Pentru un copil crescut în anii 2000, ideea de supererou e banală, mai ales de când Marvel și DC Comics ne-au invadat ecranele cu „supraoameni”. Pentru puștimea anilor ’90 însă, supereroii și eroii în general se găseau în cantități limitate, la fel ca multe alte lucruri.

Exista evident Superman, prezent în conștiința populară datorită filmelor cu Christopher Reeve, nu mustății lui Henry Cavil. Pentru amatorii desenelor de la ora 19.00, exista mereu Captain Planet, plăsmuirea simpatică a unui ONG ecologist. Odată ce antenele de satelit ale Vestului s-au îndreptat timid spre România, am aflat treptat de Spider-Man și X-men, dar și de Zorro (care nu era chiar un supererou), din maratoanele de pe Italia Uno. Tot cam atunci au apărut în peisaj și Sailor Moon și Dragon Ball, difuzate pe TF1, dar niciunul nu s-a putut compara vreodată cu… Batman!

Inițial, desenele cu Batman se prindeau pe „bulgari”, adică pe canalele TV de peste Dunăre, pe care le interceptam accidental. Ulterior au apărut și pe Cartoon Network, odată cu niște albume de abțibilduri care ne-au făcut să înnebunim pentru un an. Când ProTV a difuzat prima dată filmele cu Tim Burton am stat ca nebunii să vedem și reluarea (căci da, exista această pasiune pe vremea când un aparat video costa cât o mașină).

Noi însă, copiii din zona Traian 2, aveam mare noroc, pentru că Batman nu stătea în Gotham, ci la doar două blocuri de noi. Îl chema Tase și avea o motoretă Mobra neagră, vopsită manual.

Sigur, legendele nu confirmau 100% că el era Batman, sau cel puțin „singurul” Batman din cartier, dar noi știam adevărul. De ce? Pentru că doar Tase avea Mobra Hoinar*, iar în cele două seri în care a ieșit îmbrăcat în Batman prin oraș, i se vedea cercelul prin mască. Ahh, iar omul spunea că e Batman cu fiecare ocazie posibilă!

Serios, când puștii din cartier se mai strângeau pe lângă blocul lui, ăsta ieșea și ne întreba cine ne-a supărat, că el e Batman. Și noi îl credeam, că aveam șase ani și era mișto să stai în cartier cu un supererou…

Acum, Tase, al cărui nume real am ales să-l protejez (pentru că l-am uitat) , era genul ăla de om care ieșea sâmbătă dimineața cu motoreta să dea ture în jurul gropii cu nisip. Îl găseai mereu pe lângă școala din cartier sau, în zilele bune, lângă liceul industrial, la vrăjit puștoaice. Asta deși avea deja vreo 20 de ani și se lăuda că avea mereu „afaceri”.

Treaba cu Batman îi venise cam de când începuserăm să prindem și noi Cartoon Network, pe satelitul de la polonezi. Cumpărase de la chinezi un tricou cu sigla Batman (nu se găseau în oraș, dar în târgul de lângă da) și își confecționase o mască din carton. Mantie și mânuși făcuse din ceva haine de protecție, pentru că, atunci când nu agăța puștoaice și nu salva omenirea, tipul era sudor. Pe scurt, deși nu avea colanți peste pantaloni, doar niște blugi negri, arăta cam ca Batman-ul lui Adam West din 1966.

Inițial cred că poanta era destinată fratelui lui mai mic, dar după ce l-au văzut așa, mai toți puștii din cartier au vorbit despre el vreo lună, motiv pentru care omul a decis să-și păstreze rolul. În anii ’90 nu aveai alternativa de a te face de rahat online – trebuia să o faci live și cu public, ca un adevărat entertainer.

Acum, nu știu ce s-a întâmplat pe termen lung și foarte lung cu Tase, dar cineva îmi spune că ar fi plecat prin Germania prin 2000 (probabil era un sudor mai bun decât era supererou). Mobra lui a rămas multă vreme părăsită lângă bloc, până a ajuns inevitabil la fiare vechi. Cert este însă că Batman și-a aflat sfârșitul cu mult înainte ca Tase să plece spre țări mai primitoare….

Vedeți voi, Omul-Liliac din Traian nu era chiar cel mai agil supererou. Într-o teribilă seară de vară, alături de câțiva atârnache, Tase s-a gândit să dea o tură cu Mobra… printre mașinile parcate ilegal, în garajele improvizate de lângă bloc. Voia să le arate băieților cum face el cerculețe. Dat fiindcă băuse nițel lichior Tanita înainte, a reușit să pocnească vreo două mașini. Nimic neobișnuit în zonă, doar că una dintre ele nu era Dacia 1300, iar proprietarul ei dintre ele a chemat poliția.

Sincer vă spun, dacă aș fi avut un smartphone acum mai bine de 25 de ani, faza asta rămânea în istoria Youtube-ului. Doi polițiști, puțin burtoși și maxim sictiriți, vin să-l scoată pe băiatul ăsta din casă, să dea declarații. Tase al nostru iese, încă amețit, și se ia în gură cu ei.

Unul din agenți decide să-l rețină și-i spune să intre în mașină. Tase nu vrea, că el “n-a făcut nimic, domn’ polițist”. Agentul îi sugereză subtil, cu mâna pe pulan, că ar fi bine să se conformeze. Tase se tot smucește, dar polițiștii îl bagă în mașină (dacă numele Talbot vă spune ceva, cam asta conducea poliția care n-avea Dacie – fuseseră achiziționate cu scandal la mâna a treia).

Băi, și dacă nu-mi țâșnește de nicăieri un puștiulică agitat în jurul lor și începe să urle din toți rărunchii: „Nenea, nenea, lasă-l în pace! Tu nu știi că e el e Batman?”. Nenea nu știa, motiv pentru care Tase s-a urcat în mașină și s-a întors a doua zi nițel șifonat și cu o ditamai amendă pe care îmi închipui că n-a plătit-o nici acum.

Acum, la multă vreme după ce legenda lui Tase a dispărut, iar lumea a încetat să mai pună pungi pe telecomandă, constat cu surprindere că lumea e mai plină de Batmani ca oricând. În politică, pe Facebook, în metrou sau supermarket – sunt zeci care și-au creat o lume în care ei sunt eroi, iar cei din jur există doar pentru a-i admira. Și ce e mai grav este că n-a cerut nimeni să fie salvat.

Până la urmă, nu cred că e neapărat ceva rău să-ți pui din când mantia și să dai ture de bloc pe Mobră. Problema apare când asta devine încet-încet parte din personalitatea ta. Când începi să le dai lecții altora nu pe baza a ceea ce ai făcut, ci pe baza a ceea ce crezi că ai făcut. Atunci, exact ca Tase, devii mai degrabă o glumă printre prieteni, colegi sau votanți.

Mai grav e că, inevitabil, la un moment o să te scoată cineva din visare și tot ce o să-i poți spune o să fie: „Nenea, tu nu știi că eu sunt Batman?”.

P.S: Acum, pentru cititorii mai tineri care nu știu ce e aia o „Mobră Hoinar”, trebuie să vă spun că numele îi vine de la Motociclete Brașov. Era un fel de bicicletă pe benzină mai zdravănă, cu 4 cai putere și consum de Logan. Deși în ultima vreme au apărut nostalgici merită să menționăm că sloganul neoficial al tărăboanței era: „Moarte sigură cu cobra, dar mai sigură cu Mobra!”. Sursa imaginii din titlu.