Fascinantele Aventuri ale lui Rromin Hood

O  scurta legenda dintr-o indepartata si neinspirata colectie.

La nastere primise un nume mare…la propriu. Richard Diocletian Tuailait Altreilea. Ciudat: el nu era al treilea, ci al noualea frate dintr-o nobila familie. Tatal lui fusese arhiducele Marelui Ducat al Intersectiei Calea Rahovei cu Progresului. Mama, una dintre zecile de printese din jur. Lira era numele ei. Lira Sterlina.

Cand tatal sau fusese inchis pe nedrept de stapanire, era prea mic pentru a se putea opune. Era ceva legat de o batalie cu dusmanii lor de moarte, Razboinicii Cersetori de la Serban Voda. Aparent stapanirea nu apreciase modul original in care tatal sau si liderul cersetorilor, Lord Dintosu’, rezolvasera problema. La scurta vreme, regina a plecat dupa tigari. In Spania.

Pe cand fratii lui se indeletniceau cu ocupatii mai putin nobile, Diocletian al nostru realizase ca numai munca era cea care putea sa-l scoata din impas. Numai munca era cea care avea sa-l ajute sa refaca regatul candva maret al tatalui sau si sa-l invinga pentru totdeauna pe urmasul lui Dintosu’, un lancier aurolac pe nume Vercingetorix (tovarasii de arme il strigau “Gica”).


(O captura de ecran luata de aici, peste care am mazgalit eu ceva).

Eroului nostru ii placea munca, insa nu stia ce sa aleaga!  Sa devina un nobil parcagiu, abil in gasirea unui loc potrivit pentru numai “zece mii sefule”? Sa fie un mandru spalator de parbrize a carui abilitate de a manui peria si sapunul sa-l faca vestit? Sa devina un menestrel al Ratb-ului, un bard al folclorului urban? Sa le cante din inima “Oameni buni cu suflet bun” in timp ce cu maiestrie agita un catel purecos printre locuri?

Alegerea era dificila, insa, ca toate alegerile mari, ea fusese facuta dinaintea nasterii lui. Intr-o buna zi, pe cand pescuia intr-o fantana facatoare de minuni pentru monede de 50 de bani, a observat ceva fantastic. O perie si un pet de un litru jumate’ fusesera lasate neglijent langa un cos de gunoi, parca puse dinadins pentru el. Fiind in loc sfant, tanarul Richard Diocletian Tuailait Altreilea intelesese pe loc. Dumnezeu il incoronase regele spalatorilor!

Din acel moment, Richard nu a mai existat. A existat numai Rromin Hood! Se ducea glont la masinile straine din intersectie. Soferii nici nu apucau sa deschida geamul ca tanarul viteaz le si spoia geamul cu un amestec bine ticluit de resturi de la spalatoria auto si apa de balta. Chiaburii erau blocati pe loc pana cand tanarul Rromin Hood isi termina lupta cu parbrizul, geamul din spate si uneori cu geamurile laterale! Apoi, de mila ochilor de copil sau a posibilei furii a razboinicului, boierii ii intindeau minim 2 RON!

Intr-o zi norocoasa, Rromin putea strange chiar si cateva milioane. Duse erau zilele in care umbla in papungi, acea combinatie bizara de papuci si pungi. Sticla statea bine in teaca, prinsa cu un elastic de nadragi. Peria la fel, gata in fiecare moment sa fie folosita drept arma si izbavire. Soferii de SUV-uri il invatasera deja si se temeau. Altii mai destepti facusera un targ cu el si reuseau sa-si fereasca masinile de furia apelor.

Marea confruntare era inevitabila. Gica, ramas fara statiile de tramvai favorite din vina unor muncitori fara de capatai, migrase cu tribul prin apropiere. Rromin, alaturi de credincioasele lui ajutoare, Micul Ion si Costelus zis Calugaru’, nu puteau sa lase o asemenea ofensa nepedepsita. Alaturi de alti cetateni ai intersectiei, cei trei au tabarat pe noii veniti. Se zice ca batalia a durat cel putin o ora, timp in care victime au cazut de ambele parti. Intr-un final, ostenit si cu vreo doi dinti lipsa, Rromin castigase. Luase inapoi ceea ce tatal lui obtinuse in ani grei de puscarie.

Fericirea nu a durat mult insa. De data asta, potera stapanirii nu venise singura sa-i desparta. Alaturi de ea, venea acum si temuta Directie de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Astfel, dupa legendara batalie, Rromin a disparut din micul regat. Se spune ca, dupa cateva luni intr-un orfelinat, ar fi fost adoptat de o familie de canadieni. In fond, eroul nostru nu avea nici sapte ani.

Desi a plecat dintre marii razboinici ai intersectiilor bucurestene, legenda lui Rromin Hood se mai aude si acum in jurul focurilor de pneuri langa care alti razboinici se aduna sa-si incalzeasca aurolacul.

P.S: O poveste aproximativa, bazata pe fapte ce pot fi considerate…aproximativ reale. Altfel, o insiruire de paragrafe ce nu trebuie luate prea in serios. Problema e destul de serioasa si asa.

37 Comments

  • si eu care ma asteptam la o poveste cu aifoane (umplute argila) la pret de shaorma vandute… pe e…laguna/golf (sau ceva de genu) :))

    PS: sa zic mersi ca un leu e doar 1/4 euro?

  • Vizitatorii straini se taxeaza in valuta 😛

  • :)) haoleu mancati-as, ai idee cat ma taxeaza astia aici sa spal masina? sau sa fac un plin (cu bezina)?

  • Eu zic ca ti-ai gasit stilul :)))))))))

  • Lasa-ma sa ghicesc: printre proiectele tale neterminate e si ceva satira?

  • Anouk: De fapt stilul meu e un umor negru combinat cu S.F. Despre el sper ca vom discuta mai mult in urmatoarele luni 😀

    Intuneric: Da, asta e ceva inceput prin anul I, un fel de “Bucuresti sub lupa”. Rromin Hood insa e recent si exista, mai mult sau mai putin (exista un pusti cu o teaca improvizata in care tine armele descrise mai sus).

  • Oricum ar fi Rromin – real sau inchipuit -, portretul facut de tine e grozav.

  • Ai talent de narator. Poate ar trebui să aduni povestioare din acestea scurte și să publici un volum la un moment dat. Sau ai făcut-o deja și mi-a scăpat? 🙂

  • Inca nu, pe moment ma concentrez asupra scriiturii in engleza. Are mai mult potential financiar si sper sa aiba mai multa vizibilitate 🙂

  • Are are talent de narator. Mai greu cu dialogurile :).

  • @Wpolitika: pai, si Rromin asta mi s-a parut mai mult un tip de actiune 😀

  • În cazul acesta, publică ceva mostre aici, eventual pe o pagină separată, să vadă și ochii noștri 🙂 Sau e un roman ce nu se poate defalca? Oricum, mă “abonez” de pe acum la primul volum publicat, cu dedicație de la autor 😀 Succes!

  • Pai o sa fac asta in curand, pe un domeniu pe care l-am cumparat deja (poarta numele meu real).

  • stimate autor, vă rog să îmi iertaţi îndrăzneala de a corecta o mică eroare geografică, dealtfel perfect scuzabilă: calea rahovei nu se intersectează cu şos. viilor. şos. viilor se intersectează cu george coşbuc, acolo unde se termină coşbuc şi tramvaiul e preluat de calea rahovei iese str. odoarei.
    întâmplător, maică-mea a locuit fix acolo acum vreo patruzecişiceva de ani 🙂

  • Atunci cu George Cosbuc sa fie 😀 (Am corectat…am stat pentru o vreme in zona, dar ceva mai sus, spre Progresului. Acum am folosit o simpla harta).

  • Bre @boemul, e frumos din partea ta, dar nu ai inteles ca opera de mai sus e fictiune si nu respecta adevarul istoric! Anumite evenimente au fost intentionat schimbate astfel incat sa creeze o anumita imagine:)))))))))

    @krossfire, adica iti publici pe site? fara editura, etc? si de ce preferi sa faci asa? zi-mi si mie, merci!
    PS- eventual poti sa-mi trimiti raspunsul si pe mail…

  • ficţiune… deci nu era cât p-aci să fiu vecin cu Rromin Hood? sunt dezamăgit.
    dar numele anouk e ficţiune sau eşti cumva tipa aia de cântă, de prin Olanda? asl pls :))

  • Nu nu, voi da “mostre” pe site. Intentionez sa public mai tot ce am scris in limba romana in format clasic. Ce scriu si voi mai scrie in engleza, sper sa livrez pe Amazon sau printr-o editura digitala micuta 🙂

  • aoleu, mă înghite spamul 🙁

  • Citind asemenea intamplari de oras, pot “decat” sa ma bucur de faptul ca nu am masina, sa mi-o spoiasca toti “huzii” patriei noastre obidite.
    Dar pentru ca e “decat” fictiune, meriti sincere felicitari.

  • Merci pt raspuns. Am observat ca incepe sa ia amploare ideea cu scrisul in engleza…Chiar stateam de vorba cu un scriitor italian si mi-a zis acelasi lucru, daca pot sa scriu in engleza.Probabil ca asa se vor darama anumite bariere…dar oare in felul asta, cartile nu vor fi aruncate intr-un “ocean de informatie” si vor pluti in deriva? Nu stiu, intreb si eu.

  • @all e chiar atât de frig afară de staţi toţi pe net?
    @krossfire cu margarină cum stai?

  • Boemul: Am rezolvat 🙂

    Andreea: Da, dar masina e si un bun scut 🙂

    Anouk: Atata timp cat o carticica in engleza lansata pe Amazon si promovata poate aduce cateva mii de euro, daca e bine scrisa si bine plasata, e mai greu sa argumentezi pentru 1-2000 de exemplare vandute in Ro si venituri de cateva sute de euro.

    Zidanne: Ce margarina :P?

  • @Krossfire: Nu-mi propun sa trec peste huzii patriei cu masina. Nici sa le dau cu stergatoarele peste bot. Poate dupa ce ma pricopsesc cu un carnet si o masina, ca sa fiu si eu legala. Desi probabil ca privirea de scorpie din dotare ii va opri (sper!).

    @Zidanne: E frig afara si la 9 am inceput programul la serviciu, how’s that for an excuse? 🙂

  • @ krossfire mandarina. E de la autocorectie

  • @andreea mere, mere :)) eu la 8:30. Si sunt 25 de grade afara 🙂

  • @Zidanne: God, I envy you! Unde esti? :))

  • Ok, am inteles, merci pt raspuns.

    @boemul, e fictiune! initial numele era mai lung si fara nici o legatura cu persoana in cauza. am zis sa-l mai scurtez putin si intr-o zi nu stiam de ce cantam intr-una “aim noubadis uaaaiifff”. cand ma uit in oglinda, eram blonda, ma uit in portofel, nimic. am suspinat usurata, mi-era teama ca n-as fi stiut ce sa fac cu atatia bani. dupa aia a sunat cineva la poarta. m-am ridicat de pe canapeaua pe care atipisem si in drum spre iesire am trecut prin fata oglinzii. nu tu par blond, am incercat sa fredonez ceva, suna cam spart. asta e! zic. bine ca macar pot sa postez la krossfire pe blog. :))))))))))

  • @andreea la ultimul plin la Petrom era să dau colţu când am văzut cât era de plată. Aşa ca am zis să vin să iau de la sursă. Dar destul cu lauda.

  • Te prinde bine scriitura monşer.Si daca zici ca stilul matale e umorul negru combinat cu S.F., atunci ne-ai câştigat deja.Pe când un print?(Ziceai mai sus de publicat textele scrise în româneşte în format clasic…)

  • Am niste nuvele de prin liceu pe care le-am tot recorectat insa nu-s prea mandru de ele + ceva mai atipic, adica o carte pentru copii (scrisa initial pentru un concurs). Desi imi place, imi e cam lehamite sa mai scriu ceva in romana.

    Pana si chestia asta am tradus-o deja in engleza: https://www.krossfire.ro/diacritice/

  • Ar fi fost buna si o poza cu papungii, sa ne facem o idee.

  • Io incerc sa inteleg de ce ma bat de oameni care vor (da nu vor oricum, ci zici ca-i farsitul lumii) sa “salvati Ptrocle/Grivei/Uriasul Dungat de Ciamurlia/Sogadele de Baragan”, insa, in general, nimanui nu i prea se falfaie Rrominii strazii.
    Precum si deasemenea.

  • Romania Inedit: Stai sa-mi deschid casa de moda.

    Florin: Din acelasi motiv pentru care celebritatile salveaza delfini, nu oameni 🙂 (delfinii sunt mai fotogenici :P)

  • @Florin da’ pe noi “astialalti” cine ne salveaza?

  • @Krossfire, o da, o tema buna, salvati prin dragalasenie 😀

    @Zidanne, chiar ma gandisem ca formularea mea ar putea duce in directia Pardaian, Elvisa, Mercedesa sau Lira, drept ii ca, de fapt, ma gandisem la oamenii strazii (pe noi ne salveaza Luceafaru’ huilei impreuna cu Marilena Nitu 😛 ).

  • @Florin noi ne salvam singuri, pe principiul scapa cine poate :))

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *