Din nou, putina muzica…

Cum unora li s-a luat de articole suparate, o sa fac o pauza in weekend pentru putina muzica si o mana de filme…

Sa incepem cu muzica. Aici, din pacate, pe langa o intoarcere la clasici si cateva descoperiri interesante, n-am mai avut timp de revelatii. Ba mai mult, am petrecut ultimele zile in compania lui Tom Petty si a celor de la Black Label Society. Nu stiu de ce, nu ma intrebati. In articolul de fata, voi aborda totusi sonoritati mai familiare celor ce mi-au urmarit recenziile.

1.Sabaton – Carolus Rex (2012)

Sursa: sabaton.net

Sabaton e una din trupele alea des catalogate drept “siropoasa” sau “exagerata”, dar careia iti e foarte greu sa-i refuzi meritele. Unul dintre ele ar fi soundul bombastic, de scoala veche, complimentat vocea ragusit-tunatoarea a lui Joakim Broden. Al doilea ar fi versurile controversate, ancorate in conflagratiile mondiale moderne. E pur si simplu genul de trupa la care e greu sa nu ridici “ghearele in aer”, chiar daca nu esti tocmai fan. Desi multe piese sunt tributare pana la plagiat idolilor trupei si desi tematica Razboaielor Mondiale a devenit obositoare, Sabaton au rezistat si au dezvoltat o baza solida de fani, lucru mai rar intalnit la trupele de metal lansate dupa 2000 (desi trupa a fost infiintata ceva mai devreme).

Spuneam insa ca ultimul lor efort discografic, albumul Coat of Arms din 2010, mi-a dat impresia unei trupe prafuite, incremenita in proiect. Plecarea unor instrumentisti si anuntarea in 2012 a unui album cu o alta tematica nu a putut decat sa-mi atraga atentia. Astfel, Carolus Rex se axeaza pe perioada de aur a imperiului suedez si reprezinta, cel putin tematic, o intoarcere la originile trupei (sa nu uitam de incercarile de power metal cu tenta fantastica de pe Fist for Fight). Fiind ultimul album inregistrat in vechea componenta, Sabaton s-au gandit sa ofere ceva mai mult fanilor. Albumul poate fi gasit atat in varianta in engleza cat si intr-o varianta suedeza, varianta pre-order incluzand versiuni bilingve pentru toate piesele, alaturi de trei coveruri.

Dupa introducerea instrumentala obligatorie, trupa ne loveste cu The Lion From the North, o piesa axata pe tacticile militare al regelui Gustav Adolf. Aici nu avem surprize: o piesa in stilul clasic Sabaton, rapida, urlata si cu un cor pe referen. Mentiunea mea ar fi ca versiunea in suedeza suna mai bine. De-aici incolo insa, albumul ia o turnura neasteptat de placuta. Gott Mit Uns (God With Us) este o piesa melodica si antrenanta, unde vocea lui Broden este dublata de o voce curata. Piesa este de departe una dintre cele mai bune auzite de la Sabaton in ultimii ani. Piesa e urmata de balada A Lifetime of War, o piesa iar usor atipica pentru trupa (similara ca structura ritmica cu mai vechea Light in the Black), dar deloc deranjanta. 1648 este o piesa clasica Sabaton, foarte similara cu ce ne oferea trupa pe Coat of Arms. Si aici, vocea lui Broden este vizibil mai curata si lucrata.

The Carolean Prayer il gaseste pe solist intr-o forma de “bariton”, alaturi de niste ascultatori usor surprinsi. Corul si chitara scot foarte usor insa piesa din multime. Bucata care da titlul albumului nu este nici ea usor de neglijat, fiind rapid urmata de o piesa unde sonoritatile anilor 80’ sunt la ele acasa: Killing Ground. Poltava reprezinta o noua “intoarcere la soundul clasic”, pe cand Long Live the King este o alta piesa unde solistul lasa pe cat posibil raguseala caracteristica la o parte pentru un sound mai curat, dar la fel de epic.

Albumul se incheie cu Ruina Imperii, o piesa surprinzator de buna (n-ar fi prima). Mai mult, cele trei bonus track-uri nu sunt chiar genul de coveruri la care te-ai astepta de la Sabaton. Feuer Frei este un cover Rammstein, In The Army Now e un cover Status Quo, pe cand Twilight of the Thunder God e cover dupa o piesa Amon Amarth din 2008. Genul asta de interpretare a unei piese recente e ceea ce cu ani in urma se numea “tribut”. Aparitia lui Peter Tagtgren pe melodie si faptul ca varianta Sabaton suna chiar foarte bine imi confirma banuiala.

Per total, Carolus Rex este probabil cel mai bun material Sabaton din ultimii ani (ani in care am primit doar anemicul Coat of Arms, un album live si o groaza de bonus trackuri si versiuni “re-armed”). Albumul marcheaza clar o evolutie in soundul trupei, evolutie care pe moment promite foarte mult. Marele pericol ar fi alunecarea spre un sound clasic de “symphonic power metal”, lucru pe care nu cred ca si l-ar dori niciunul din fanii trupei.

 2.Inmate – Free At Last

Sursa: inmate.bandcamp.com

Albumul asta statea de ceva vreme in lista de “studiu”. O tanara trupa din Slovenia, Inmate abordeaza un death/thrash melodic similar cu ce puteam auzi pe primele albume In Flames si Dark Tranquility. Din fericire, produsul final ne intampina cu un sound actualizat modern, de vina fiind si vizibilele influente power metal.

La o prima ascultare, e greu sa nu remarci valoarea de productie peste medie, lucru mai rar intalnit la debut, dar si abordarea usor timida a tematicii genului. Inmate urmareste sa se impuna printr-un sound puternic, insa instrumentatia si versurile nu rup inca barierele genului. Without Warning e piesa cu videoclip si e un rezumat a ceea ce ai putea asculta pe album: chitare furioase, o voce care schimba din tonalitatea de “growling” pe cea de voce curata pe fiecare refren si per total, un sound placut.

Rezumat sau nu, piesa nu e cea mai inspirata de pe album. Written in Blood si melodica Overcome o depasesc fara probleme. Ultima ne arata un Inmate putin diferit, apropiat de elvetienii de la Samael. Angels este iar o piesa care iese rapid in evidenta, mai ales in contrast cu Promises si Victorious, piese vizibil mai lente si mai axate pe vocea curata a solistului, voce de altfel placuta. Piesa care da titlul albumului, Free at Last, se bazeaza pe un instrumental excelent. In aceeasi ultima parte a materialului, am remarcat si Out of the Darkness, o bucata care iese usor in evidenta.

Per total, Inmate au pus pe tapet un prim album foarte corect, un album care ne dezvaluie o trupa cu mult potential. Ramane sa vedem insa daca potentialul ala poate fi implinit in materialele viitoare sau daca Inmate se va multumi sa se incadreze intr-un gen ai carui principali reprezentanti s-au reorientat de ceva vreme.

P.S: Realizez ca v-am plictisit, dar simteam nevoia sa mai destind putin atmosfera cu un alt subiect.

32 Comments

  • Pe mine nu m-ai plictisit, eu chiar asteptam un articol de genul asta din partea ta. Am trecut pe lista Sabaton, Inmate nu stiu daca o sa am timp sa ascult.

  • Yay, deci l-a citit cineva 🙂

    Inmate imi tot trimiteau (ne trimiteau de fapt) materiale promo pe adresa bangyourbrain, cat si pe adresa personala, asa ca mi s-a pus pata si i-am ascultat. N-as zice ca e genul meu, dar merita remarcat totusi efortul 🙂

  • Hai ca imi place Inmate, desi nu e chiar genul meu. Dar se simte talent acolo 🙂

  • Aia zic, e potential. S-ar putea sa vedem ceva frumos pe mai tarziu 🙂

  • Brusc am devenit interesat de un posibil text legat de Tom Petty. BLS mi se par destul de repetitivi, iar Zack parcă-i legat cu cordonu ombilical de Ozzy. Dar chiar şi aşa, abia aştept concertul de la Greenfest. Legat de Tom Petty (sunt fan(atic), Mike Campbell e unul dintre cei mai buni chitarişti) îţi recomand Gov’t Mule (dacă ai ascultat deja The Allman Brothers Band, dacă nu concertul de la Fillmore http://www.youtube.com/watch?v=nt9-00zousA e un început excelent) şi The Band.

  • Allman am ascultat cu ceva timp in urma 🙂

    Da, l-am remarcat si eu pe Campbell, desi sincer, Tom & Co nu prea sunt pe felia mea in general (dar daca-s pe o autostrada si aud ceva southern/heartland rock e ca si cand mi-ar turna cineva ciocolata calda in ureche).

  • Mie nu-mi spun nimic formatiile de care zici tu. Dar vorba aia, gusturile nu se discuta.

    Eu vroiam sa-ti zic de “Iron Sky”, dar astept articolul tau cu filmele, ca sa comentez si eu, macar o data, on-topic.
    😀

  • Pai poti sa bagi la tine pana atunci, nu ma supar (voiam sa-l postez maine si sa includ in el Iron Sky, Avengers, Battleship, John Carter si poate ceva vechituri :P)

  • Asteptam o schimbare de la Sabaton, dar recunosc ca nu la componenta trupei. Se simte schimbarea, parca omogenitatea nu mai e aceasi, dar e altceva. Nu e o copie dupa “The Art Of War”, semnul ca baieti sunt pregatiti sa intre in liga mare.

  • In liga mare au cam intrat, la cat de des sunt chemati pe la festivaluri. E cam greu sa intri in liga ”mare-mare” pentru ca acolo sunt in general trupe formate in anii 80′ si prima jumatate a anilor 90 🙂

    Cred ca pur si simplu se plictisisera si ei de propriul sound, voiau sa mai exploreze putin 🙂

  • More or less on topic: http://www.metalhead.ro/xandria/stiri-xandria/asculta-fragmente-de-pe-noul-album-xandria-aid-111181-l-1 Mie cel putin, ca o fana a genului, imi place 🙂

  • Cred ca am facut recenzia albumului trecut pe bangyourbrain. Plecarea roscatei le-ar fi putut schimba stilul.

  • Sincer, sample-urilea alea suna a Nightwish 😛

  • @ krossfire
    Ar cam fi cazul sa intre, bunicii au inceput sa se retraga.

  • Inexprimabil: Cam da, am observat ca trupele “mari” nu prea mai pot, dar nici nu dau cine stie ce credit celor mici.

  • nu prea ştiu cum ar putea să dea credit trupele mari …

  • Sa-i promoveze prin interviuri, sa nu-si mai adulmece propriile flatulatii. Sa-i lase mai des sa vina in deschideri si uneori sa imparta scena 🙂

  • @Krossfire – pai eu as zice ca e un lucru bun ca suna ca Nightwish, avand in vedere ca Nightwish nu mai suna … a Nightwish 😀

    Si ca tot veni vorba de Nightwish, i-am vazut pe Battle Beast in deschiderea concertului lor, mi-au placut foarte mult live (a se remarca vocea tipei :D): http://www.youtube.com/watch?v=fm37aXimihM

  • Ma asteptam la ceva mai agresiv de la nume si look 🙂

  • Tare am impresia ca am ajuns la spam cu link-ul catre review-ul pentru Iron Sky.

  • Rezolvam acum 🙂 (ca si review-ul)

  • Nu stiu unde e linkul tau, te superi daca-l mai oferi o data? (la mine pe blog zic).

  • Deci nu vrea: ii dau “submit” si dispare – eu banuiam ca la tine in spam. Dar daca tu spui ca nu-i acolo…

    Ia link-ul direct de pe blog.

  • Pai, e blogul tau – de ce m-ar asculta pe mine?
    😀

  • Am incercat sa-l cresc prietenos 🙂

  • Eu nu am auzit pana acuma de trupele astea ! :O

  • Nici nu-i nevoie, daca nu asculti metale grele 🙂

  • Carolus Rex a fost inregistrat cu vechea trupa. Ca are alt sound nu e meritul (sau vina) celor noi.

    Personal, mi-a placut mai mult Coat of Arms (si mi-a placut mult).

    De pe Carolus Rex singura piesa care chiar m-a prins e Poltava. Restul cam trec pe langa mine. In regula pe fundal daca las tot albumul sa cante, dar nu le-as cauta manual ca sa le ascult separat.

  • Pai n-am scris asa in recenzie:”Fiind ultimul album inregistrat in vechea componenta, Sabaton s-au gandit sa ofere ceva mai mult fanilor.”?

  • Mda, ramasesem fixata pe fraza dinaintea ei.

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.