Corneliu Tamas – Elogiu

Sa mai zic si de plans, ca tot n-am mai zis de vreo trei zile…

La seminarul de astazi (nu spui care, ca mai stie lumea) ni s-a atras atentia asupra idolilor creati de media si de disfunctionalitatea mass-mediei romanesti. Printre exemple s-au numarat si cativa academicieni si cercetatori care au schimbat si salvat vieti, dar ale caror merite nu au fost niciodata pe deplin recunoscute. Oameni care au murit bolnavi, in anonimat, pentru ca Mutu sa ajunga ”eroul saptamanii” in cinci ziare. Desigur, mediagenia si economia de piata sunt un factor important insa lipsa de preocupare a statului si incultura celor din industriile mass-media contribuie la distrugerea treptata a valorii.

Si in alte tari exista fotbalisti si staruri create de media insa oamenii cu-adevarat valorosi sunt recunoscuti, indiferent de catre care cercuri. Exista innobilari, exista suplimente si ajutoare masive sociale pentru cei care chiar au facut ceva. La noi valorile sunt lasate sa putrezeasca in pace. Sustin si am sustinut intotdeauna discriminarea intelectuala insa nu despre mine este vorba, ci despre cei care nu se mai pot ajuta ajunsi intr-un anume punct.

Titlul din post s-ar putea sa-i induca pe multi in eroare. Cine este Corneliu Tamas ? Corneliu Tamas este un om in adevaratul sens al cuvantului. A fost cam de toate la viata lui, de la scriitor la istoric si teolog. Inca este, la cei 75 de ani pe care-i duce in spate. Corneliu Tamas a avut ghinionul ca s-a nascut prea devreme pentru a fi promovat interbelic, prea tarziu pentru a nu avea probleme cu noul regim si a trait o insemnata parte din viata in doua orase prea mici (la nivel cultural) pentru a sustine scriitori de valoarea sa (Pitesti si Rm.Valcea).

Prima data cand am avut contact cu omul asta a fost in clasa a doua. Corneliu Tamas a avut puternice tangente cu Biserica ortodoxa, prin urmare ajunsese sa predea religie in scoala mea. Numai religie nu preda si noi il iubeam pentru asta. In clasa a doua la ora de religie am interpretat povesti nemuritoare, am jucat personaje din Biblie si am cantat. Asta pana cand un cap stramt din ”institutia de invatamant” a decis ca omul nu-si facea treaba. Asa ne-am trezit noi cu un arhidiacon dement si obsedat de ortodoxie in locul lui Tamas. Partea buna a fost ca l-am mai vizitat. Isi facea veacul prin curtea mitropoliei din Valcea in acea perioada. Merita sa mergi sa vorbesti cu omul ala, facea mai mult ca zece preoti. Apoi a disparut pentru o perioada pentru a reaparea iar sub forma unei carti numite ”Pic”, despre aventurile unui pustan visator dintr-o comuna uitata de lume. Avea savoare. Cu ocazia asta am mai descoperit o cartica semnata Corneliu Tamas intitulata ”Doua Jocuri”, carte editata pe undeva prin 1992. Si incet incet am realizat adevarata valoare a omului care-mi tot dadea roluri de porumbel mesage in clasa a doua (dat fiindca mama ma imbraca mereu in camasi albe).

La nivelul scriituri beletristice nu exagerez cand il aseman pe Corneliu Tamas cu un Ion Creanga valcean. Stilul lui degaja caldura textelor humulesteanului. Nu abuza de regionalisme si nu se inspira din folclor dar era un narator excelent.

Exista si azi zeci de autori de savuroase nuvele si romane, vesnic nerecunoscuti, insa beletristica a fost insa o mica parte din opera lui Tamas. El a activat si ca arhivar si cercetator participand la peste 30 de studii si sinteze ce priveau istoria Romaniei, a municipiului si diverse aspecte legate de lacasele de cult si ortodoxism. Este un prieten apropiat al lui Horia Nestorescu-Balcesti, asa numitul ”istoric al masonilor”.

