Schimbari de stil in muzica

Am deschis acum trei saptamani  un topic pe softpedia in care vorbeam despre schimbarile ”dubioase” de stil ale unor trupe. M-am gandit ca n-ar fi o idee atat de rea sa reiau topicul de pe forum

Trupele despre care vorbesc aici sunt in marea lor majoritate trupe aparute dupa 90′, asa ca am exclus din start trupele anilor 70′ si 80′ care s-au ”modernizat”, cu exceptie Metallica. Vorbesc in principal de schimbari de stil puternice, nu de maturizari muzicale sau de indulciri de sound (adica de trecere spre comercial).

Anathema – Considerata una dintre trupele de baza ale curentului doom metal , Anathema a trecut spre un alternative\prog soft in decursul a doua albume. Vorbim de o trupa care promova un doom agresiv cu influente de gothic (din acelasi val cu Paradise Lost si My Dying Bride), in contrast cu doom-ul epic al celor de la Candlemass si al trupelor de gen . Aceeasi oameni (cu mici exceptii) promoveaza acum un alternative\soft rock\psychedelic care nu are decat vagi elemente comune de sound cu trupa de la inceputul anilor 90′ .Eu sunt in favoarea sound-ului vechi pentru ca la ora actuala, desi interesanta, trupa nu mai are niciun atu fata de concurenta, nu mai are nimic ”deosebit”.

Anathema atunci   vs.  Anathema acum

Samael – Samael marcheaza o tendinta pentru ca nu este singura trupa care a trecut de la black-ul din ce in ce mai popular al anilor 90′ la ceea ce s-a numit mai tarziu ”avantgarde metal”, o combinatie de black, industrial , alternative si uneori elemente simfonice. Alte trupe precum Arcturus, Ulver sau The Kovenant au facut aceeasi schimbare, numai ca la Samael s-a vazut al naibii de bine. Desi prefer Samaelul celei de-a doua perioade speram ca baietii sa mai faca un salt evolutiv pentru ca deja rapaiala aia amestecata cu industrial si versurile de tip ”free yourselves” degenereaza in penibil.

Samael (Atunci)  vs.  Samael (Acum) 

Human Fortress – Human Fortress, desi mai putin cunoscuti au marcat un gol in poarta power metalului cu albumul lor din 2004, Defenders of the Crown. Odata cu noul solist au schimbat complet si stilul. Epoca ”Defenders of the Crown” si ”Lord of Earth and Heaven’s Heir” s-a dus si a aparut epoca aberatie power metal – metalcore – alternative crap cu un solist sub nivelul marii (Carsten Frank , care a behait si pe un album de la Galloglass). Acid sau nu, amatorii de power metal imi vor da dreptate aici.

Human Fortress (atunci)  vs Human Fortress (acum)

Therion – Este o alta trupa care a pornit de la un death metal cu influente si de la afirmatii gen ”we’re gonna show them real extreme music” si a ajuns la albume de metal  simfonic, pline de coruri si cu substrat liric mistic. Ultimul album marcheaza o mica schimbare de stil.

Therion (atunci) vs. Therion (acum)

Lake of Tears – O trupa care a pornit de la un doom cu putin death de inspiratie europeana (The Greater Art) si ajuns la un sound unic, inspirat din gothic, doom si muzica electronica. Din pacate, Headstones, A Crimson Cosmos si Forever Autumn raman cele mai ok albume ale lor, progresia lor de la Neonai (album dupa care si-au luat o pauza) nereusind sa ma impresioneze.

Lake of Tears (atunci) vs. Lake of Tears (acum)

In Flames – O trupa iconica pentru Gottenburg metalul de la inceputul anilor 90′, In Flames a degenerat treptat spre un Metalcore\Nu-Metal\Death crap, o fuziune de genuri care-i releva cumva starea de confuzie solistului Anders Frieden. Desi ultimele doua albume au fost decente (retinand totusi infuzia de metalcore), Reroute to Remain (al carui nume spune totul) si Soundtrack to Your Escape au fost niste albume slabe chiar si din prisma scenei americane.

In Flames (atunci) vs. In Flames (acum)

Metallica – Ok, asta un caz clasic, un bonus daca vreti. De la thrash\speed-ul anilor 80′ ,la muzica MTV Friendly de dupa 90′  , Metallica s-au dus in jos. Totusi, nu stiu daca sunt de condamnat din moment ce, dupa cum bine puncta cineva pe softpedia, oamenii astia s-au terminat cantand pana la ”Black Album\Metallica” iar apoi au realizat ca ar fi timpul sa mai faca si ceva bani. Nu e vorba neaparat de o schimbare de stil, cat e vorba de o indulcire insa fanii hardcore nu au privit asta cu ochi buni.

Metallica (atunci)  vs. Metallica (acum)

Cireasa de pe tortul romanesc : Voltaj  – Dupa ce Voltaj s-a remarcat ca un proiect de hard rock al lui Cristi Minculescu , proiect ce ridica sala in picioare cu ”Nori de hartie”, trupa a intrat intr-un relativ con de umbra odata cu aparitia de noi vocalisti (Tavi Colen a dat si el o prestatie nu foarte rea pe la ei). Norocul nostru ca trupa a revenit la finalul anilor 90′ inventand stilul manele rock pe care Calin Goia (dupa ce a violat numele Voltaj) l-a perfectionat…- Voltaj atunci (sau ma rog, un remember)

P.S : Stiu ca am abordat foarte putine trupa insa sunt deschis la sugestii si discutii 😀 . Pana una-alta, mi-am amintit de un super grup de reclame. 

58 Comments

  • ce pot sa spun, daca de la Kataklysm nu pot sa ascult decat Vison the Chaos/Mystical Gate of Reincarnation, si nimic din albumele imediat urmatoare, in timp ce multi poate ca nici nu observa vreo diferenta! cred totusi ca majoritatea trupelor din lista ta au facut bine ca si-au schimbat stilul daca asta le aduce bani, pentru ca oricum nu imi placeau… totusi de Anathema imi pare rau. O trupa care mi-a placut mult a fost Paradise Lost cu Lost Paradise, acum canta comercial si nu au pic de rusine, i-am auzit intr-un interviu spunand ca inainte cantau ce doreau fanii si acum canta doar ceea ce le place lor cu adevarat, (pre)textul asta il folosesc multe trupe cand de fapt trec de la un stil “inchis” la unul comercial. Ce zici de Satyricon, eu am fost surprins negativ sa imi aud vechi prieteni spunand ca le place mai mult stilul MTv de acum decat black-ul adevarat practicat de old Satirycon… nu mai inteleg nimic! Clipul de la LOT (vechi) mi l-a mai aratat o cunostinta acum cateva zile! 😀

  • Satyricon nu m-au impresionat niciodata prea mult dar s-a vazut imediat trecerea cand au inceput sa tot scoata EP_uri, cand ei scoteau un album la X ani…

  • Kreator – de la Coma Of Souls la Renewal

    Coma (Romania) – de la ska-punk la… minunatia pe care o canta acum 😉

    si poate imi mai amintesc

    si tu pe Metallica lasa-i in pace, sunt tatici. E ca si cum ai zice de o femeie ca nu mai arata bine, dupa ce a adus pe lume vreo 10 plozi 😛

  • As mai aminti in muzica romaneasca de Holograf. Sunau destul de bine cu Ochescu pe chitara.
    Un alt exemplu clasic de cum sa dai cu mucii in fasole: Fleetwood Mac. Daca inainte sunau impecabil cu Peter Green, cu gagicile alea 2 parca sunt o trupa pop anonima.
    Dupa parerea mea si exemplul Uriah Heep este asemanator.

  • @retoric: da, si ce asa nemaipomenit la metallica? recunosc, aveau cateva piese pe care te puteai “lipi”, in rest nu m-au impresionat. pe kreator i-am vazut ultima data prin ’95 si erau ok. probabil nu a prins faza cu ska-ul la romani si au trecut la altceva, mai bine! 😀

