Fete, filme sau filme.

E din nou timpul pentru un articol cu titlul promitator, dar continut sforaitor…

In cazul de fata, voi insira din nou cateva filme vazute recent, iar voi imi veti marturisi cu toata sinceritatea ca nu ati adormit la jumatatea textului. Nu serios, precizarea asta a fost utila si necesara. Cam ca stema aplicata in Paint pe drapelul Romaniei.

The Great Gatsby (2013) e un film la care mi s-a dat ocazia sa ajung in mod absolut neasteptat. Intr-un mod la fel de neasteptat,  filmul a necesitat ochelari 3D. Pentru ca multi sunteti familiari cu nuvela lui Fitzgerald, nu o sa insist prea mult asupra actiunii din film. E o sclipire fugara in stralucirea si mizeria New York-ului interbelic. O poveste ecranizata corect si poate putin prea empatic cu personajul principal (care nu e un erou), dar cam atat. Adevarata surpriza a filmului vine tocmai din ochelarii aia 3D pe care nu stiam de ce i-am primit. The Great Gatsby demonstreaza ca regizorul Baz Luhrmann si echipa lui isi merita cu prisosinta lotiunea de plaja. De la montajul alert pana la decorurile si efectele vizuale senzationale, nimic nu-ti da senzatia ca filmul a fost turnat in Sidney si montat intr-un studiou inchis. Impresionant vizual, ”Marele Gatsby” vine si cu cateva nume sanatoase pe afis. Intre ele, Lenordo DiCaprio (Gatsby) straluceste vizibil si pe afis si pe ecran. Desi omul are probleme serioase cu accentele (la fel ca in Blood Money) si aparent si cu cazutul in apa (viu sau mort), e greu sa negi ca “Leo” e un nume si ca prezenta lui ridica filmul. Tobey Maguire (Nick Carrawy) insa nu e si as prefera sa nu-l mai vad prea curand in vreun film. Oricum ar fi, The Great Gatsby este un senzational exercitiu de regie. Cu alte cuvinte, nu e un film ”la care simti”, ci un film ”la care te uiti”.

Iron Man 3 (2013). Robert Downey Jr. e inca genial, dar Iron Man a cam ruginit, cel putin pe marele ecran. Al treilea film din serie vine cu cateva artificii inteligente fata de anterioarele si fata de The Avengers. In primul rand adauga o dimensiune umana pronuntata unui personaj principal greu de incadrat. In al doilea rand, se foloseste in mod elegant de imaginea unui adversar considerat de multi simplist (Mandarinul din benzile desenate, aici jucat excelent de Sir Ben Kingsley). Pe de alta parte, personajul lui Gwyneth Paltrow (Pepper Potts) pare a fi fost adaugat cu forta in scenariu, iar principalii adversari ai barbatului in costum sunt un fel de petarde umane. Din punct de vedere al spectaculozitatii in sala de cinema, Iron Man nu exceleaza. Scenariul rupe de multe ori conventia cu privitorul si devine necredibil. Il pot insa recomanda, fiind in continuare peste multe productii similare. Nu stiu cum de scenaristul s-a abtinut de la gluma cu ”Iron Lady” la vederea (mini-spoiler) lui Gwyneth Paltrow in armura. S-ar fi sincronizat in mod nefericit cu trecerea in nefiinta a altei ”doamne de fier”.


Basarabia e Romania!  (sursa imaginii)

Lincoln (2013): Steven Spielberg e in spatele filmului, iar Daniel Day Lewis in fata. Niciunul nu-si face treaba cum trebuie, dar Lincoln merita totusi vazut. Filmul da apa la moara obsesiei americanilor pentru ”Abe cel Onest” si-l pune pe presedintele american in centrul unei acerbe lupte rasiale. Un scop nobil, dar mult prea ”corect politic” si istoric neadevarat. Nu va asteptati la momente de actiune de la filmul asta, dar asteptati-va la cateva dialoguri bine scrise si la un Tommy Lee Jones (in rolul lui Thaddeus Stevens) care pur si simplu straluceste. Sally Field este o doamna Lincoln exceptionala, iar Joseph Gordon-Levitt reuseste, ca de obicei, sa nu joace prost.