Un simpu search pe Google va demonstra ca nu vorbesc aiurea. Acelasi search nu va va returna niciun fel de data biografica sau interviu cu acest om. De ce ? Tocmai datorita tendintei despre care vorbeam la inceputul articolului.

Prin intermediul Danei, de la Centrul de Informare Comunitara Rm.Valcea am reusit sa obtin o biografie minimala a lui Corneliu Tamas (cititi daca aveti timp sau daca sunteti curiosi) pe care am plasat-o strategic la finalul articolului, inainte de post-scriptum.

img_1080.jpg

(Doua Jocuri – 1992, Editura Ion Creanga – in perioada de glorie)

De ce ”Elogiu lui Corneliu Tamas” ? Pentru ca merita ! Nu ma omor cu dogma religioasa insa pot spune ca prin activitatea lui, omul asta chiar a stiut sa serveasca ”Domnului”.

Inainte de a posta bibliografia, v-as recomanda un link la o nuvela de-a sa (un mini roman de fapt), publicata in 1999 :

Corneliu Tamas – Copil de Trupa

Biografie :

TAMAŞ, CORNELIU arhivist, cercetător, scriitor

Născut la 14 februarie 1933, în oraşul Câmpulung- Muscel, judeţul Argeş. În perioada 1940-1944, a urmat cursurile Şcolii primare în oraşul natal (“Oprea Iorgulescu”), în continuare Liceul ”Dinicu Golescu”. Urmează cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucuresti, secţia arhivistică, pe care o absolvă în anul 1958. A fost repartizat ca arhivist la Arhivele Statului din Piteşti, apoi a fost avansat la gradul de arhivist principal. În anul 1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului – filiala Vâlcea, unde a funcţionat până în iulie 1987, când a fost pensionat.
În anul 1982, a sustinut teza de doctorat la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucureşti, cu subiectul: Evoluţia marelui domeniu feudal mânăstiresc din judeţul Vâlcea în perioada
1700-1821.
Debutul publicistic a avut loc în anul 1951 la ziarul “Munca”. A publicat peste 250 de articole, iar în cele 14 volume (în colaborare), a dat la iveală ştiri, informaţii, de ordinul miilor. A fost membru al cenaclurilor literare din oraşele Piteşti, Câmpulung-Muscel, membru fondator al Societătii literare “Anton Pann” (Rm. Vâlcea) şi “Antim Ivireanul”.

COLABORĂRI:
“Analele de istorie”, “Argeş”, “Buridava”, “Caietele Bălcescu”, “Curierul de Vâlcea”, “Historica”, “Informaţia zilei”, “Magazin istoric”, “Mehedinţi – istorie şi cultură”, “Muzeul Goleşti”; “Orizont”, “Mitropolia Olteniei”, “Pentru, Patrie”, “Revista Arhivelor”, “Revista economică”; “Reporter”, “Secera şi ciocanul”; “Tribuna”, “Ţânţarul”, “Zâmbiţi, vă rog”, s.a.

