Am intarziat putin…

Ca nu consider rabdarea o virtute a societatii actuale, am mai scris…

Punctualitatea, in schimb, imi sare in ochi ca un brontozaur albinos la Miss Litoral 98’. Evident, e vorba despre lipsa punctualitatii si despre repetarea infractiunii. Obsesia pentru “la timp” m-a prins din generală, cam de cand am inceput sa fac si primele glume rasuflate cu dinozauri. In liceu si in trecutul meu de ”provincial cumpatat”, punctualitatea devenise arma cu care-mi terorizam colegii. Pe vremuri, cinci minute era maximul pe care mi-l permitea coeficientul meu de atentie sa-l astept. Culmea sarcasmului, timpul a fost cel care a venit de hac obstinatiei mele.

Bucurestiul a adus cu el reevaluarea tuturor notiunilor cunoscute despre timp, trafic si obiective imediate. Dupa mai bine de sase ani de alergatura, venitul mai devreme  este prilej de sarbatoare, iar beep-urile date colegilor au disparut in neant. Imi este aproape imposibil sa fiu mereu primul care sprijina zidul. Faptul ca inca ma deranjeaza propria lipsa de punctualitate mi se pare insa imbucurator. Tind sa cred ca asta e un semn ca n-am pierdut complet lupta. Asta si inutilele scuze si intrebari de dupa: Ai asteptat mult?

Ce incerc sa spun e ca dupa un timp si in anumite conditii, punctualitatea devine o lupta (la fel ca incercarea de a prinde un iepure pe amfetamina). E in regula sa intarzii si e de bun simt sa anunti cu macar 15 minute inainte (ci nu cand ceilalti te barfesc deja). Nu vad insa unde ar fi mandria in a intarzia. Unde e amuzamentul cand vii razand dupa 35 de minute, desi 9 oameni te asteapta in frig? La fel ca in cazul oamenilor ”mandri ca sunt atehnici”, sarmul unor astfel de intamplari dispare odata cu varsta.

Si nu, femeile n-au nicio scuza cu machiajul. Era simpatica scuza in liceu, acum sugereaza doar neseriozitate si indica necesitatea unui pachet compensatoriu pentru cavalerul care a asteptat mandru si neinfricat sub adapostul unei spartane saormerii. In cazul barbatilor, lipsa punctualitatii spune mai mult decat “aveam lama de ras tocita”. Nu de alta, dar ne plangem constant de oamenii din service care intarzie de la trei ore la doua saptamani. Ne plangem de programarile decalate si de intarzierile mijloacelor de transport. Aparent, e plin de ”nesimtiti” care intarzie. Evident, e tot vina ”românilor, în general”.


(Dedic aceasta imagine celor care n-au ajuns la timp in fata calculatorului, astfel incat sa o si citeasca)

Pentru cei care practica intarzierea ca hobby, exista locuri unde ea este incurajata si se joaca pe echipe. Astfel de locuri sunt ”intalnirile urgente” de dimineata, unde intotdeauna 9.00-9.30 inseamna ”10.00, dupa ce beau o cafea”. Scuza este ca aici intervine diferenta de fus orar intre corporatie, taxiuri si lene. Sa-ti incepi ziua cu un ”meeting” e ca atunci cand intelegi ca ai plecat din avionul de Ibiza si ca te asteapta tramvaiul de Berceni. In alte conditii, nici venitul inainte de termen nu e privit mereu cu ochi buni. Un potential angajator te poate considera disperat, pe cand un rege medieval te va considera nepoliticos. Din fericire, ambele specii au fost eradicate de criza.

Drept concluzie, nu o sa fiu atat de neserios incat sa-ti bat obrazul cand intarzii. Nu. Pana la urma, ma bucur ca ai venit. De-aia te si chemasem. Tot ce vreau este sa te simti putin vinovat pentru timpul pe care l-au pierdut restul de fraieri care stau aici de o ora. Serios, vreau sa te simti prost pentru…macar 5 minute!

P.S: Daca nu ati cazut prada retelelor sociale, tin sa va atrag atentia ca echipa din care fac parte a lansat o versiune noua a jocului Uplift. Uplift Chronicles vine cu ceva continut suplimentar si un pret modic. Da, a fost lansat ”pe bani” pentru ca donatiile si crowdfunding-ul n-au fost o solutie pe termen lung. Desigur, am actualizat si varianta gratuita, motiv pentru care va si invit sa-i dati un rating de 5 stele pe nevazute.

15 Comments

  • Eu eram mereu ala care intarzie.

    Sa vezi cum era in Spania cu punctalitatea, la ei, sa ne intalnim la 10 inseamna ca la 10 sa incepem sa nr pregatim sa iesim pe usa. :))
    Am asteptat si o ora si ceva ca sa vina toti la o intalnire de 10 oameni.

    Ahh, si sa mearga Uplift cat mai bine!

  • Eu calculez de fiecare data cat dureaza sa ajung la intalnire si adaug 15 minute. Daca vrei se poate…

  • Si eu, doar ca nu merge mereu, mai ales in timpul saptamanii (in weekend nu e greu sa fii punctual 🙂 )

  • Vezi cea cu Argentina (#5, pe la 1:15) 😉 http://www.youtube.com/watch?v=UTE0G9amZNk

  • Si asta e doar unul dintre motivele falimentului argentinian :))

  • După mai mulţi ani de luptă cu traficul, pasajele, tramvaiele, autobuzele, maşinile, maidanezii şi timpul, am realizat că singura metodă adevărată de a ajunge la timp unde trebuie (şi, în acelaşi timp, de a economisi combustibilul) este să îţi faci în minte un plan al traseului. Orice altceva e moft.

  • + o inarmare prealabila, multe harti si o arma, pentru orice eventualitate 🙂

  • Rambo contra maidanezi, faza pe municipiu.

  • L-as sustine 🙂

  • Eu stiu lume care intarzie grav. O prietena cu care vorbisem sa ne vedem la 5:30 la Unirii a venit la 6, ca se urcase in metrou in sens invers (facepalm). Dar nu m-a sunat sa anunte, abia cand i-am dat eu mesaj sa vad ce face, mi-a zis ca mai are 2 statii. Tot asa, stiu un cuplu in care ea e gata in cel putin o ora, si de multe ori el iese fara mademoiselle, ca e mai simplu.
    Si eu intarzii cateodata, 5-10 minute, anunt cand vad ca am calculat prost, dar cam atat. Si de multe ori aplic tactica lui Garm, aia cu +15 minute, e mai sigur.

  • Pai eu la 30 de minute sunt deja in alt sector (daca ma pui sa te astept) 🙂

  • Io-s fraiera, astept… :))

  • o colega de la serviciu zice ca, daca nu intarzie, parca nu e ea. iti trebuie un rastimp de pregatire psihologica, in care sa reflecti cu privire la ce-ai de facut sau de spus, in fine, „ce nu merge bine, ce incomodeaza”.
    cel care a zis „iara nu sunt vremile supt carma omului, ce bietul om supt vremi” se referea probabil la vremi asa, ca la eoni (desi, ce a mai ajuns si eon-ul!), la evi, la vesnicie, ceva mai de durata decat viata. raportat la timp, a intarzia e o declaratie de independenta. insa in relatia cu persoana pe care urmeaza sa o intalnesti, e mai frumos sa astepti decat sa intarzii.

  • E o relatie de independenta daca tu impui conditiile, nu daca e in interesul tau sa fii acolo la fix 😉

  • Nu mai merge scuza cu machiajul nici daca e facut de un make-up artist profesionist? Eu cred ca rezultatul te va convinge mai mult decat cuvintele care ies pe gura domnisoarei.

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.