveni la un moment dat arma, vor interveni varsarile de sange si majoritatea se va reduce la elementul ei de baza : Un sistem, un sistem care va incerca sa-si elimine anomaliile.
De dragul ”democratiei” si a dreptului la libera exprimare , gura oamenilor astora ar trebui inchisa in cateva circumstante. Nu este prima iesire de gen. Acum vorbim de un film American de duzina, dar incercari au fost si de a limita accesul la carti celebre. In momentul in care minoritatile vor incerca sa intervina in arta generala (si deja o fac, prin cenzura si prin actiunea editorilor ”politacally correct”, sau a barbatilor fara oragane reproducatoare) va trebui sa ne ridicam si sa le uram un mare ”Fuck Yourselves” , cum bine zicea maestrul Zappa.
Mi se pare corect sa incerci sa faci un om care pentru un anumit motiv este considerat altfel sa se simta acceptat dar cand respectivul ameninta sa distruga niste creatii valoroase, nu e corect sa-i inchizi gura ? Nu vreau sa astept sa fie cenzurate initiativele gen South Park, Family Guy si zeci de alte initiative online doar pentru ca scientologilor li se pare o idee proasta…
P.S : Nu mi-as dori sa intru in vreo polemica aiurea despre adoptii gay sau problema tiganilor. Sper in schimb sa revin la obiceiul de a scrie mai des cat de curand posibil…
P.S 2 : In sfarsit s-a lansat E100, urmasul lui X20 insa din ce am vazut si citit pana acum, e cam dezamagitor.
Ce bine o spune Bradbury!!!
La un moment dat spui:
“Niste oameni cu prea mult timp liber considera ca o scena din film le insulta identitatea sexuala pe care sincer nimeni nu da doi bani.”
Nu stiu daca a fost intentionat sau nu, dar ambiguitatea frazei e superba. Nimeni nu da doi bani pe ce? De fapt, sint trei variante…
Tind sa cred ca toate revolta asta a minoritatilor a pornit in primul rand pentru ca au primit aceasta titulatura. Orice incercare de gluma, indiferent cat de buna sau nu, pentru ei reprezinta o ofensa tocmai din cauza ca sunt (guess what?) – minoritari.
Ideea asta de “asuprire” a lor apare tocmai din pur orgoliu, un orgoliu prea mare pentru comunitati mici ce nu vor sa se adapteze mersului normal al lucrurilor.
In definitiv, nimeni nu are nimic cu ei,atata timp cat exista bun simt,respect(chiar si fata de ei) samd. In momentul in care apar elementele astea,dispar automat asa-zisele insulte.
Ultrademocraţii din Oradea şi-au făcut campanie în limba maternă. Pentru că se poate.
În SUA nu se mai zice Cristmas ci Holydays. Din cauza minorităţilor.
Ah, şi în filme, şeful poliţiei e neapărat negru.
Emil : Nu era intentionat dar acum sesizez si eu valenta.
Silvy : Nu e normal sa facem misto de ei pana la urma ? Facem destul de mult misto si de noi. E chiar o dovada de egalitate in ideea ca : facem misto de toata lumea.
Ideea este foarte clara, de acord cu tine… nu exista minoritati, ci doar oameni care vad prin asta o cale spre… nu-mi dau seama exact cum functioneaza mintea lor, desi locuiesc in alta tara, emigrant cum ar veni (mai sunt si “grinder”), nu m-am lovit niciodata de ceea ce presupune mintea unora ca ar leza demnitatea si drepturile unui minoritar, in schimb am obesrvat cum prieteni romani solicitau si chiar le era aprobata mutarea intr-un loc de munca (MAI BUN) in cadrul firmei, pe unicul motiv (inventat)ca la vechiul post avea colegi rasisti, ha!
aveau, 😀
Mama lor de rasisiti, homofobi, intoleranti religiosi…sunt peste tot 😀
La facultatile de renume international din strainatate (SUA, UK) esti depunctat destul de sever daca scrii “autorul descrie x” sau “el, personajul…” iar tu nu cunosti sexul celui despre care vorbesti. Corect este sa scrii “autorul/autoarea descrie x” si “el/ea, personajul”.
Si nu e vorba ca scrii asta la literatura, dar la orice materie trebuie sa ai grija.
Macar nu sunt singurul care crede ca se duce naibii lumea.
Minunat citatul… O fi discriminarea un pericol în ţările mai puţin dezvoltate, însă cu cât creşte gradul teoretic de civilizaţie cu atât mediul e mai restrictiv şi oamenii mai sensibili la orice prostie.
Îmi povestea un prieten de o întâmplare petrecută în S.U.A. recent. La facultate, au organizat o petrecere numită “Balkan Party” sau ceva de genul. Şi pe afiş erau nişte femei îmbrăcate sumar, dar afişele erau făcute tot de o femeie.
Evident că s-au găsit şi ofensaţi care să facă circ şi să reclame asta în ziarul facultăţii… Dar interesant e că majoritatea americanilor n-au avut nicio problemă cu acel afiş, ceea ce confirmă că majoritatea oamenilor încă n-au fost spălaţi pe creier, chiar dacă trăiesc în ţări dominate de paranoia discriminării.
Sentimentul care predomină în acele societăţi “politically correct” e frica. Frica de a nu fi considerat (legal şi moral) un intolerant. Atâta tot… e un status quo păstrat cu forţa.
Dar nu trebuie sa fii tolerant. Nu te obliga nimeni. POti fi intolerant atata timp cat nu te manifesti violent in public. In rest…
Tocmai am venit de la Hancock. 🙂
Pe mine sincer ma amuza chestii de-astea, din simplul motiv ca inca mai am incredere in democratie, oricat de lame ar suna asta. Majoritatea decide, frate, asta e, daca esti minoritate pierzi din start. Nu ca asta nu e regretabil in cateva din cazuri, dar pana nu se inventeaz a un sistem politic mai eficient se pare ca minoritatilor de profesie nu le ramane decat sa incerce sa adune de partea lor cat mai multi.
Pana atunci Moga ramane la fel de gay in ochii mei. 😛
Moga asa s-a nascut…sa-l pasuim 😀
Eu cred ca treaba e mult mai complicata decat putem sau decat avem noi chef sa credem: cei ce ies din rand sunt stimulati si chiar ajutati sa-si inventeze niste drepturi.
Este urmatorul pas dupa discriminarea pozitiva.
Nu ai observat ca mai nou e cool sa fii negru, jamaican, gay, etc?
Acestea sunt tendintele, scopul este acela de a distruge identitatea culturala a popoarelor iar scopul final este acela de a manipula mai usor masele astfel ravasite.
Poate ca am fost puuutin pe langa subiect si un pic ambiguu din cauza febrei care ma bantuie, dar sper sa ma fi facut inteles.
Se zice ca in USA o duci cel mai bine daca esti femeie, neagra (scuze, afro-americana) si lesbiana:-)
[…] Minoritatile sexuale : Atitudinea belicoasa fata de continua abordare publica a problemelor minoritare mi s-a mai temperat intru-catva. Pe de alta parte, am in continuare o problema cu minoritatile de profesie, indivizii care apar constant la televizor incat ai impresia ca-n Romania sunt doar trei homosexuali : Naomi, Florin Buhuceanu si domnisoara aia de la Acasa Tv. In continuare consider homosexualitatea o deviatie dar nu una condamnabila. Atata timp cat nu sunt fortat sa ”accept” normalitatea si totul se reduce la toleranta, nu vad de ce m-ar interesa. In continuarea, uniunea strict civila intre parteneri de acelasi sex nu mi se pare a fi o problema, adoptia intrand insa in alta serie de premise. […]