Injurati, ostenii mei!

Acum un an jumatate am scris un articol despre beneficiile injuraturilor pe termen lung. Nu ma refeream la injuraturile foarte obscene sau foarte ”targetate” ci la ceea ce englezii denumesc generic ”curse words”.

Pentru a nu repeta practic un articol mai vechi voi prezenta de pe-acum justificarea postului de fata. Intrebat fiind pe un alt blog care ar fi cea mai mare libertate pe care am obtinut-o dupa 89′ am fost tentat sa spun : Libertatea de exprimare. Din pacate, exprimarea aia nu este nici acum atat de ”libera”. Marea libertate in termeni de discurs obtinuta dupa 1989′ a fost libertatea de a injura .

Cand presa a explodat efectiv (erau zeci de edituri in 1991) iar romanilor li s-a spus ”puteti vorbi liber , public” primele cuvinte pe care le-au murmurat au fost : Huuuuoooooo ! Huooo !  si mult mai celebrul ”Hotiii !”. Frustrarile acumulate nu se puteau manifesta altfel la niste oameni care au fost de-a dreptul indobitociti in deceniile trecute sau in foarte multe cazuri s-au nascut deja dobitoci. Ce e mai interesant este ca in topul celor care injurau si spumegau sunt oameni care in momentul de fata sunt considerati intelectuali si foarte probabil isi merita titlul.

Daca stam sa analizam vom vedea ca pana si primele articole in presa erau niste injuraturi mai mult sau mai putin elevate (a se vedea tirajul fenomenal al ziarului Romania Mare).  Daca in articolul precedent vorbeam despre oamenii care injura pentru a se detasa sau pentru a-si colora la un anume punct limbajul, sesizez ca marea majoritate a romanilor injura din lipsa de orice altceva, din incapacitatea de a comunica. Similar se intampla si cu protestele care degenereaza in injuraturi generalizate si conflicte cu jandarmii. De ce injuraturile si conflictele dintre ultrasi nu raman pe stadioane ? Pentru ca injuratura e o forma de comunicare in cazul respectiv.

In mediul online lucrul asta se vede extraordinar de bine la bloggerii mai cunoscuti si mai vechi care zilnic primesc 5-6 comentarii cu injuraturi. Au ceva autorii comentariilor cu bloggerii personal ? In multe cazuri Nu. E pur si simplu o frustrare, o deznadejde in fata unui fenomen pe care nu-l intelegi sau a unui om la nivelul caruia nu poti sa fii : Da-l in p**da ma-sii de bou ! De ce sa te chinui sa citesti si sa intelegi cand poti sa-l injuri dormind satisfacut ca ai lasat un comentariu pe care oricum respectivul il va sterge la vizionare.

In viata reala efectul asta se traduce prin efectul ” Mortii ma-tii ” sau ” P**a mea” . In special in contactele verbale cu muncitorii slinosi care te scoala la 7.00 sambata se va ajunge la un timp la acest baraj de comunicare.

A injura in trafic sau in RATB in situatii nasoale intra in cu totul alta sfera. Atunci injuri pentru ca s-a intamplat ceva, pentru ca este vina cuiva (sau cel putin asa crezi). Dar ce se intampla cand nu poti sa exprimi altceva decat obscenitati ?

In California Dreaming era o scena in care o serie de protestatari de la o fabrica il intreaba pe seful lor ce sa ceara . Acesta raspunde : Spuneti bah clar ce vrem !  Scrieti ”Hotii” si injurati-i !

Marea libertate de dupa 89′ ramane inca injuratura, pentru ca la exprimare libera nu prea avem exercitiu. Si totusi, ce mare libertate sa poti injura …

P.S :  HTC nu se lasa si mai scoate un device la inceputul lui 2009 – HTC Touch HD (Blackstone) – check it out.

23 Comments

  • Eu ştiam că şi înainte de ’89 puteau înjura oamenii. Atâta doar că trebuiau scoşi neapărat din blagoslovire pe mai marii partidului conserv comunist.

  • A, nu. Înjuratura nu era publică, publicabilă. Cînd am citit în Pămînteanul lui Preda înjurături înainte de 89 deja aveam impresia ca ştiu mai multe decît colegii mei despre lume şi viaţă. Azi înjurătura este o etichetă culturală. Este o marcă a libertăţii de creaţie şi exprimare. O auzi la TV, la teatru, la concerte, în discursuri politice. Înainte la tv nu se înjura şi nici în ziare, nu mai zic de radio. Înjurătura era marginalizată, toţi înjurau, dar nu sub oblăduirea statului, partidului şi instituţiilor.

  • E poate o manifestare a frustării. E mai bună decît bîta.

  • E…nici nu ştiu ce este. S-ar putea să fie o marcă a faptului că ne-am resemnat din nou. Într-o formă sau alta…

  • Da, vine din frustrare cred. Daca vecinu’ de la 2 te calca pe nervi ii tragi o injuratura si ti-ai racit motoru’, daca “ala micu'” a scapat ciorbica pe mocheta ii zici “imi bag p**a in ea de treaba/ ciorba”. Pe chestia asta aveau cei de la Deco Cafe un moment in care spuneau ca “p**a” a inceput sa fie folosit pe post de semn de punctuati si in orice caz, sa nu ti-o bagi in blender ca s-ar putea sa te tai. “p**la” este cuvantul nostru national asa cum la americani e “fuck” presupun. Despre cum era inainte…n-am prins decat un an de comunism si nu-mi prea permit sa comenteze. Cert e, insa ca da! libertate de exprimare (ca orice alt gen de libertate in cele din urma) a fost inteleasa total gresit. Fiecare face ce vrea, zice ce vrea, cand vrea si cum vrea. Prost nenicule, prost!

  • In spatiul acesta virtual aveam ocazia de a ne respecta. Din pacate suntem aceeiasi ca si in realitate si ne comportam la fel. Bine sublinite punctele de vedere de mai sus, dar nu stiu daca va schimba ceva…
    o sambata minunata iti doresc

  • injuri dar cu ce ramai? macar de-am sti sa injuram calumea. toti stiu 3-4 cuvinte pe care le amesteca si habar n-au ce inseamna. si totusi se numesc injuraturi. d-aia eu pe blog am o categorie in care prezint cuvinte din dictionarul de argou. ar trebui ca multi sa-l citeasca. macar daca injuram sa o facem corect

  • Vai cat imi plac noile expresii arhifolosite pe net:
    plm, fmm, kkt. Mai stiti ?

  • Libertatea de exprimare inteleasa prost … 🙂
    Eu cred ca noi poate am inteles prost cum functioneaza inainte sa o introducem. Acum e cam tarziu.

  • Nu-s de acord. Libertatea de a injura e un drept cu care ne nastem si nu cred ca revolutia ne-a facut sa redescoperim placerea asta. Ca ne-a dat mai multe motive de-a o face e cu totul altceva

  • Damn, am aterizat prea tarziu pentru a putea raspunde in timp util. Se pare totusi ca am tras concluziile potrivite.

    Ligia : Ne nastem cu dreptul asta dar pana recent nu-l puteam exercita in public.

  • du-te-n plm :))
    ce dracu’ vrei să zici aci?
    glumesc, desigur. oricum, din articolul ăsta, trebuia să boldezi concluzia, e genială.
    încă ceva: ţi s-a pus pata pe HTC-uri 😀 ?

  • A.Faith – cam de multa vreme 😛

  • eu injur pe termen scurt, dar eficient

  • ^%$@Q %$#^#%$ %^$%^ %$@^ %^$$@ %@$^%$@^
    da?

  • Laura : Puteai scrie injuraturile. Am word filter.

    Tom : Toti o facem, dar depinde cate dintre injuraturi merg si pe termen lung.

  • Da si este varianta sa ramana cu injuratul…
    o zi minunata iti doresc

  • Mie mi se pare ca injuratul denota o lipsa de stapanire de sine, cel mai usor e sa injuri de mortii masii si de dumnezeii lor, dar putini sunt capabil sa treaca peste si sa inteleaga ca nu merita

  • Eu personal vad libertatea de exprimare, libertatea de a incuraja, de a construii, de a pune lucruri frumoase. Imi pare rau daca cumva sunt impotriva curentului.

  • Probabil treaba cu înjurăturile este parțial o chestiune de plafonare în exprimare.
    Chiar dacă te poți exprima lejer și de regulă ai ceva de spus, un efect considerabil ar putea să îl aibă chiar plafonarea celorlalți.
    Ei înjură, tu încet încet începi să înjuri. De dragul integrării, de dragul solidarității… naigba știe de ce. 🙂

  • Democratia e la fel ca evolutia lumii la noi, la romani. Mai intai injuram, dam in cap, suntem niste “goriloi in calduri”, vorba lui Badea, apoi ar trebui sa ne civilizam. Dar se intampla asta?

  • Inca suntem goriloi, mai putin in calduri…

  • si eu am pata pusa pe multe… (*&&%%$&()_(%$#^&&*(_)()((*&&&&

    amin

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.