Hitchcock (2012) e unul dintre filmele in care Sir Anthony Hopkins isi foloseste cu succes atat figura de canibal, cat si pe cea de catelus obez. Axat pe turnarea filmului Psycho, Hitchcock urmareste cu succes cea mai tensionata perioada din viata unui regizor titanic. Ambitia filmului este mare, insa executia lasa pe alocuri de dorit. Totusi, pentru chimia dintre Anthony Hopkins si Helen Mirren (aici sotia si cel mai aprig critic al lui Hitchcock) filmul primeste o extra recomandare. O aparitie interesanta are si Kurtwood Smith (Red din That 70’s Show), intr-un rol mic, dar potrivit tipologiei actorului. Nici pe Scarlett Johansson si Jessica Biel nu merita sa le neglijam, desi replicile lor sunt cu siguranta neglijabile (nu si atuurile naturale).

Citadel (2012) e un horror irlandez regizat de Ciaran Foy. Daca numele nu va spune nimic, e in regula: sunteti sanatosi psihic. In orice caz, Citadel e un film cu buget mic, dar cu o atmosfera de zile mari. Agorafobie, claustrofobie, frici urbane si un personaj adus la limitele bolii psihice. In aparenta, Citadel este un film despre o gasca de aurolaci ucigasi (nu foarte indepartat de Ils ca tema, dar mult peste) si despre un proaspat vaduv care incearca sa-si apere copilul. In substrat, Citadel este un film despre drog, boala, abandon si ura. Un film despre frica si mizerie care reuseste sa transmita asta fara a fi moralist. Unele cadre sunt grabite, altele putin incoerente, dar regizorul promite mult. Pe moment a scos un horror asa cum trebuie sa fie un horror: greu de vazut cu o femeie alaturi (serios, multe cadre nu vor face bine mamicilor aspirante).

P.S: Titlul e o aluzie si la jocul copilariei, dar si la o piesa de teatru. Ma gandeam ca, pentru somnul dulce al cititorilor, as putea face si cateva recenzii la genul asta de iesiri (n-am cultura teatrala necesara, dar asta nu m-a impiedicat niciodata).

29 Comments

  • Pe mine m-a dezamagit Iron Man 3. Avand in vedere tot ce auzeam si citeam despre, ma asteptam sa fie peste primele 2 din serie.
    Asa cum ai spus si tu, multe artificii, povestea a fost destul slabuta… ma asteptam la mai mult.

    Cred ca m-as uita la Hitchcock, mi-a placut de el de cand i-am vazut gluma asta http://www.youtube.com/watch?v=09Zsd858KQs :))

    Si Gatsby… toata lumea il lauda pe Gatsby… de vazut.

  • Numai pentru poveste n-ar merita, dar pentru vizualuri da (de Gatsby zic).

  • a naibii aluzie la jocuri, io intrasem să văd fetele!!!

  • V-am zis ca titlul e mai promitator decat articolul.

  • Eu nu am vazut niciunul din filmele astea, dar cred ca nici n-am pierdut nimic.

  • @romania inedit: Eu nu doar ca n-am vazut nici unul din ele (bine, in cazul The Great Gatsby am citit cartea si am vazut si o ecranizare mai veche), dar nici n-am habar despre ce joc e vorba… 🙂

  • Hai mai, voi nu jucati ”Fete, filme sau baieti(melodii sau cantareti)?”

  • Am jucat ”Fete, filme sau baieti(melodii sau cantareti)”, dar atunci erau alte filme. 😉

  • Era ‘flori, fete sau băieți, melodii sau cîntăreți’.
    Legat de Iron Man: cred că e un film excelent, pentru că trece dincolo de ‘pure entertainment’. Mie mi s-a părut că Iron Man a devenit un fel de ‘role model’. O invitație, o încurajare pentru DIY-ers. Finalul de la IM3 mi se pare cea mai tare chestie posibilă.

