Eu nici nu…

Eu nici nu ma uit la televizor. Eu nici nu citesc bloguri. Eu nici n-am cont pe Facebook. Eu nici n-ascult manele. Eu nici nu…

Sunt sigur ca ati auzit sintagme precum cele de mai sus in mii de contexte. Sunt la fel de sigur ca aproape niciodata ele nu au fost emise de vreo somitate. Am mai spus-o, dar nu strica sa repet: vulgarizarea convine si va conveni intotdeauna elitelor. Nu este si nu va fi niciodata nimic deosebit in a te pozitiona agresiv impotriva unui fenomen de masa. Singurii care vor percepe drept interesante supararile de tip  ”la televizor sunt numai porcarii” vor fi oamenii modest dotati intelectual, in niciun caz intelectualii. De-asta nu inteleg si nu voi intelege vreodata necesitatea demarcarii prezentate in titlu. De ce ai vrea sa te pozitionezi prin ceva ce NU faci?

Stiu ca afirmatia asta va darama lumea multor cititori, dar, ca persoana, esti definit aproape exclusiv de lucrurile pe care le faci si le stii, nu de cele pe care le ignori. Socant, nu? Refuzul de a participa la o actiune spune ceva, dar refuzul de a participa la o actiune la care nu te-a invitat nimeni transmite un mesaj mult mai clar. O sa-mi spuneti ca iesirile publice de tip ”Eu nici macar nu fac aia” sunt specifice pustilor de liceu. Mi-ar placea sa fie asa, insa le vad din ce in ce mai des, in contexte suprinzatoare. In general, cand un om deschide o discutie sau simte nevoia sa emita fraze legate de ceea ce el “nu face”, exista trei directii in care poate merge conversatia.

Prima este cersitul de atentie. Facebook mi-a demonstrat ca nevoia asta depaseste cu mult impulsul ratiunii.  E clar ca individul care se caracterizeaza prin antiteza are nevoie de  un strop de admiratie. Pana la urma, de ce nu i-ai oferi-o? Sa nu faci ceva este o realizare absolut senzationala. Uite-l pe Gigel. El nici nu asculta manele. Nu conteaza ca nici macar nu se vorbea despre muzica. E important sa stii ce nu face un om pe care nu-l cunosti. Mai mult, Gigel nici macar nu se mai uita la televizor, cu exceptia evidenta a postului Discovery (a carui grila de programe se compune din fabricanti de torturi, arme, motociclete si mancatori de gandaci). Sa intelegem din astfel de izbucniri ca pentru anumiti oameni sa nu se uite la televizor este un efort constient? Aparent da, din moment ce exista profile intregi in care oamenii iti explica ce NU FAC si cum NU SUNT.

A doua directie este ce a uimirii sincere. Unele fraze sunt atat de redundante si lipsite de context incat iti e greu sa intelegi de ce le-ar emite cineva in mod constient. Daca esti Horia Roman Patapievici, nu e nevoie sa spui ca nu te uiti la desene animate violente. Nu de alta, dar lumea nu se prea asteapta sa te uiti la desene si, daca o faci, sunt putini curiosi care ar vrea sa stie ce ai alege dintre Mickey Mouse si Ben 10. Cred ca aici cel mai sinistru si in acelasi timp tembel exemplu l-am auzit accidental in Ratb. Doi indivizi dubiosi, trecuti bine de 20 de ani, se holbau la ceva pustoaice de liceu. La un moment dat, fara provocare, unul zice ”Bah, stii ceva? Mie nici nu-mi plac fetitele foarte mici!”. Multumim frate, aveam nevoie de fraza asta spusa intr-un context public si cu voce tare!

A treia directie este cea conflictuala. Orice afirmatie de genul asta este pana la urma o mascare a ignorantei, o incercare de a “stabili” un teren comun cu interlocutorii. Daca exista lucruri pe care destul oameni dintr-un grup le considera tabu, altele pot arunca niste etichete deloc comode asupra celor din jur. Daca te bati cu pumnul in piept ca tu ”nici macar nu citesti Coehlo” intr-un grup de oameni care au studiat literatura latina si latino-americana a ultimilor ani s-ar putea sa pari ignorant, nu cult. Si apoi, daca nu citesti Coehlo (lucru de inteles, chiar si pentru grupul amintit anterior), cu ce l-ai substituit? Poate ar fi trebuit sa incepi cu asta. Un fenomen similar apare si la huiltele manele, muzica devenita obiect de studiu sociologic in ultimii ani. Ok, nu le asculti, dar faptul ca torni Pitbull in casti zilnic nu spune nimic deosebit prin comparatie!

In general, de fiecare data cand simti nevoia de a te mandri cu propria ignoranta sau de a arata cu degetul, o negatie pretentioasa o sa-si faca invariabil locul in discutie. Am avea probabil mai mult de castigat daca am incepe cu o afirmatie sincera. Nu de alta, dar eu nici macar nu venerez zei babilonieni…

P.S: In binecunoscutul stil TVR, productiile mai mult decat decente care se perinda pe TVR 2, TVR Info sau TVR Cultural au parte de o promovare sora cu catalepsia. Zilele astea, retelele sociale mi-au aruncat in fata un articol foarte fain si un documentar pe masura. Cei pasionati de consecintele mai putin vizible ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial i-ar putea acorda o sansa.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

53 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
brontozaurel

Le-am spus pe toate cele de mai sus. Mai putin aia cu blogurile (logic, nu? chiar acum sunt pe un blog si comentez). Intr-un mod agresiv, pentru ca ma enerveaza cand lumea incearca sa mi la bage pe gat.
“Cum n-ai cont de facebook? Daca vrei sa lucrezi aici, va trebui sa iti faci cont…”
“Hai mai, doar e petrecere, trebuie sa ascultam si o manea…”
Si altele de gen…

Alex

Inca n-am vazut pe nimeni sa se defineasca prin asa ceva [in afara de pustani, desigur; cand eram in liceu era la moda sa te prezinti ca esti X si nu-ti plac manelele].

Si da, ai dreptate ca ce NU faci nu poate fi definitoriu. In fond poate n-oi asculta tu manele sau n-oi fi fiind pe FB, da’ poate in timpul liber cauti pe net child porn si vorephilia. Cum stam? Tre’ sa ne apucam acum sa ne prezentam cu “Sunt X si nu am fetisuri bizare”? 😀

Béranger

Pentru că eu nu mă fut în cur, pentru că eu nu mănânc căcat, și pentru că eu nu am cont de Facebook. Pentru că există viață (mult mai sănătoasă din multe puncte de vedere!) în afara (în absența) unor căcaturi de instrumente și fenomene de îndobitocire în masă.

De-aia consider că n-ai dreptate cu postarea asta.

Béranger

krossfire: N-am zis că Facebook n-ar fi eficient ca instrument sociologic dar, mersi, știu și fără ajutorul lui că specia Homo Sapiens Sapiens este retardată. Apoi, oamenii serioși se dau în stambă pe blog, nu pe FB. Hai, dacă-s leneși sau au ADHD, pe Twitter.

Béranger

Facebook este atât de „anti-Zen” și „bad karma” că nu reușesc să-l folosesc fără să mă enervez crunt. Pur și simplu NU POT FOLOSI FB!

În rest, firește că „nu se pune”, hehe, e libertate, tovarăși!

animal00

post real. desi subiectul l-am halit de multi ani incoace 🙂

intotdeauna semidoctii tin sa nege prostia evidenta, intr-o incercare de a parea deasupra ei. Fiind deasupra ei, evident esti destept. Deci “Uraaa, sunt destept”.
E mult mai usor sa negi prostia evidenta decat sa mergi pe aprecieri asupra ceva. Poate cevau ala e prost. daca e prost? daca lumea ma crede prost pentru ca apreciez cevaul ala?

exemplu: anu de gratie undeva prin 2005. Loc de petrecere: defunctul uburbia (locul in care mi-am dat seama ca-s alcoolic*).
eu: pleata, barba.
donsuara, dupa ce facem cunostinta: ce de cacat sunt manelele
eu”…dar dece?
ea: pai nu-s muzica
eu:…pai dece?
ea: paaaai…nu sunt muzica
eu: defineste muzica

peste juma de ora. ea: ce muzica asculti?
eu: pai niste black, mai niste death, ce asculta baietii
ea: pai dece aperi manelele?

m-am simtit ca o protoladygaga cantand poker face.

*esti betiv cand barmanul te stie pe nume. si esti prima data in barul ala

romania inedit

Tu ai auzit vreodata o femeie din anturajul tau sa declare sus si tare ca ea a supt ***a si ca-i place sa o ia in gura ?! 😀
E mult mai usor sa spui ce nu faci decat sa spui exact cam cu ce te ocupi si ce activitati desfasori, pentru ca o afirmatie trebuie probata, in timp ce o negatie este suficienta . 😛

Glass and Iron

Cand doi gigei se umfla-n pene si gâlgâie cu voce tare cat cool de cool sunt ei si ce treburi cool fac ei pe FB si ce guşteri sunt ăialalţi care “nu” … nu ma intereseaza subiectul. Da’ daca vine prietenul meu si-mi tranteste chestia cu FB e cu totul altceva … ne cunoastem de mici, dar nu o sa-i spun, verde, “Ba, de cand te-ai prostit ?”, nu ? o sa-i spun “Eu nu am cont pe FB”. Chestia asta o sa-l puna pe ganduri … Nu este vorba de a reactiona la o agresiune, pur si simplu este un mod de a tempera entuziasmul unor optimisti. Poate ca ar fi si a patra “directie in care poate merge conversatia” ? – “Esti sigur ca este bine ceea ce faci ?”. Dar pentru asta trebui sa ai putina credibilitate in grup. 🙂 Cam multa gargara in legatura cu “vina” sau “ne-vina” copiilor nazistilor de rang inalt. In definitiv aproape toti germanii au un tata, un bunic, un unchi sau un var de-al II-lea care a impuscat pe cineva pentru ca acel “cineva” sa nu il impuste pe el. Deci majoritatea au in familie un ucigas. Si bunicul meu intra… Read more »

Glass and Iron

Realizatorii au vina : abordeaza subiectul, dureros pentru unii, pentru cativa cat se poate de real, cu o atitudine de tabloid, ducandu-l catre frivolitate. Mai mult, ei pun o presiune psihologica pe descendentii sefilor nazisti tocmai prin titlul documentarului “Copii LUI HITLER” (Hitler’s Children). Ce are Hitler cu prefectura ? Niciunul nu este copilul lui Hitler iar a le “confectiona” aceasta descendenta este deplasat. Chiar si scurta prezentare a documentarului poate sa creeze o stare de vina : “How do they live with the weight of their ancestors’ crimes? Is it possible to move on from the crimes of their ancestors?”. Media este cea care reprezinta, media va raspandi informatia, informatia va ajunge la orice om care isi va putea spune o parere iar cei mai multi condamna nazismul. BBC nu este un studio obscur, de cartier. Cum sa spui, in aceste conditii, “Bai, lasati-ma in pace ca bateti campii !” ? Vor fi multe reactii “ia uite, dupa ce ca tac-su a omorat atatia, mai are si tupeu in loc sa nu stie cum sa se ascunda mai repede.”. Nu le-a cerut nimeni sa poarte vina. Vina trebuie sa ramana a celor care au comis nelegiuirea, dar societatea are… Read more »

Intuneric

Off-topic… De fapt nu, ca ai zis undeva de Hitler: astazi am zarit si eu pe net “Ironsky”. Ai apucat sa-l vezi?… Daca da, nu-ti da cu parerea (inca) 😀

animal00

“Tu ai auzit vreodata o femeie din anturajul tau sa declare sus si tare ca ea a supt ***a si ca-i place sa o ia in gura ?!”

da

Intuneric

: hmm, am sa-ti citesc review-ul dupa ce vad si eu filmu si ii fac chiar eu o cronica. Sunt curios ce diferente de perceptie vor fi.

@animal00: da x 2. Mai departe?

Logosfera.ro

Galileo a spus candva “Eu nici nu cred ca Pamantul e centrul Universului”. Nu era o agresiune si totusi omul a incercat sa se defineasca prin ceva ce nu gandea. Si Einstein a spus ca el nu crede ca Dumnezeu joaca zaruri desi toti in jurul lui imbratisasera principiul incertitudinii.

A spune ca nu faci ceva atunci cand toti ceilalti fac acel ceva are putere descriptiva. Spre exemplu incearca sa zici “Eu nici nu cred in Isus” in ziua de Pasti sa vezi ce putere descriptiva are fraza. Intr-o oarecare masura ai dreptate; ar fi mai descriptiv daca ai spune “Eu cred ca toti cei ce cred in Isus sunt dusi cu pluta”.

radugo

în teologie, exista 3 moduri de a-L cunoaşte-înţelege pe Dumnezeu: via affirmationis (Dumnezeu este bun, drept etc), via eminentiae (Dumnezeu este atotbun, atotştiutor, atotputernic etc) si via negationis (Dumnezeu nu e nici una, nici alta pentru ca nu poate fi cuprins de mintea noastră şi de cuvintele din dex).
aşa că, aplicând via negationis, te ridici deasupra mesei şi deasupra berilor şi deasupra chelnerului şi le faci semn de undeva din văzduh amicilor, pentru măcar o secundă.
nici eu n-am scris vreun coment pe-aici. nici eu nu. sau nici eu nici nu.

radugo

pai neputinta daca ti-o negi, se cheama ca e tot un fel de via negationis. nici eu nu stiu.

Wpolitika

Ne invartim in jurul cozii ?

Vlad

Ah, ce subiect interesant ai deschis, si eu aveam of-ul asta in suflet, acum imi pare rau ca nu l-am articulat inaintea ta :). Treaba are mai multe straturi. In primul rand sunt oamenii care vad lumea in alb sau negru, in 1 sau 0, in bun sau rau. Pentru oamenii astia muzica se imparte in manele si restul, iar daca manelele sunt 0, atunci evident, irefutabil si matematic demonstrabil, tot ce nu e manele e muzica buna, deci 1. La fel este valabil si cu celelalte exemple pe care le-ai dat, am zis despre manele deoarece problema este mai prezenta in cultura noastra. Pe urma, al doilea strat se refera la cei care cred ca aceste activitati sau lipsa acestor activitati spun lucruri despre ei ca persoana. Daca nu ai cont de Facebook, nu citesti bloguri si nu asculti Inna, nu-mi zice absolut nimic despre tine, la fel cum si daca ai cont de Facebook, citesti bloguri sau asculti Inna nu-mi zice. Cei care judeca oamenii prin prisma acestor lucruri sunt niste superficiali, la fel ca si oamenii care se cred speciali deoarece asculta Pink Floyd. Ar mai trebui discutat cred si despre ideea de neconformism. Multi se arunca… Read more »

Béranger

Simplificați, domnilor. Cine v-a spus că-i musai vorba de nonconformism?

Unii poate că nu mai sunt interesați de politică după 15-20 de ani în care au fost chiar foarte interesați, dar acum consideră că e o pierdere de vreme, iar viața (cât a mai rămas din ea) e prea scurtă ca să ți-o mai pierzi cu niște tâmpiți (hoți, nu importă). Câtă vreme sistemul este nereformabil cu adevărat… La fel și cu Facebook — poate pur și simplu nu merită…

Gigi balon

Eu nici nu cred ca am intalnit acest lucru.

Am incercat sa ma gandesc la situatii, in care altcineva (sau chiar eu), a(m) spus “eu nici nu…”, fara sa aiba legatura cu subiectul dezbatut.

Nu mi-a venit nimic in minte. Poate ma prinde din urma senilitatea, sau poate n-am fost deranjat de acest lucru in cat sa-l bag in seama, sau poate pur si simplu interactionez prea putin cu alte persoane incat sa-l intalnesc.

Sunt curios daca ceea ce descrie krossfire in postul sau e un lucru general intalnit sau daca acest comportament descris de el reprezinta o exceptie.

Whisperer

chiar ca simplificati. Nonconformismul ala intentionat e probabil un raspuns la o agresiune “perceputa constient sau inconstient” (thankyou, referat.ro). Si cum toata lumea percepe diferit, bine ati venit in jungla, domnilor! Situatiile descrise de krossfire sunt amuzante, ce-i drept, dar pot fi vazute si cu alti oichi : – in prima, probabil ca Gigel (pe care nu-l cunosti) se simte bombardat din toate partile de chestii care nu-i plac si care nu-l reprezinta. Manele, lanturi, masini, Catalin Botezatu. Scarbit si gandindu-se la sinucidere, Gigel posteaza totusi in treacat pe facebook statusuri apocaliptice, calmandu-se doar cu ajutorul Animal Planet (mm, gazelele). El intelege ca e agresat, nu stie sa exprime faptul asta, ceilalti il iau in ras pentru ca face spume la gura si ajunge pana la urma sa se identifice cu vreun animal captiv pe care il vede tot la teveul-Satana (sau cu marea, cu vreun copac, cu o masina de epoca). Redus la tacere, Gigel se spanzura intr-un mod inedit si pozele cu el (blurate) sunt date la Realitatea ora de ora ca sa inspire alti Gigei. Cea de-a doua situatie e si mai si. Doi indivizi in ratb, unul (interpretat chiar de marele Florin Piersic) vede o bunaciune… Read more »

Whisperer

eh, nu-s de acord cu tine legat de chestiile narative. Normal ca imi place si mie o poveste care “se leaga”, dar am citit parca undeva despre structura clasica vs. structura “anti”-clasica in film si nu cred ca multi cineasti new-wave ar avea vreodata bugetul/tupeul pentru tot ce presupune prima. In vreme ce a doua e usor de realizat daca stii ceva teorie, ai un actor sau o actrita (mai ales o actrita, hai sa recunoastem) care sa dea bine pe camera si cunosti cateva notiuni despre “frumos”… Acum, ca multi din regizorii astia de festival ii iubesc pe fratii Dardenne, asta e adevarata problema. M-am saturat de povesti “ripped from the headlines” in filme. Singurul “ism” pe care il caut in filme e escapismul. Nu entertainmentul, ala e cu totul si cu totul altceva. In plus, povestile “clasice” sunt previzibile. Eroul nascut in saracie, prietenul cel mai bun care il tradeaza, lupul singuratic impotriva sistemului samd. N-or fi exact 9 feluri sau cate ziceau expertii ca sunt, dar din momentul in care renunti la framework-ul asta, filmul tau poate deveni MULT mai interesant atata timp cat stii ce faci. Chiar daca nu se intampla mare lucru pe ecran in… Read more »

Whisperer

Am vazut si hipstareli de-alea de rahat de care zici, gen “Ingerul Necesar” sau alte trebi. Nu la alea ma refeream, alea cred ca sunt “minimal narrative” bla-bla. Mungiu e mai mult un caz de 50-50, all the cool kids are 😀 treaba cu filmele foarte bune e ca sunt al naibii de “apasatoare”, pentru ca alt cuvant mai bun nu gasesc. Vezi unul, apai nu-ti mai trebe altu vreo luna si ceva. Cinematografia rusa face treaba asta in cazul meu. Dar in acelasi timp ai intrat in “awesomeness withdrawal” si esti insetat de povesti noi si originale. Pentru unii chiar e ingrijorator. Si asa ajungi sa apreciezi si chestii de-astea new-whatever. Cred. De exemplu, is nebun dupa road-movies, alora nici nu le trebe cine stie ce structura narativa. Cat despre valoare – cuvantul asta presupune pana la urma faptul ca te bazezi pe niste autoritati in domeniu ca sa te informeze despre lucrul ala numit “arta” care cica ar fi atat de departe de tine. Pentru ca pana la urma tot la discutia asta ajungem. Si marea problema a acestor autoritati e ca folosesc aceeasi procedura pentru a verifica ORICE fel de candidat, de multe ori cu niste pasi… Read more »

cerbulvechi

parerea mea e ca atunci cand o arzi cu persoane pana atunci necunoscute (cluburi, concerte, vama veche, you get the idea), e mai simplu sa futi cand te delimitezi prin ce nu faci, ce nu esti etc.
ex: aaa, tu nu citesti coelho si nici nu intri pe facebook? ce cool, bro, hai sa ne futem!
ergo

cerbulvechi

io zic de elfite, bro, de alea blood elfite, nu night elfite, alea-s ciudate

Béranger

nu citesc coelho, nu intru pe facebook, nu mă dau în vânt după cheesecake, unde este elfița cu care să mă frig?

cătălina letiţia

Excelent finalul, hahaha! Revin după multă vreme de absenţă de pe bloguri şi mă bucur că am intrat să citesc la tine. Încă o analiză care mă pune pe gânduri şi mă face să râd în acelaşi timp.

Recunosc că m-am regăsit, dubioasă ce sunt eu, în cerşitul de atenţie şi în aia cu încercarea de a mă integra într-un grup. După cum ziceam, am dubioşenia mea clară care deja nu mai poate fi ignorată. Dar e prostesc să bagi faze de-astea, cu “eu nu”, complet de acord. Şi e mai uşor să eviţi asmenea prostii când ai avut oglinda în faţă.

Pe ăia doi cu fetiţele foarte mici i-aş spânzura un pic de testicole. Sau mă mai gândesc, că asta s-ar ptuea să le placă.

Béranger

Care „fetiţe foarte mici”? Elfițele? Dumneatale ești zdravănă, duduie?

cătălina letiţia

Beranger, nu te supăra, dar eu am citit articolul întreg şi am reţinut aproape tot ce am citit. Nu-i vina mea că dumneata nu ai făcut-o, duduiule.

krossfire, singura situaţie în care ştiu eu că funcţionează sau chiar trebuie spus ce NU faci ca un mod de a te defini este…. pe site-urile de tip kink&fetish. 😀
(şi mulţam de vizită pe la mine)

BCharles

Pentru ca in alta parte, nu trebuie sa fii egsoit ca sa fii fericit.Si poate nu sunt atatea probleme in jur ca sa trebuiasca sa fii ignorant.Altundeva, si oamenii cu IQ ridicat sunt fericiti.Poate aceste axiome sunt valabile si in alte parti, insa la noi, e mai usor sa fii egsoit, ignorant si nesimtit, decat sa respecti si sa ai bun simt. Si uite de ce unii sunt relaxati.Nesimtitii sunt cele mai fericite personaje. Ei nu au probleme. Ei sunt relaxati.p.s. repetarea unor cuvinte in comentariul curent nu e o simpla coincidenta.

53
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x