OPERA – Selectii:
Istoria Râmnicului, Editura “Anitim Ivireanul” Rm. Vâlcea, 1994, 400 p.; Istoria Ocnelor Mari, -Editura “Antim Ivireanul”, 1995, 300p.; Album Rm. Vâlcea, Editura “Sport Turism”, Bucureşti, 28 p.; Filiala Arhivelor Statului Judeţul Vâlcea, Bucureşti, 1982, 58p.; Vâlcea în documente (1965-1981), voI. II; Inventar arhivistic, Bucureşti, 1977, 477 p.; Lista volumelor în colaborare: Bibliografia istorică a Judeţului Vâlcea, 1994, 158 p.; Îndrumător pentru realizarea monografiilor locale, Rm. Vâlcea, 1981, 109 p.; Tezaur medieval. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Vâlcea (1467-1800), voI. II, Bucureşti, 1985, 452 p.; Prefectura judeţului Vâlcea 1830-1864, vol. 1. Inventare Arhivistice, Bucuresti, 1977, 478 p.;Revoluţia de la 1821 în Judeţul Vâlcea, Bălceşti pe Topolog, 1980, 400 p.; Familia Bălcescu în documente vâlcene, 1840-1869, Bălceşti pe Topolog, 1984, 244p.; Aspecte militare privind revoluţia de la 1848 în Oltenia, “Scrisul românesc”, Craiova, 1979, 255 p.; Contribuţia Judeţului Vâlcea la Unirea Principatelor Române , Rm. Vâlcea, 1982, 280p.; Contribuţia Judeţului Vâlcea la sustinerea războiului de independenţă 1877-1878, Vâlcea, 1977, 672 p.; Răscoala ţărănească din 1907 în judeţul Vâlcea, 1974, 466 p.; Judeţul Vâlcea în anii primului război mondial, vol. 1, 440 p; voI. II 250 p.; îndrumător în Arhivele Statului Judeţului Vâlcea, Bucuresti, 1972, 224 p.; Laloşu. File de monografie, Rm. Vâlcea, 1977, 87 p.; Tipografii şi tipografi la Rm. Vâlcea., 1972,67


Eliberez acest material de sub licenta Creative Commons strict pentru uzul wikipedia.

P.S : Sa inteleg ca un om care a publicat atat nu merita recunostinta noastra ? Nu am din pacate o poza pentru ca un fost coleg dorea sa-i multumeasca in persoana pentru una din cartile sale.

23 Comments

  • Lieserl : Da, si sotia lui era scriitoare insa nu-i cunosc opera.

    Croco : Nu mi e chiar extraordinara comparand cu altele dar este intr-adevar altceva. Apropo, nu mai dai drumul la blog, sau te-au speriat comentariile de la vechea incercare 😛 ?

  • Am cunoscut si eu un personaj asemanator. Fostul meu profesor de geografie din generala.

  • Toti cred ca am cunoscut un asemenea om, dar iata ca acesta avea valoare si in afara vietii personale si a cadrului didactic.

  • Pe mine nu m-a indus in eroare titlul. Corneliu Tamas mi-a adus aminte de Scoala Generala nr.1. Din pacate nu l-am avut profesor si nici nu am citit nimic scris de el.
    Imi amintesc in schimb ca si sotia(?)lui – Veronica Tamas – este tot scriitoare si ca pe undeva prin biblioteca personala zace o carte…

  • E prea tare nuvela aia din link. Acum o citesc. N-am mai intalnit de mult stilul ala. Acum scriitorii se chinuie sa fie cat mai abstracti.

  • o, primul pas l-ai facut scriind postul asta. al doilea ar putea fi sa scrii articolul cu pricina pe ro.wikipedia.org Nu e mult, dar e mult mai mult decat nimic

  • Aplauzele mele! E foarte buna ideea lui Doru,chiar ar trebui sa-l publici si pe wikipedia.

  • Am trantit niste date si pe Wiki…dar nu am inca timp sa le modific. Voi incerca in weekend 🙂

  • Radu : Ne vom ruga pentru profii de religie 🙂

  • offf, mi-e foarte greu să citesc chestii dintr-astea. nimeni nu-şi dă seama ce nasol e să fii prof de religie şi să facă tot timpul copiii năzbâtii la ora ta şi să nu te asculte nimeni când predai şi să nu aibă copiii caiete şi să le faci temele la latină, mate, franceză, engleză, filozofie şi să le spui absenţele şi notele în timpul orei şi să le închei la sfârşit media 10 la toată clasa şi directoarea să-ţi zbiere mereu şi să te critice în consiliu că nu ştii să-ţi ţii orele şi să ţii clasele în frâu. şi când mă gândesc că pasul logic următor e să te mai şi dea afară din învăţământ, îmi vine, ca şi strămoşului nostru Decebal, să-mi fac seppuku. rugaţi-vă pentru profii voştri de religie, copii!