    În plus, mi-a plăcut faptul că are anumite scene unde filmul devine un real tribut benzilor desenate (cînd cade în zăpadă, cînd cară costumul după el, scenele respective parcă sunt benzi desenate animate).

  • Romania Inedit: Noi le inventam de multe ori. Aveam si filmul ”Oase Indoite” pe care nu-l vazuse cu-adevarat nimeni 😀

    Dorin: Ei vezi, noi aveam o varianta locala 😛

    Apropo, vezi ca vine The Avengers 2 intr-un an jumate. Sunt curios cum se va dezvolta personajul lui Tony Stark intr-o noua “reuniune”. Mi-au placut si mie multe idei din Iron Man 3, dar m-au iritat teribil adversarii (nu “Mandarinul”, ci Killian si ai lui).

  • Intr-adevar, am simtit la fel, “Killian si ai lui” au stricat tot filmul…

  • Eu nu. Ma uit mereu tampita cand aud pe cineva cu “jocuri ale copilariei” de genul asta. Chiar daca persoana respectiva e tot aproximativ de varsta mea, jocurile alea n-au facut parte si din copilaria mea. Principalul joc al copilariei mele au fost imaginat ca-s acrobata pe mobila, bara de batut covoare si pe unde se mai putea. A mai fost si desenat si decupat de personaje imaginate dupa unele din carti plus pus in scena diverse intamplari, tot inspirate dupa carti sau imaginate complet de mine. Si bineinteles lucrat probleme de mate.

  • Redgrave: Individul in sine era cumva interesant la inceput, dar “metoda” folosita era cel putin bizara si la fel si multe dintre actiunile lui.

    Brontozaurel: Au fost si alea, dar depinde cat de mult te interesa “gasca de la bloc” si cat “gasca de acasa”. La mine ambele au avut o pondere importanta, ba uneori le si combinam cu succes (idei din carti si jocuri transformate in activitati colective).

  • La mine nu a existat gasca. Am fost doar eu cu imaginatia mea 🙂

  • Bine, cred ca tot puteai juca fete, filme sau baieti, numai ca ar fi fost foarte usor sa ghicesti numarul de la inceput 🙂

  • Constat ca am pierdut sirul filmelor noi. Tin insa sa recomand in special “Lincoln”.

  • O recomandare de nota 9 🙂 In afara de Citadel le-am vazut si savurat. Eu zic ca merita vazute.

  • Adrian: Merge vazut si acasa, intr-adevar 🙂

    Cotos: Merita si Citadel, dar singur 🙂

  • Gatsby e un film pe care vreau sa-l vad, cu toata distributia lui jenanta (nu-mi place Leo, nu-mi place Spidey). Da, stiu, am gusturi proaste la actori. Muzica din el mi se pare spectaculoasa si vreau enaparat sa vad cum se integreaza cu vizualul. Coloana sonora e printre albumele mele preferate de anul asta.

    Iron Man 3… Ooo, dupa amiaza adormita… M-a pus prietenul sa ma uit, nu tin minte nimic din el. Desi imi place Downey Jr., his hotness couldn’t beat the boredom.

    Lincoln e un film care mi se pare ca e facut ca sa se bata americanii iar pe umar, cu democratia lor si bla bla bla, nu o sa-l vad. Plus ca biopic-urile (sau ce e asta) nu sunt pentru mine.

    Hitchcock e un regizor care pentru mine inseamna doar Birds. Psycho m-a cam plictisit. Deci, de ce as vrea sa vad un film cu Scarlett (de care nu-mi place) si cu doamna Timberlache (de care iar nu-mi place)? Mai bine citesc o carte…

    Citadel era pe lista mea, dar na, am memoria scurta, ca-s blonduta. Bine ca mi-ai amintit de el, thanks! 🙂

  • Your comment is awaiting moderation.

    Pfff, moderatie imi trebe mie? :))

  • Gata, gata..am rezolvat. Nu stiu de ce nu te-a mai recunoscut Akismet-ul. Erai imbracata in verde :P?

  • DiCaprio s-a chinuit ani de zile sa scape de stigmatul Titanic. Inca are o problema cu accentele, zic eu 😛

  • Nu, eram machiata cu verde si am pantofi verzi. In rest, roz + albastru + portocaliu. 😛
    Nu stiu, DiCaprio mi se pare tern (ca sa par si eu culta) si de-a dreptul plictisitor. Orice film am vazut cu el mi-a lasat aceeasi impresie. El si cu Bradutzu’ Angelinei… Doamne, ce adorm cand ii vad pe astia doi! :))

  • @Andreea: poti sa dormi la “Twelve Monkeys” sau “Fight Club”?

  • Twelve Monkeys n-am vazut, dar la Fight Club am adormit de vreo 2 ori si am renuntat.

  • Iron Man 3 m-a dezamagit, il consider exemplu de “trailer always lies”. Mi-a promis o poveste personala si o confruntare intre Iron Man si Mandarin si ceea ce am primit a fost… I don’t even, ca sa nu insir spoilere. Un film de aruncat. Si tot e mai bun decat Iron Man 2, macar sfarsitul a fost misto si Pepper Potts chiar nu e useless de data asta (ba chiar imi da sperante ca va evolua ca in comics si Iron Man 4 va fi despre ea/Rescue).
    Dar de dragul de a face povestea mai putin “geeky”, au renuntat la unele elemente din comics care pur si simplu trebuiau sa fie acolo pentru ca totul sa aiba sens (vezi numarul urias de oameni care nu au inteles finalul).

    Eu m-am distrat cu Stoker luna asta, printre altele. Cred ca fanii Hitchcock il vor aprecia.

  • Whisperer: You’re back! Punem Stoker pe lista 🙂

  • @krossfire: “E o sclipire fugara in stralucirea si mizeria New York-ului interbelic. O poveste ecranizata corect si poate putin prea empatic cu personajul principal (care nu e un erou), dar cam atat”

    De fapt povestea lui Gatsby se îndepărtează subtil de varianta cu Robert Redford, dar se îndepărtează drastic de carte, fiindcă regizorii şi scenariştii se fac că nu înţeleg contextul cultural al anilor 1920. Mai bine zis faptul că atunci a avut loc în SUA un conflict cultural, real, purtat cu gloanţe de .45, cu morţi şi răniţi, şi în spatele căruia stăteau mai multe lucruri decât faptul că un tip se îmbogăţise din alcool. De fapt, Prohibiţia, traficul de alcool, jazzul, explozia filmului, a radiolui şi a ideologiilor extremiste erau efecte, nu cauze.

    “Cauza” era o evoluţie care într-o zi a devenit vizibilă de la o societate foarte conservatoare, asemănătoare cu cea a clanurilor balcanice, în care “trebuia să te fi născut unde trebuie şi să fii rudă cu cine trebuie”, la o lume a tehnologiei, afacerilor, imigraţiei, parvenirii, zgârie-norilor şi Hollywoodului, în timp ce mediul politic era încă dominat de o elită de maniaci religioşi conservatori (fiindcă majoritatea votanţilor erau mici fermieri şi negustoraşi rurali, care alegeau tot pe unii de-ai lor).

    De asta în epoca modernă “Marele Gatsby” nu are decât valoare de realizare artistică, în timp ce scena finală din “Vârsta Inocenţei”, cu eroul îmbătrânit şi uzat ca o fosilă, într-o lume pe care n-o mai înţelege (nu degeaba regizorul a introdus în scenă trei automobile ale anilor 1920, care nu joacă niciun rol în toată povestea, şi care rămân în peisaj în timp ce eroul dispare treptat) are valoare de documentar 🙂

  • Scorsese. Bine amintea un regizor “The Gangs of New York” (unde lumea gastilor e putin exagerata, spre pulp, dar cred ca e oricum mai credibila decat cea din Gatsby).

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.