  • Hmm,you pretty much nailed it with “A dying wish” pt Anathema. Stiu ca era melodia mea preferata de pe “Silent Enigma”. Dar serios,Anathema veche era si cea cu “Serenades” si “Pentecost 3”,iar alea nu m-au impresionat prea tare. Schimbarea lor de stil a venit pe la “Eternity”,un album bunicel,in care Vinnie inca mai avea probleme cu vocea. Dar “Alternative 04” si “Judgement” sunt ,dupa parerea mea, albumele care reprezinta Anathema in perioada ei de glorie,dupa ce Duncan Patterson a plecat si a inceput sa cante in Antimatter si mai nou in Ion (2 trupe cu o abordare minimalista,dar care imi plac mult). Prin 2003 cu “A natural disaster” ,Anathema s-a reinventat din nou,trecand pe o parte mai ambientala,melodii mai lungi (“Violence” :D),si cu albumul nou vor continua in acelasi fel,judecand dupa jumatatea care a fost leak-uita. Oricum,Anathema sunt de apreciat pentru calitatea concertelor. Am vazut unplugged-ul de la Sibiu si m-a impresionat lejeritatea cu care cantau. Si Vinnie pare indragostit de Romania :))

  • @Carcotasu: nu zau! de parca ochescu ar fi vreun slash, holograf sunau bine pentru perioada comunista, faceau spectacol, aveau plete si pantaloni stramti, si mai ales cantau si piese de afara (mai hard&heavy). dupa ’90 au facut numai muzica pentru bani (care vorbesc, sic)! FM si UH, ca si Metallica, muzica pt. agatat hipioate… suntem in 2008, nici pe phoenix nu mai poti sa-i pui sa cante in vechea formula.

  • Ce pot sa spun in genere este faptul că nicio formatie nu mai tinde să isi pastreze un stil exact,propriu. Influente sunt de oriunde,oricate – fie pentru impresionarea fanilor (deci aici intervine originalitatea), fie pentru a-si face stilul cat mai comercial (de unde rezultă mai multi bani pentru ei şi o mai mare dezamagire in randul fanilor initiali).
    Cred ca singura formatie pe care am respectat-o intotdeauna, care a reusit sa se si mentina mult timp, este U2. Sincer, intre cele care au rezistat pana acum, nu-mi vine acum in cap una care sa-si fi respectat stilul la fel de mult.

  • Silvy : Si totusi ultimele materiale suna slab. Dar da, The Edge baga aceleasi riff-uri, Bono aceleasi floricele vocale insa parca nu mai simt in acelasi fel piesele.

    Retoric : Altii au adus si mai multi plozi pe lume si sunt inca prezentabili 🙂

    Whisperer : E my fav song de la ei in general:D

    Leprosy, Carcotasu : Erau destul de multi instrumentisti tari in perioada (componentii initiali Sfinx imi vin in minte) insa lipsa de promovare si incapacitatea de depasi restrictiile sistemului au facut ca muzica buna sa nu prinda niciodata cu adevarat la romani.

  • am auzit ca si tiamat a luat-o pe aratura. oricum istoria mea tiamat se poate rezuma la doua melodii, pe care oricum nu le mai tin minte. aici insa intervine o alta discutie, si anume cea a evolutiei. vrei ca o trupa sa iti cante acelasi album de debut pana la sfarsitul carierei sau vrei sa iti cante si altceva. si daca face asta, o consideri o trupa valoroasa ca ii iese, sau una care isi pierde directia. din unele trupe mentionate de tine, cateva au facut acest salt si l-au facut foarte bine. ca si-au pierdut o parte din fani, asta e, dar riscau pe plan muzical sa se zvarcoleasca in aceeasi ciorba. samael de exemplu, primele albume sucked big time. la lake of tears am impresia ca incearca prea mult sa fie geniali cu adevarat si nu le reuseste; asta pe ultimul album (ceva gen green carnation). mie au inceput cu adevarat sa imi placa in flames dupa clayman si exemplele sunt nenumarate. iti trebuie f mult sa ajungi la un anumit sound, modern, metalcore, sau cum vrei sa ii zici. sa pui niste personalitate. sa il identifici, sa sune intr-un fel. eu apreciez mult asta la o trupa.

  • acum imi mai vine in minte cateva exemple. ce rost are ca o mare trupa, cu un istoric bogat, sa se reintoarca in anul 2008 si sa imi cante la nivelul anului 1992. eu sincer nu ii vad rostul

  • *vin, scuza-mi deviatia

  • Tom – Doar au deviat putin de la subiect. Ei au avut albumul Wildhoney care e un fel de ”mother of them all” la ce succes a avut. Problema a fost ca Tiamat niciodata n-a suportat sa cante exact acelasi lucru insa albumele ce i-au urmat lui Wildhoney erau in ”aceeasi nota”. Mie mi-a placut Amanethes 😀

    P.S : Metalcore nu inseamna sound modern, e doar o perioada mocirloasa din muzica americana. In Europa nu prea a prins. Poti suna modern si cantand un gen vechi, trebuie doar sa muncesti mai mult si sa nu speri ca vei avea aceeasi fani. Intr-adevar, evolutia este necesara dar evolutia e evolutie, nu salt brusc 🙂

  • Hai sa mergem si in alta zona a muzicii: Da Hood Justice. De la hiphop-ul underground si destul de “black” al primului album, Judecata de Dupa (dar si cunoscuti in mijlocul anilor 90 pentru prestatii prin fel de fel de cluburi ale scenei underground) pana la reggae rap-ul mizerabil de pe ultimul album.

  • Da, e mai mult un rap-rock 🙂

  • Hai încă una clasică: Iris. Ce metal fain cântau pe la începutul lui 90 şi cât de anoşti au devenit acuma. Din păcate, pe acelaşi frum o ia frumos şi Trooper.

  • Iris au devenit cat mai comerciali posibili, sunt intr-un continuu elogiu la activitatea lor din trecut.

  • Krossfire, ai dreptate, in ziua de azi se incurajeaza comercialismul in detrimentul calitatii si asta se intampla peste tot in lume.

    Pe de alta parte si poporul este pe zi ce trece mai receptiv la divertisment ieftin, frivol.

    Probabil ca dupa o saptamana de munca asidua, oamenii doresc sa asculte chestii mai digerabile.

    In final ne pricopsim cu muzica pe care o meritam, personal ma consolez cu jazz – un gen de muzica care evolueaza mai mult in dimensiunea tehnologica si nu in ceea ce priveste formele muzicale.

  • Schimbarea in sine nu e rea. Din punctul meu de vedere Anathema e the living proof. Suna mult-mult mai bine decat sunau pe Serenades – desi albuml ala imi place inca.
    Cred ca o trupa trebuie sa se schimbe, in sensul ca trebuie sa exploreze, sau sa experimenteze, sau sa isi rafineze limbajul.
    Nu vreau sa ascult acelasi album de 1000 de ori. In plus mi se pare imposibil sa scoti doua albume geniale fara sa schimbi putin stilul.

  • exact, cu alte cuvinte geniul e unic pe segmentul sau.

  • Ulver. 😀

    Nu cred ca au 2 albume identice.

  • adica sa renunti la death metal inseamna sa evoluezi? si daca Anathema ar scoate un album de manele, cele mai bune manele care au fost cantate vreodata, ar fi tot genial, nu-i asa! si nu ar mai ascunde UNII ca asculta si manele, “pai daca le canta si anathema!”. Acum vreo 10-15 ani la niste gale (metalfan), pe scena s-a incropit o trupa din veterani, in frunte cu gombos, care au pus-o de… manele, cel mai mult m-a enervat ca nimeni din public nu a “aruncat” cu ceva in ei!

  • Pai nu prea e evolutie la Anathema. Este pur si simplu o schimbare, e altceva care ar putea sau nu sa placa noului public.

  • hmm, ciudata schimbare, ai ceva exemple si de trupe care cantau mai pop la inceput si acum au trecut la metal greu? 😀

  • Sunt ceva trupe dar e vorba de o evolutie\agresivizare treptata, nu in stilul Anathema.

  • Si Vinnie pare indragostit de Romania :))

    Cred ca e de fapt Vinnie e indragostit de palinca :))

    In alta ordine de idei, in mare sunt de acord cu ceea ce a spus Whisperer despre Anathema, dar sunt de parere ca nu numai calitatea concertelor merita apreciata la ei, ci si faptul ca, in pofida schimbarilor de stil, muzica lor are in continuare o incarcatura emotionala care te face sa vibrezi alaturi de ei – si asta vine si ca un contraargument la ceea ce a spus krossfire, si anume:

    Eu sunt in favoarea sound-ului vechi pentru ca la ora actuala, desi interesanta, trupa nu mai are niciun atu fata de concurenta, nu mai are nimic ”deosebit”.

  • Pai tocmai, ca mai sunt trupe pe segmentul actual Anathema insa atunci nu prea erau atatea trupe pe zona aia de doom.

  • Da, atunci nu prea erau atatea trupe pe zona aia de doom, dar acum sunt. De fapt sunt atat pe segmetul anterior cat si pe cel actual intr-adevar din punctul asta de vedere nu mai au nici un atu. Insa de aici pana la a afirma ca si-au pierdut orice atu fata de concurenta e cale lunga fiindca dupa cum am mai spus muzica lor inca te face sa vibrezi indiferent de stilul pentru care opteaza. Desigur, acum sunt subiectiva(in fine, si tu esti) ca doar ii ascult de atata timp si mi-au placut intotdeauna .
    Pe de alta parte, e adevarat ca ii prefer in perioada Alternative 4 – Judgement, dar schimbarea de stil nu m-a deranjat si nu mi-a dat impresia ca au pierdut ceva pe drum.
    Ah si daca vroiai o comparatie intre Anathema atunci si Anathema acum mi s-ar fi parut mult mai ok sa alegi ceva din 2007( de exemplu, Angels Walk Among Us ) si nu o melodie din 2003 precum Electrcity 😛

  • Uhm…obseala…acum vad ca am mancat niste semne de punctuatie si niste litere. Oricum, sper ca se intelege ce am vrut sa spun : )

  • Sinamorata : Era intr-adevar mai potrivita comparatia insa cred ca s-a inteles.

    In legatura la ce zicea leprosy : Pantera este un exemplu excelent de trecere de la ceva mai soft (glam) la ceva mult mai ok (groove metal). Chiar scrisese cineva pe forum despre ei.

  • Pantera glam, lol, cand asta… eu mai ascult uneori Pantera, si unele piese sunt chiar ok, oricum sunt ff buni pe ce fac ei.

  • Primele trei materiale, pana sa vina Anselmo la voce si sa schimbe Dimebag foaia 🙂

  • @Leprosy: uneori e bine sa renunti la ceva ca sa castigi altceva. Nu mi se pare nimic gresit sa renunti la death-metal, daca asta te va duce la muzica si mai buna. Ideea e ca nu genul da valoarea in muzica.

    Uite, Pantera e exemplul tipic de schimbare fara substanta. E un drum imens de la primele 3 albume pa Cowboys. Mie mi-e clar ca acolo a fost genul de schimbare programata. La Anathema eu simt un fel de fir rosu care leaga toata discografia. E foarte misto sa asculti acum Sleepless, se aud foarte bine schimbarile. La fel si la Ulver, sau Depeche Mode, sau Gathering. Chiar si Paradise Lost, desi aici discutia e lunga rau :). De la noi as zice Celelalte Cuvinte. Ispita e un album magnific, cum nu cred ca se va mai compune prea curand. Ultimul nu imi place :).

  • @alexosu: nu zic ca nu ai dreptate, dar stii care e problema la mine, vad o trupa noua de metal extrem, suna bine chiar de la debut, destul de original, par sa aduca ceva nou in genul respectiv si ma astept in cativa ani sa capete experienta si sa scoata un album de nota 10 pe aceeasi linie… ei bine, in cativa ani ori dispar, ori incep sa cante altceva. 🙁

  • O schimbare de stil (sanatoasa) in aria mai putin metal e si cea lui Europe, care , dupa stilul curatel din anii 80, a trecut la o chestie chiar moderna dupa reuniunea din 2004 (“Start from the Dark” si “Secret Society” sunt doua albume al naibii de bune si complet diferite de ceea ce faceau ei pe vremuri.

  • Da, dar au cam imbatranit din pacate, mai ales instrumentistii 🙁

  • Drept, dar de cantat stiu canta. Ce am vazut la Sibiu de revelion nu era deloc batranesc.

  • Din ceea ce imi mai trece prin cap momentan si Elvenking a cam dat-o in death cat de cat cu ultimul album. Problema e ca lui Damna nu prea ii iese growlingul.

  • Da, dar nu e o mare schimbare 🙂

  • elvenking…se joaca cu zaruri?

  • Ohh..come on, they’re a good band. Actually a great band 😀

  • la capitolul schimbari de stil ar intra si Silverchair. Primele albume chiar mi-au placut, dar apoi… 🙁

  • Da, aici ai dreptate…

  • Judecati tot fenomenul asta numit “evolutie” dintr-o singura pozitie in care sunteti putin incremeniti. Krossfire, luam cazul cel mai cunoscut – pretenii Metallica. Pai dupa vestitul ’91, au mai fost Load si Reload, da’ alea trebuie sa le asculti cu mintea / urechile desfundate de vata numita obisnuinta. Incearcati sa va inchipuiti ca ’91 n-a existat, si ascultati Load’u. Sau Reload’u. Acolo sunt o gramada de idei, sunt doua albume super tari. Altceva, avea rost sa mai apara inca un ’91 ? Atunci ati fi spus “ia uite si la astia, recicleaza la greu, ce rahati”. La fel si cu Trooper, si cu altii si altii. Bun, ideea mea de fapt, ca sa nu ma intind pe cazuri particulare, este urmatoarea: nu are sens sa compari un album cu altul, sau oricum nu din asta poti trage concluzii pe tema “cutare trupa mai misca sau nu ceva”. A, ca nu ne convine noua pe ce strada merge acum In Flames sau Samael sau Tiamat, asta este altceva, si tine de gust. Daca vrei sa judeci ce albume au scos ei acum, ar cam trebui sa fi ascultat cu atentie genu ala de’l canta ei acum. Ori daca nu-ti place, automat n-o sa-l inghiti si nici intelege in veci, iar orice comentariu o sa fie in plus, cam cum comenteaza un manelist cand aude ceva rock.

  • Negura : Am ascultat suficient ultimele albume pentru a fi de parere ca schimbarea lor de stil nu ma multumeste. I-am ascultat vaicarelile si declaratiile lui Frieden pe ideea ”Nu ne mai putem intoarce la ce faceam”.

    Si nu, nu consider ca un gen precum metalcore merita sa fie luat in serios pe termen lung. Nu de alta, dar am simtit pe pielea mea cat de usor este cantat.

  • și red hot chili peppers s-au schimbat radical…de la blood sugar sex magik până la stadium arcadium e o prăpastie maaaaaaare. am ajuns să am alergie “heeeey oh”… îmi pare așa rău de ei 🙁

  • o schimbare de stil (nu asa pronuntata, e drept) s-a produs si la Heavenly cu ultimul album … cum s-a ajuns de la asta la asta ?

  • La schimbari de stil (in bine) i-as aminti pe Melechesh: de la brutal black-ul primelor albume (Sphinx si Gyn), la complex-oriental-melodic black-ul recentelor “Epigenesis (2010)” si “Enki (2015). Anyway, ei numesc tot ce-au compus Mesopotamian metal, dar eu sper sa pastreze pe mai departe sound-ul incredibil din prezent. Cea mai tare chestie mi se pare ca arata ca si in Extreme Metal e nevoie de sunetul bass-ului, totul suna mai consistent fata de (doar) zumzetul chitarilor…iar cand totul e sustinut de o baterie care combina genial blasteringul black-ului cu bataia tipica heavy-ului….

  • Uite, la asta cu sunetul bass-ului ma gandeam si eu la un punct, cand inca scriam recenzii de albume. Cred ca metalul e singurul gen unde bass-ul e folosit nu ca sa “rupa boxele”, ci ca sa indulceasca putin sunetul general 🙂

  • asa e, in principiu ai dreptate. Exista multe discutii cu privire la rolul si sunetul bass-ului in Metal. De regula, am observat ca trupele tari, la care te atrage sunetul ca intreg, bass-ul sta..mai in spate, sa zic asa. Adica nu prea zice nimeni dupa ce asculta vreo piesa…mama, ai vazut ce facea ala pe bass? Sau: Ba, toti sunt buni, dar fara bassist nu sunau nici pe jumate asa,…etc, cred ca s-anteles ideea. Of course, sunt si exceptii: au fost Maiden, cu Harris care a inspirat generatii de bass-isti, dar poate de aceea Maiden n-a mai progresat de decenii…Pentru iubitorii trash-ului curat, recomand Nervosa (Brazilia). Sunt trei tipe incredibile, Fernanda Lira e vocal si bass. Uite o trupa la care bass-ul chiar se aude ca lumea, mai ales ca Fernanda e bass-finger si contribuie la “rotunjirea” sunetului, dar nu in stil Maiden ci mai agresiv.
    La Melechesh mi-a placut cum au incorporat bass-ul in intreg, care a indulcit sunetul (cum zici tu) dar i-a dat si consistenta necesara sustinerii riff-ului melodic al chitarei.

  • Ma rog, NWOBHM-ul a folosit destul de mult bass-ul, dar sa nu uitam care era etalonul de “heavy” in muzica respectivei perioade. Nervosa am ascultat si mi-a placut, doar ca nu-s chiar un mare fan al genului. Inainte sa se termine cu Bangyourbrain.com, am promovat insa o trupa o trupa de thrash care mi se parea ca are potential: Suicidal Angels, din Grecia 🙂

  • Apropo de NWOBHM si schimbari de stil: trupa HELL. Schimbarea stilului la ei e de fapt nasterea pentru a doua oara. Cine era Hell in anii ’80 cand s-a format? Ghinion, in ’83 scena era acaparata de iron Maiden si Judas Priest, nimeni n-avea ochi pentru o trupa noua din MB care mai si canta destul de ciudat. Ce canta acum n-are nimic de-a face cu NWOBHM, desi e heavy metal in cel mai clasic sens al genului. Cum in orice exista avantaje si dezavantaje, avantajul lor e ca n-au devenit legende ca Maiden si Priest (apropos – Redeemer of Souls e obosit rau)si in prezent,desi varsta cumulate a membrilor trupei acopera o era glaciara, “doar ce au pornit la drum” in timp ce Maidenii si Priestii, cam de aceeasi varsta, “doar ce au intrat” in etapa nostalgica a vietii.

  • Nu stiu daca i-ai vazut pe cei de la Europe live. Pentru mine au fost o surpriza foarte placuta si foarte diferita fata de ce ma asteptam (desi ultimele lor albume nu mai aveau nicio treaba cu perioada glam).

  • Nu, nu i-am vazut.
    Ar fi interesanta o discutie despre Glam, despre sunet si muzica mai ales si mai putin despre look sau temele lirice. In perioada aceea, glam erau considerati si Cinderella dar si W.A.S.P. Chiar si Ozzy era incadrat de unii la glam. Glam sau ne-glam, Chris Holmes chiar era un chitarist tare iar din perioada aceea singura trupa pe care-o mai ascult regulat e W.A.S.P.

  • Da, merg mai greu discutiile zilele astea, avand in vedere evenimentele din strada. In orice caz, cred ca traim o epoca interesanta pentru rock si metal, una in care “genurile” nu prea mai conteaza, un lucru pozitiv, as spune.

  • Cu Metalul sunt de acord cu tine. Parerea mea despre rock: as zice ca odata cu noua era (post-grunge, cam dupa 1997), Metalul s-a delimitat clar de rock. Cand aud rock ma gandesc evident la trupele de hard din anii ’70,la trupe ca Bon Jovi (mai vechi) sau la grunge. Diferenta pentru mine nu e legata de perioada, teme muzicale, imbracaminte, atitudine sau alte chestii de-astea,ci doar de sunet. Metalul actual, in toate genurile (nota: eu nu consider totusi metalul industrial (gen Ranmstein as zice) metal adevarat, suna pur si simplu altfel decat rock-ul.

  • Suna diferit, dar e in acelasi mare gen si, daca-l iei la bani marunti, tot pe aceleasi instrumente si combinatii de acorduri se bazeaza, chiar daca sound-ul obtinut e semnificativ diferit. Acum, daca e sa mergem pe panta timpului, chiar si Black Sabbath sunau foarte diferit fata de tot ce era pe piata la momentul ala.

  • Pai despre asta vorbeam: “sound-ul obtinut e semnificativ diferit” . Oricum, eu imi exprim strict parerea mea ca simplu iubitor de Metal (nu sunt muzician). Adica n-am auzit/citit parerea asta (Metal diferit de Rock) pe undeva, iar diferenta o fac la nivel individual, la ce simt si cum ma simt cand ascult Nirvana sau Alice in Chains (nimic) si cand ascult Metal. De fapt eu ascult numai Metal. Incepusem sa ascult postul Rock F.M cand mergeam cu masina, la inceput, dar pe langa faptul ca dau aceleasi si aceleasi piese ponderea heavy metalului e undeva sub 5%, si numai piese vechi.
    P.S: Pe Black Sabbath ii consider doom (pre)metal, chiar daca ei insisi se declara hard-rock. Cum am zis, chestie de interpretare individuala.

One Pingback

  • Krossfire | FocusBlog

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *