Dar dupa…dupa?

Citeam cu ore in urma stirea mortii lui Johnny Raducanu. L-am ascultat selectiv, suficient cat sa-i recunsc valoarea, nu suficient cat sa inteleg evenimentul.

Din fericire sau poate, din pacate, nu despre el este vorba. Sunt convins ca pana la ora asta televiziunile l-au adus in platou pe verisorul lui din Nepal, iar ziarele au pregatit un CD ”Best of Johnny Raducanu Volumul I”. Poate cu ocazia asta isi amintesc ca exista si un Harry Tavitian. Nu are sens sa ma bat cu pumnii in piept si sa spun cat de rau imi pare. Imi pare, dar nu am fost fanul care sa merite sa-si dea cu parerea. Chiar nu-i vorba despre el. E vorba despre ce vine dupa…

La un moment dat oamenii, valori sau nu, mor. Profund, este? Permiteti-mi sa contextualizez printr-o analogie. Ne putem astepta ca la un punct sa ne paraseasca si maestrul Jack Nicholson, corect? Si Gene Hackman, Robert DeNiro si alti actori din garda veche. Dar Norton si Bale sunt inca in putere, iar de la Spacey si Murray inca mai astept 10 filme. Nici pe Penn sau pe Phoenix nu i-as arunca, iar generatia tanara trage tare din urma. Queen si-au spus ultimele cuvinte in muzica acum multi ani, dar nu se poate spune ca muzica a murit dupa ei. In ciuda nostalgiilor si a mostenirii lasate, lucrurile au continuat pe un fagas mai mult sau mai putin natural.

Dar in cazul nostru, cine vine din urma? Raducanu n-a fost primul care s-a dus. Pana si ”Eternul Gica” a capitulat in fata batranetii si omul nu producea muzica pentru studenti la Conservator. Deci, ce vine dupa? Nu vreau un raspuns de pustan de tip ”numai Inna si manele stiti”. Genul asta de artisti produce muzica simpla, fara sens,  muzica de omorat timpul si pastrat un nivel confortabil de dependenta. Vorbesc acum de muzica care ar trebui sa fie relevanta cultural, sa spuna ceva despre mentalitatile unei societati, despre gusturile si starea ei actuala. Vorbim despre arta care se presupune ca ar ”conta”. Ca-i rock, electronica, simfonica sau jazz, ea ar trebui sa existe, dar, din varii motive, nu o face.

De ce-l tot plang rockerii pe Kempes de la Cargo si se vaita ca Ziua Vrajitoarelor a fost ultimul album romanesc de heavy metal? Era Kempes genial? Nu, comparativ cu scena de-afara, era mediocru. Erau versurile Cargo ceva deosebit? Nu prea, sa ne amintim de ”Ceasul e cinci jumatate/ Stau pensionarii la coada/La colt, se da astazi lapte”. Problema e ca vechiul Cargo reprezenta ceva la un moment dat. Erau o voce, un ”spirit”. Erau vocali, destul de puternici in executie si spuneau ”ceva” (apropo de ideea de act cultural). Cargo spunea cam ce ar fi putut spune un tanar in 97′: sa ne revoltam, ba!


(Imagine preluata de aici)

Pentru cei care-i ascultau atunci, ala a fost inceputul. Sapte albume Voltaj mai tarziu, au realizat ca ala a fost sfarsitul.  Ii mai stiti pe nebunii pe care-i aducea Magdin in emisiune, precum un tanar Byron care canta cam asa?  Ei ar fi trebuit sa fie ”noua garda”. De-acolo urma sa construim in sfarsit o cultura muzicala reala. Nu, din pacate nu. Chiar si acum, daca ai vrea sa faci un strain familiar cu limba sa inteleaga mai bine cultura romaneasca, i-ai pune Sfinx – Zalmoxe, nu Luna Amara sau E.M.I.L. Nu spun ca nu sunt trupe la care sa merite sa apleci urechea in momentul asta (Bucovina, Odyssey, Bucium, Voices of Silence, Bolthard etc). Problema e ca nu au o voce reala si ca nu acopera decat un spatiu foarte stramt cultural. Avem nevoie de oameni pe toate flancurile, de la jazz fusion la muzica tiganeasca.

Din pacate, fenomenul nu se restrange la Romania si nu e blocat in peisajul muzical. Din ce in ce mai multi artisti vechi mor sau ”se ard” (isi pierd muza, o soarta mai rea decat moartea) iar in locul lor nu apare nimic, doar o mare de diletanti. De la contratenori, la scriitori si regizori de western, faptul ca nimeni nu mai abordeaza coerent un gen te face sa crezi ca genul in sine a disparut. S-a plans la vestea aflarii ca Terry Pratchett are Alhzeimer pentru simplul motiv ca omul avea un stil unic si isi diversifica si extindea cosntant opera. Din fericire, pentru tarile mai mari si mai diversificate cultural, un numar suficient de mare dilentati va propulsa in fata si valori…in cele din urma. Din nefericire pentru tari ca Romania, dupa 1-2 generatii irosite, lumea pur si simplu renunta sa incerce.  De-aia e trist ca s-a dus Johnny Raducanu…

P.S: Inainte sa primesc exemple de trupe de liceu, va avertizez ca ”am fost acolo”. Mai mult, am inalnit oameni complet fixati pe 2-3 trupe de zeci de ani de zile, oameni talentati, dar blocati in proiect. Nu, trupele de brit-pop romanesti nu sunt amuzante sau relevante cultural si nici majoritatea trupelor ”extreme”.

41 Comments

  • Aia cu Cargo e bine zisa si simtita de multi.

    Cat despre muzica de acum, iata ce vorbeam cu un producator, legat de prezentii din topurile ro.:

    Eu: “Exista o suita de programe cu o suita de library-uri pe care o folosesc majoritatea producatorilor romani? Nu de alta, dar mi se pare ca foarte multe din sunetele din unele melodii se regasesc si in altele…”

    El: “Ah, lol, nu! Ar fi bine. Pur si simplu se copiaza unii pe altii, din frica faptului ca ar putea sa nu aiba R-Play altfel. Iar pe majoritatea asta o intereseaza, ca nu-s oameni de arta. Ei vor doar sa faca bani”

    Pam. Pam.

  • Kross, se întîmplă ca muzica rock să nu mai fie prea relevantă azi. În schimb, valoare vine din partea unui Puya, cu românismele lui, sau Guess Who + gașca de la Okapi. O să rîzi, poate, de mine, dar oamenii ăia produc valoare. Cresc. Aduc un spirit, o revoltă, zic ce simte omul simplu și normal.
    Harry Tavitian e foarte fain, e o plăcere să-l asculți. Dar nu mai e al epocii. Știi cine mai e mișto? Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe face acum istorie, și cei care merg la concertele lui înțeleg, sau poate nu. Dar e deja istorie. Peste 20 de ani o să vorbim cu regret de epoca extraordinară în care cînta un TG. Dar iarăși, TG nu e al epocii.
    Bun, unde o să mai fie valoare? O să mai facă valoare oamenii cu muzica de consum, dar nu acum. Acum ei fac bani, își fac un statut. După care un 1% o să se trezească la realitate și o să facă ceva de o să ne dea peste cap, pentru că pur și simplu vor să facă ceva extraordinar. Sunt curios cine – eu pun pariu pe Moga, că la un moment dat o să ne lase cu gura căscată pe toți. Da’ acum are alte preocupări.
    Arta există, evoluează în jurul nostru. Și Johnny Răducanu poate era cel mai apreciat jazzist român, dar îl uiți pe un AG Weinberger care iarăși m-a dat peste cap cînd l-am văzut live. Și totuși nici ei nu sunt cine știe ce față de cei de-afară. De ce?
    Pentru că noi, aici, nu ne-am rezolvat problemele de bază. Nu avem loc prea mult pentru cultură. Sigur, e ceva mai mult ca acum 10 ani. Dar tot nu e loc prea mult. Și pînă cînd o să avem succes cu artiștii afară o să mai dureze; să treacă un pic foamea, să ne mutăm și noi mai aproape de vest (știi tu, aeroporturi mai mari, autostrăzi, etc.) și după aceea o să se schimbe lucrurile.
    Ah, și mai trebuie să învățăm să fim mai pretențioși. Phoenix, Iris, Cargo sunt semivalori. Și da, Phoenix e semivaloare – și dacă vrei și argumentez, dar nu e locul. Oricum, ideea e să ne desprindem de monștrii ăștia sacri pe care ni-i imaginăm. NU sunt atît de grozavi. Pur și simplu nu sunt.
    Cînd o să fim mai pretențioși o să avem creatori de cultură mai talentați, pentru că selecția o să fie mai dură.

  • Dorin: Rapul nu e o muzica perena, sau cel putin nu rapul romanesc. Pentru mine, Vexxatu si Ghetto Dacii produceau ”valoare”, dar iar nu mai e epoca lor. Guess Who si Puya au o mica problema (al doilea are una mai mare, dar trecem peste): constata lucruri, nu aduc lucruri noi (ca multi raperi de altfel).

    Eu sunt de acord cu spiritul critic, cat timp e argumentat. Phoenix si altii au devenit valorosi nu doar din cauza nostalgiei dar si a ceea ce aminteam eu in articol: n-a venit nimeni dupa ei sa-i demoleze! Personal am iubit Pasarea Colibri, dar folkul putea mai mult…

  • Leul De Oras: Copiaza niste formule incetatenite, vezi linkul cu dependenta psihica 😛

  • azi când am aflat că a murit Johnny Răducanu, am dat pe tv să văd ce zice. după niște știri cu Oprescu, a venit prima și singura reacție pe tema asta: un telefon luat lui Vadim Tudor! părerea mea e că J.R. trebuia să reflecteze mai adânc înainte să moară pe meleaguri mioritice.
    referitor la articolul tău, cred că totul e o chestie de promovare. ai zis de Magdin: avea un sens și emisiunea aia a lui. oricâte formații proaste s-ar fi perindat pe acolo, era un semnal și pentru oamenii vii și talentați că poate într-o zi bla-bla-bla. acum nici semnalul ăla nu mai e, ci numai, vorba ta, cd-uri de colecție cu morți.

  • Mi-a plăcut aia de mai sus, cu “nu mai sunt ai epocii”. Vlad, postul ăsta este inutil şi s-a întâmplat exact unul din lucrurile pe care nu doreai să le vezi întâmplându-se. Mai mult de atât nu am ce spune…

  • Eu cred ca Johnny Raducanu a reusit sa devina un artist emblematic pentru o epoca si datorita faptului ca provine dintr-o familie cu traditii muzicale de 300 de ani .
    Mie mi s-a parut ca aparitia Voltaj a fost un moment de referinta in peisajul muzical romanesc la fel ca si Pasarea Colibri .

  • @romania inedit – Voltaj exista dinainte de cântăreaţa cheală şi colegii lui cu chitări scoase din priză, dar nu în forma sinistră de azi. Chiar făceau muzică. Dar da, apariţia Voltajului de azi a fost emblematică, de la ea a început transformarea rock-ului în ceva numai bun de Romanian Music Awards. Tânăr vreau mereu să fiu, da, da, aia piesă…

  • Exemplul cu Cargo nu e tocmai reusit. Versurile alea nu sunt tocmai neinspirate, pentru cine stie ce inseamna. Ca unul care a trait vremurile alea din plin, pe mine inca ma ia cu frig cand le aud – si daca iti induc o asemenea stare, adica daca te fac sa simti ceva, inseamna ca nu sunt deloc mediocre. Il regretam pe Kempes din acelasi motiv pentru care il regretam pe Slash: pentru ca ce sunt trupele respective fara ei nu mai seamana cu ce stiam noi. Sunt altceva, nu neaparat mai bun sau mai rau, doar ALTCEVA, iar noua ne placeau asa cum erau. Marturisesc ca n-am ascultat muzica maestrului Raducanu decat foarte putin, dar asta nu inseamna ca nu-i regret disparitia. Cu ce mai ramanem… nu stiu, o sa ne intrebam la fel dupa ce vor pleca Minculescu, Seicaru, Alifantis… dar sper ca mai e mult pana atunci 🙂

  • erau si unii, “fuckin’ fuckers”, da’ nu stiu ce s-a-ntamplat cu ei. cre’c-au dat-o in rap 🙂

    eu unul nu prea am vibrat la rockul romanesc..

  • Radugo: Am comentat despre emisiunea lui usor dubioasa cu ani in urma, in ideea ca schimbarile din media de-atunci vor aduce ceva mai fain…

    Din Orasul Acesta: Stii care-i baiul? Ca solutii sunt, doar ca nu are cine sa le implementeze. O casa de discuri si promovare mai altfel, un club de jazz care sa n-arate ca o bodega de tara etc. In conditiile in care Patriciu & Co inchid posturi ca City FM pentru a porni Click FM sunt slabe sansele.

    Romania Inedit, Din Orasul Acesta: Culmea, pop-rockul ala facil ar fi putut avea un rol, daca avea si un mesaj (diferit de ”E atat de scurta varaaa..”). Parte din oamenii care ascultau prin liceu Blink 182 asculta acum Zeppelin, deci e si aia o ”intrare”.

  • Night-Elf: Sunt mediocre la nivel de structura. De-aia am zis ca aveau voce/mesaj. Pe de alta parte, daca esti unul dintre cei care n-au prins vremurile si care au ascultat mai multe trupe de-afara inainte de Cargo, la o prima ascultare reactia ar fi in zona : Keep Trying.

    Alifantis si Seicaru din pacate sunt in situatia a doua, aia prin care nu mai aduc nimic nou de multa vreme. Din fericire pentru ei, au inca o baza de fani, mai ales primul (nu ma numar printre ei, dar stiu ca sunt acolo).

    Zamo: Exact, era cea mai tare trupa din Rm.Valcea ever 🙂

  • @Kross – nici eu, dar ziceam ca sunt oameni carora o sa li se simta lipsa atunci cand nici macar pe ei n-o sa-i mai avem. Sa vezi atunci daca o sa mai ramanem cu ceva 🙂

  • shit, nici nu stiam ca Terry Pratchett e bolnav.

  • Night-elf: Ramanem cu discografia Directia 5 😀

    Vlaicu: Din pacate, e/

  • Splendid. Si cand ma gandesc ca istoria va consemna ca artisti foarte populari in Romania secolului 21: Gutza, Salam, Minune….

  • Articolul a reaparut. Habar n-am cum s-a scufundat 🙁

  • Am observat si eu ieri lipsa articolului pentru cateva ore. Ma asteptam la un flame war 🙂

  • Ce flame war bre, ca sunt civilizati baietii. Imi pare si mie rau de faza cu postul de ieri, dar habar n-am sincer ce s-a intamplat 🙂

  • Multe din trupele actuale nu prea au voce. Am incercat sa ascult timp de vreo 2 ani radiourile americane de alternative si nu am gasit aproape nimic care sa merite…. inregistrat.

    Nu e doar cazul muzicii rock, in general muzica actuala nu prea spune nimic si o piesa trece…. si nu iti mai aduci aminte de ea dupa. Sunt si exceptii de la regula, dar extrem de rare.

    Spunea Clarkson (prezentatorul de la Top Gear) in 2007, cand au prezentat Top Gear of the Pops (Red nose day) ca singurele persoane carora le mai pasa despre cate albume vand sunt doar persoanele care o creaza si ca Top of the Pops, emisiune care fusese anulata cu un an inainte, si-a gasit sfarsitul tocmai din cauza acestui tip de muzica sau cum a zis el: rubbish music.

  • Dar ea a existat mereu, din anii 60′ pana in anii 80 si 90 (in anii 80 mai ales). Problema e ca au fost mereu alternative.

  • Si acum ducem lipsa de alternative….

  • Apropo de alternative, de dimineata am bagat un maraton Bucovina, Odyssey si Bucium. Cateva trupe care incearca sa termine ce s-a chinuit Phoenix sa inceapa.

  • Stii ca este un cerc vicios, industria muzicala se formeaza dupa cerere iar aceasta cerere dicteaza tipul de artist care apare pe piata. Cei considerati de “valoare culturala”, nu de “valoare comerciala” au si eu nevoie de captial ca sa se dezvolte iar daca acest capital nu vine, ei bine, nu se mai dezvolta.

    Cred totusi ca in hip-hop mai poti gasi aceasta valoare dat fiind faptul ca e o muzica usor de facut. Nu trebuie sa ai cine stie ce voce sau sa investesti in instrumente, etc. Nu ma refer la Guess Who sau Puya desi totusi au si ei o urma de mesaj, arunca o ureche pe al de CTC, Nimeni Altu, Raku, etc. Chiar si Parazitii.

    Din pacate alte genuri de muzica nu prea au un viitor promitator.

  • Am ascultat destul din garda veche a rap-ului, dar tocmai aia e problema, ca e o muzica usor de produs.

  • Nu prea mai avem personalitati pentru ca industria media de la noi promoveaza manelisti, pitipoance si non-valori. Dar mai sunt: avem un actor ca Dragos Bucur, regizori care iau premii pe la festivaluri internationale de prestigiu fapt care il respect chit ca mie personal filmele lor nu imi plac. Avem o trupa de black metal ca Negura Bunget care si-a facut un nume solid in zona black metalul si chiar este extrem de respectata. Chiar si pe partea comerciala – am auzit cateva secvente din Dragostea Din Tei (O-Zone) in Stargate Universe (realizezi sper ca piesa aia s-a auzit la cateva milioane de ani lumina de Romania :)) ).

    Despre Cargo nu spun decat ca “Aproape de voi” este piesa mea preferata din toate timpurile.

  • Garm: ”Industria” a promovat intotdeauna produsele facile si ieftine. Tine mai mult de ei decat de industrie. Personal
    as prefera sa-i vad ca misca, fie si in underground 🙂

    Apropo de Stargate, imi tot promit ca o sa bag toate sezoanele + Atlantis si Universe.

  • Te asteapta o munca “titanica”. Eu am vazut doar Atlantis si Universe iar din seria originala ce am prins pe la TV.

  • Mai am vreo 3 sitcomuri pana la el :))

  • Cred ca valoarea lui Johnny Raducanu este data si de dimensiunea umana care sta alaturi de cea artistica. Nu ma “omor” dupa jazz dar l-am urmarit ori de cate ori am putut. M-a impresionat si altfel decat ca muzician. Mi s-a parut a fi de o modestie deosebita, de o intelepciune deosebita. Aflasem ca nu era “usa de biserica” dar nu am vazut niciodata vreo golanie. Era direct fara a fi mitocan, impunea fara a fi ostentativ. Este din ce in ce mai greu sa gasesti astazi asemenea moduri de exprimare. Si de aceea este trist ca s-a dus Johnny Raducanu … cred ca si din acest punct de vedere este vorba despre ce vine dupa …

  • Evident, dar pentru majoritate, Johnny Raducanu nu a fost vreodata prea vizibil ca om. Era ”artistul ala” pe care spuneau toti ca-l apreciaza, desi nu-l ascultase nimeni. Nu era singurul din grupul asta, dar am preferat sa insist pe partea artistica.

    Oricum, modestia in zona muzicala a cam disparut (in conditiile in care Directia 5 se considera si acum ”deschizatori de drumuri”).

  • Direcția 5 se consideră ceva? :)) Altceva decît corupători de minore? (că doar cîntă pentru fetițe de 14 ani :D:D:D).
    Poate or fi deschis drumul lui Holograf către marea masă de femei peste 60 de ani și fete sub 16.

  • Da, oamenii chiar cred ca-s niste valori muzicale!

  • Din câte îmi amintesc eu, JR era destul de prezent pe sticlă, şi nu doar la emisiunile dedicate unui anumit gen de muzică, ci şi în cele de masă, aşa că nu se poate spune că nu a avut parte de recunoaştere. Muzicieni de valoare mai avem, puţini şi nu între cei cu statut de vedetă.

  • Nu stiu, nu prea simt ca Johnny Raducanu era invitat in platou pentru valoarea umana sau muzica, ci mai mult ca exponent al ”calitatii”. De fiecare data cand voiai sa te infoi, ca moderator de emisiune de mana a doua, aduceai in platou o valoare pe care nu o intelegeai 🙂

  • @Drace: valoarea și muzica nu se face la Tv, cel puțin nu cum ajungea pe sticlă Johnny Răducanu.
    Odată cu valoarea vine și recunoașterea. Altfel, din underground, valoarea ta scade din lipsă de expunere.

  • Jr asa cum a zis si Drace a tot aparut pe la TV cel putin Antenele l-au mai chemat, in fine nu aste e ideea…ideea e ca nu a aparaut pentru a spune mai multe in ceea ce era el profesionist, adica in muzica…. multi l-au utilizat pentru putin raiting pacat ca abia acum scriem si ne batem cu pumnii in piept cine era JR ce a facut si tot asa ,……

  • Parerea mea este ca traim intr-o lume dementa in care imaginea este totul. Daca nu dai bine pe ”sticla”, la revedere. ”Video killed the radio star” mi se pare 100% adevarata. Daca stai si te gandesti majoritatea ”mortilor” nu erau niste monumente de frumusete dar, fiecare, pe bucatica lui, instrumentul lui, era un expert. Astazi, bag seama ca trebuie intai sa fii expert in programe de editare si dupa sa zdrangani un minim pe instrument.
    Cei doi bani ai mei 🙂
    Bafta!

  • Dorin: Se poate si in underground, doar ca ”undergroundul” romanesc nu prea exista. La noi se spune ”underground” la trupele prea slabe pentru a fi promovate, nu la cele prea greu de inteles pentru epoca lor.

  • Bianca: Sa ne batem cu pumnii in piept ca l-am adus in platou, in primul si-n primul rand.

    Cosmin: Culmea, multi dintre zanganitorii pe PC au si ceva cunostinte muzicale, suficiente cat sa-i pacaleasca pe ceilalti ca sunt intr-adevar talentati.

  • krossfire…. bine punctat…

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.