  • Îmi era o lene să mă deplasez mâine până la bibliotecă să-mi iau nişte cărţi … de nu-ţi povestesc! Acum, mi-ai dat de lucru cu acest Corneliu Tămaş, care a fi un om de mare caracter. Sincer, mă bucur s-aud că mai există şi oameni care-şi exprimă recunoştiinţa faţă de ceea ce au făcut alţii cândva pentru ei. S-a cam uitat cum se spune “mulţumesc”.

  • A.Faith : Ai probleme cu modul comment pe blogul tau…nu stiu de ce !

  • Nu e nicio problema. Ma poti eventual cita ca sursa. Problema este ca in afara acelui anuar al scriitorilor valceni nu am gasit alte surse si din acel motiv nu am publicat pe wiki !

    Numai bine si sper sa nu stearga wikipedia articolul pe motiv ca n-ar fi o sursa competenta pentru ca informatiile sunt exacte din cate am inteles de la cunoscuti 🙁

  • Ma bucur sa aflu atatea lucruri despre unchiul meu,dar e rusinos sa le aflu de pe net,atata timp cat ne despart numai 100 de km.! Ce sa fac,asta e situatia din 1989 incoace,ne-am instrainat unii de altii,nu ne mai vizitam,nu mai corespondam!
    Felicitari unchiule! Liviu,fiul Marcelei din Sibiu.

  • Ok, am eliberat articolul de sub licenta Creative Commons strict pentru uzul pe wikipedia. Sugestie : Daca aveti si o imagine, ar fi bine sa o postati.

  • Ma adresez celor ce administreaza acest site:sunt nepotul lui Cornel Tamas si am folosit biografia prezentata de dumneavoastra,pentru a-l face cunoscut pe Wikipedia. Daca sunt probleme,voi retrage articolul,dar ar fi pacat! Nu inteleg de ce nu ati facut d-voastra acest lucru!? Cu stima,Liviu Dobrescu.

  • Sarbatori fericite !

    Le-am trimis si eu un mail explicativ 🙂

  • Multumesc,le-am comunicat celor de la wikipedia. Sarbatori fericite! Liviu.

  • I find this blog very interesting, i will be here everyday till now. Greetings

  • Ce bucurie sa gasesc date despre acest om atat de drag mie..Nu l-am cunoscut niciodata insa una dintre cartile copilariei mele, favorita as zice, ramane Doua jocuri. Multumesc:)

  • Sper sa-i fi multumit cineva si lui personal.

  • As vrea sa imi exprim recunostinta pentru ceea ce a facut domnul Corneliu Tamas pentru noi, pentru modul cum ne-a imbunatatit viata facandu-ne sa mai uitam de micile necazuri aferente varstei copilariei aratandu-ne ca viata e totusi frumoasa.
    Cartea “Doua jocuri” a fost un prilej de bucurie; una dintre cartile pe care iti vine sa le mai iei din biblioteca pentru a le reciti caci amintirea a ceea ce a insuflat scriitorul acesta cu har ramane intiparita adanc in memorie dar, mai ales, in suflet.
    Carti precum “Doua jocuri” de Corneliu Tamas, “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga, “Vitea Maleev la scoala si acasa” si “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” de Nikolai Nosov sunt facute sa dainuie mereu undeva intr-un colt ascuns al fiecaruia, acolo unde “murdaria” nu reuseste sa patrunda.
    Multumim din suflet, domnule Corneliu Tamas pentru tot ce ati facut pentru noi, pentru crampeiul de fericire ce ne-a luminat copilaria!

  • Cum pot sa gasesc cartile scrise de Corneliu Tamas,sa le cumpar

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire