bine ca nu au mai scris inca cateva sute de oameni texte de genul acesta si ca aduci tu ceva nou (sper sa nu sune ca si cum as avea ceva cu tine)

Da’ totuşi, o apologie a manelarului oropsit de intelectualime şi nu numai nu dezvoltă nimeni? Măcar aşa, din gică contrism. 😛

e un bai mare acolo..ai uitat teancul cu bani..FN desigur, si lantul de 3 kile de aur de la gatul gros…

Dragă d-le Vlad, mă întorc pe meleagurile dumnitale şi văd că încă te confrunţi cu maneaua.
Dacă nu mă-nşeală memoria, acum două-trei luni, de când nu am mai citit blog-ul dumnitale decât în grabă, subiectul la ordinea zilei era acelaşi. Mitologii ale manelelor, acum reptile uriaşe cu acelaşi nume – ştiam că discutatul pe larg despre un subiect aduce şi prietenia cu subiectul, oricare ar fi fost părerea iniţială a celui care discută. Comportamentele obsesive dau naştere unui ataşament neaşteptat, iar eu nu glumesc când scriu rândurile astea. Şi cât m-ar bucura (dacă tot ai făcut dumneata protoistoria manelei, eu profeţeam viitorului ei) ca într-un număr de ani să ne putem lăuda deschis cu subiectul ăsta, în cazul în care or să se-ndrepte lucrurile şi muzica asta foarte neşlefuită ar lua-o pe făgaşul bun! Pân-atunci, propun să ne vedem de ale noastre, dacă tot nu le înţelegem pe ale lor (manelozaurilor). Şi nici bine pe ale noastre – avem dovadă.
Nu sunt rău.

Foarte bine! Tocmai într-acolo se-ndreaptă aşteptările mele.