Dacă tot am întârziat masiv cu ultimul articol din seria despre AI (dintr-un motiv întemeiat, doar că nu unul vesel), ar merita să fac un pas în lateral și să discut puțin despre Apocalipsa pe care o tot prezice jumătate din Internet. Inteligența Artificială cică ar fi elementul care va distruge Internetul și rețelele sociale, zic influencerii depășiți în cantitate și calitate de un roboțel guraliv.

Înainte de orice, trebuie să vă spun drept: la nivel de existență online, mă simt bătrân. Am dat prima dată de Internet prin 1996, la un centru de informatică, și am continuat sporadic la biroul alor mei. Calculator am avut tot din perioada aia, ba chiar de mai devreme, dar nici vorbă de conexiune la “ceva”.

De dial-up m-am lovit când treceam la liceu, iar de net prin cablu în a doua parte a liceului, prin 2004-2006, când RDS-RCS s-a gândit să pună Râmnicu Vâlcea pe harta lor spre succes, printre primele din țară (infrastructura exista de la niște firme anterioare). Cam atunci am avut și primul blog, dedicat mediului de dezvoltare Game Maker și atunci am făcut și primele jocuri. În fine, v-am mai spus povestea asta, precum și despre norocul de a fi avut părinți vizionari.

Am prins și prima epocă a blogurilor (krossfire.ro are 19 ani) și primele agenții de digital, primii social media manageri, primii influenceri și așa mai departe. De ce vă spun toate astea? Pentru că, dând toată nostalgia la o parte, acum 10-15 ani, Internetul era un loc mult mai fain. Nu, nu compar cu epoca dial-up, când stăteai după cârâiala aia de modem o oră doar să-ți vezi mail-ul. Compar cu netul anilor 2010-2016, când lucrurile, deși departe de a fi perfecte, păreau că se duc într-o direcție mai bună.

De ce ne e frică de AI?

Adevărul e că inteligența artificială și munții de conținut creați cu ea ridică niște probleme interesante, așa că îngrijorările unora nu sunt complet neîntemeiate. Obiectiv vorbind însă, AI-ul nu poate distruge un cimitir de mamuți, abandonat cu mult înainte să ne punem probleme de genul: “Copilul ăla de ce are șase degete?”. Atât Internetul ăla vizibil, de la motoare de căutare la rețelele sociale, erau deja un foc de lemne care ardea dinainte de pandemie (pandemie care a pus kerosen pe vâlvătaie). Multe din lucrurile care ne plac nouă, ăstora mai bătrâni, sunt deja o fantomă a ceea ce speram cândva să devină.

Kurzgesagt, unul din canalele mele favorite de pop science, are un filmuleț foarte bine documentat despre răul pe care-l poate face inteligența artificială pentru conținutul online. Pot fi de acord cu multe idei de-acolo, inclusiv cu conceptul de “appstinence” (abținerea de la aplicații și telefoane) dar și cu saturația de conținut AI, supramonetizarea producțiilor neoriginale și cu faptul că peste 50% din traficul online de azi este format din boți. Tot clar e că sistemele de inteligență artificială destinate publicului larg vor fi din ce în ce mai otrăvite de antrenarea pe baze de date corupte. De altfel, unii utilizatori au început să-și facă platforme de arhivare care să-i ajute să scape de conținutul A.I.

Adevărul însă este că problemele prezentate de autori acolo nu sunt noi, ci au fost doar subliniate de ridicarea AI-ului. E la fel cu avalanșa de concedieri despre care vorbeam în seria despre A.I.: multe din joburile supraplătite din pandemie ar fi dispărut oricum sau ar fi plecat în India. Acum a apărut doar pretextul pentru a le elimina. Nu AI-ul fură joburi, ci economia în declin, managementul prost și produsele proaste și nesustenabile.

De ce problema este în altă parte

Google și serviciile lui (mai ales cele de căutare și analytics) sunt niște epave prea mari pentru a se scufunda brusc, dar ele plutesc în derivă de un deceniu. Faptul că acum ai probabil cel mai prost robot AI care-ți rezumă ceva ce era oricum un panou publicitar imens, nu e o mare schimbare în rău. Site-urile legitime pierd trafic, la fel și Google, iar noi pierdem timpul pentru a afla răspunsuri la întrebări dificile precum “Unde găsesc modelul ăsta de pantofi?”

Creatorii erau exploatați și înainte, iar LinkedIN își vindea oricum utilizatorii (ați auzit de Sales Navigator?), doar că acum o face pe față, iar informațiile greșite și lipsa de integritate academică erau o problemă încă de când navigam pe dial-up. Microsoft a făcut mereu software mediocru, așa că nu mă miră că AI-ul lor e pe lângă subiect de cele mai multe ori. Doar pe ei îi miră.

Cory Doctorow a numit conceptul “Enshitification” și a fost cuvântul anului 2024. E un proces natural prin care toate platformele online se lansează cu oferte decente, iar apoi, împovărate de modelul SaaS și de presiunea investitorilor, de concurență sau de propria prostie, devin niște ruine digitale, pline de reclame și ținute în picioare de speculațiile Big Tech.

Nu degeaba există și o conspirație numită Teoria Internetului Mort care crede că din 2016, majoritatea Internetului e populată doar de boți, nu de ființe umane. Deși e obiectiv falsă, conspirația e atât de greu de demontat pentru că 70% din utilizatorii de Internet se comportă ca niște boți, iar din cei rămași, cel puțin 15% sunt plătiți să aibă păreri (vedeți și recentul scandal legat de X și de afișarea spațiului geografic al multor comentatori).

(Internetul actual nu mai poate fi salvat. Sursa Imaginii.)

„Dar, Vlad, erau o groază de tâmpenii și în anii 2000 și 2010, de ce zici că era mai bine atunci?” Erau, că nu degeaba existau toate memele ălea cu Clippy, iritantul ajutor al Microsoft Office. Diferența era că nici Clippy și nici alte epave ale deceniilor trecute nu încercau să-mi vândă nimic, dacă eu deja cumpărasem softul. Acum, am cel puțin 4 abonamente plătite care în continuare încearcă să-mi vândă alte tâmpenii, în ideea că plata e doar pentru eliminarea reclamelor la “alte servicii”, nu la ale lor. Să nu mai vorbim despre faptul că absolut toate programele, chiar și ălea pe care le deschizi o dată la două luni, sunt Software-as-a-Service. De ce să nu plătești abonament pentru un editor banal de .pdf-uri? Până și softul de pe aspiratorul tău inteligent, ăla care se actualizează la două săptămâni fără motiv, e tot cu abonament…

(Sursa: Marketoonist)

De altfel, dezvoltarea de software a devenit o corvoadă pur birocratică, nu una tehnologică. Înlocuirea oamenilor cu AI e posibilă și pentru că mulți aveau job-uri efectiv inventate (asta nu înseamnă că e fair play, mai ales cât și jobul de CEO e unul tot inventat).

Efectele ei se văd și în aplicațiile telefoanelor, telefoane care oricum stagnează tehnologic de minim șase ani. Mizerii încete și consumatoare de memorie, plătite de 2-3 ori de-alungul parcursului lor de utilizare. Ne-a luat un deceniu să ajungem să facem ceva mai rapid și mai bine ce puteam face cu un Nokia N95 în 2007. Bună treabă!

Dacă acum 15 ani ne plângeam de spam, acum am ajuns la punctul în care cam 90% din mail-uri sunt spam, inclusiv ălea la care ne-am abonat voluntar. Încercați azi să căutați niște informații simple despre o destinație turistică. Acum, spuneți-mi câte din primele 10 site-uri nu sunt doar reclame și link-uri afiliate (care vă vor urmări mult după căutare) și câte dintre cele valide nu au  de fapt mai multe costuri ascunse decât o lege românească.

AI-ul și conținutul de calitate

Conținutul ala de calitate pe care-l plâng toți? Redus de câțiva ani la bucățele fake regizate pentru Tik-Tok. Rețelele de streaming? Atât de premium că ne-am întors la piraterie (anul 2025 e anul cu cea mai mare creștere a pirateriei din ultimii 15 ani). Nu mai zic de situația aia distractivă în care jumătate de Internet pică din cauza unui CDN finanțat cu miliarde. Cum spuneam și într-un alt articol: Internetul modern este foarte foarte lent, în ciuda vitezelor mari și a prețului mic plătit pentru ele.

Fake news? Au existat de când lumea și Pământul. Până la urmă, pe Georgescu nu AI-ul l-a adus în top, iar oamenii se spălau cu ceai de sunătoare în nas încă din anii ’90. Mai mult, informația de calitate e mai puțin accesibilă ca oricând, cu paywall-uri pe orice pagină, de la site-uri de știri la comunități academice. Informația nasoală? Extrem de ușor de găsit și de greu de raportat autorităților, atunci când e replicată agresiv prin reclame plătite. Asta dacă nu e promovată ca autentică de tot felul de psihopați cu prea mulți bani și prea puțin discernământ.

Dar stai, domne, că AI-ul face arta adevărată sa moară! Înțeleg deci că înainte dădeai foarte mulți bani pe artă? Au dispărut toate platformele de crowdfunding, magazinele clasice și Patreon și nu știu eu? Poți susține oamenii care-ți plac și astăzi, așa cum (nu) i-ai susținut ieri. Nu mediocritățile pe bază de A.I. îi amenință, ci mediocrii care cred că arta se plătește singură.

Senzația mea e că toți scriitorii, desenatorii și animatorii ăia independenți mișto au cam murit de foame până să le înjumătățească AI-ul veniturile. Nu de alta, dar încă găsești cărți, printuri, filme, muzică și jocuri în format fizic pe care nu te oprește nimeni să le cumperi. De fapt, azi găsești la cele mai mici prețuri din istorie materiale de calitate și hardware de calitate pentru ele (vezi cât costă azi o consolă retro față de acum 10 ani). De altfel, dacă vreți să ne luptăm în realități antropologice și sociale… cultura a început să stagneze.

E la fel și în muzică, deși aici discuția e mai lungă. De vreun an s-a umplut de creatori AI care înjumătățesc veniturile și așa firave ale unora din Shopify, Deezer, Youtube Music etc. Aici pericolul generat de muzica generată de AI, care sună din ce în ce mai bine, este cumva real (un cont pro de Suno te poate duce foarte departe).

În același timp, majoritatea artiștilor adevărați, ăia care înțeleg ce-i aia o gamă, câștigă mai mult din muzică live decât au făcut-o vreodată din streaming. E adevărat că mulți oameni cu potențiali sunt în pericol, dar la fel de adevărat e că avem o armată de DJ, trapperi, producători și muzicieni pop de canapea care n-au avut și n-o să aibă niciodată talent și ale căror produse păreau oricum făcute cu AI.

Ahh, și apropo de talent: influencerii pe care-i deplâng unii se transformaseră în panouri publicitare încă de acum 10 ani. Faptul că acum pot face reclame la și mai multe mizerii nu schimbă cu nimic lucrurile la fel cum nu le schimbă nici faptul că AI-urile generative le mănâncă din profituri. Într-o societate cu minim de educație și cultură, oamenii ăștia n-ar trebui să câștige nici măcar bani pentru o ciocolată, dat fiindcă jumătate din conținutul lor e prost, iar cealaltă jumătate e porno. Mai mult despre asta în primul comentariu, unde veți primi un link la Substack-ul meu, care vă duce înapoi pe Facebook, unde am un link Instagram, unde am un discount la șosete cu Moș Crăciun. Like și Share, vă rog!

(Sursa Imaginii)

Oricum ai învărti-o, 70% din conținutul online și din codul care-l făcea accesibil erau mizerabile și înainte, iar consumatorii lor nu erau departe. Ce copiază acum studenții de pe ChatGPT, copiau înainte de pe site-uri de comentarii. Like-urile date unor domnișoare cu creier puțin și OnlyFans-uri populare vor merge către niște oameni la fel dedicați care pot genera 10 avataruri ca ele. AI-ul va înrăutăți unele lucruri, dar nu e vina lui că majoritatea site-urilor au devenit o colecție sinistră de tracking cookies, avertismente GDPR, abonări la newsletter, reclame, bannere și rugăminți să-ți scoți AdBlocker-ul că va fi bine.

De ce AI-ul ar putea avea un impact pozitiv?

Pentru că, deși e inevitabilă umplerea lui de reclame, AI-ul are totuși un relaxant efect unificator. Înainte, pentru halucinațiile unui jurnalist de mâna a doua, trebuia să trec prin 2 site-uri irelevante, 3 pop-upuri și șase bannere, cu sau fără adblock. Acum le pot afla instant. În plus, față de motoarele de căutare, AI-ul are avantajul granularității. Dacă știi ce și cum să ceri, dar și ce tool-uri să folosești, ajungi până la urmă la un rezultat decent sau chiar la adevăr, dacă asta cauți. Fără să sari din site în site sau să ajungi la pagina șapte din Google.

Și dacă AI-ul se umple până la urmă de reclame, cum urmărea Altman (normal, că nu poți să mergi pe pierderi și investiții la nesfârșit), n-ar fi oare cele mai relevante reclame de până acum, având în vedere că motorul știe deja destul de multe despre tine? Sună distopic dar, să fim serioși: nimănui nu-i place cu adevărat publicitatea, indiferent de platformă. Măcar să fie cât de cât relevantă.

(Sursa Imaginii)

Multe dintre lucrurile pe care unii le fac acum cu platforme de tip Loveable sau Cursor costau câteva salarii de programatori și project manager și săptămâni întregi de teste. La fel și în cazul automatizărilor de marketing sau vânzări. Ce fac unii în 5 minute cu browsere pe bază de AI precum Comet (Perplexity) era până acum rezolvabil cu o serie de extensii și platforme online cu plată. Dacă AI-ul poate înlocui 3-4 alte straturi de software plătite lunar cu un singur strat, mă îndoiesc că va “strica” ceva în afara profiturilor unor companii deja lacome. Banii din buzunarul a trei dubioși vor merge în buzunarul unuia singur.

Într-adevăr, obsesia cu construcția de sisteme de inteligență artificială ne-a adus ceva probleme, inclusiv o criză de RAM, și e trist să vezi că, în loc să-l pună la muncă, mulți lasă AI-ul să facă exact task-urile profund umane precum scrisul sau compusul. La fel de adevărat este că utilizarea lui va crea munți de conținut inutil.

În același timp, îmi e greu să stau pe muntele de gunoi care este acum Internetul și să arăt cu degetul spre AI-ul generativ drept principalul vinovat pentru dezastru. Până la urmă, AI-ul e pe piață în forma actuală de nici trei ani și tot el a învățat să se “descurce” de la cineva, nu-i așa? Să nu mai vorbim de faptul că atât utilizatorii tineri, cât și cei cu experiență n-au nicio problemă în a folosi platformele de inteligență artificială, pe când “liderii de piață” din unele domenii au devenit de ani buni inutilizabili.

A cui e totuși vina?

Dacă e să fie vina cuiva, e tot a miliardarilor din tehnologie care de ani de zile bagă bani în a-și controla cât mai puternic utilizatorii și a-i îndopa cu reclame. În discuția cu Novara Media, Corey Doctorow (da, fix omul cu “enshitification”) explică destul de clar că degradarea calității Internetului nu e un accident și că marile companii își îndoapă intenționat utilizatorii cu reclame. Le știți, companiile conduse de genul de idioți care bagă 77 de miliarde în concepte retardate precum metaversul, iar apoi se roagă de Trump să le permită să vândă mai multe date, înainte de a-i devora investitorii. AI-ul e doar un instrument în schema asta, unul care a ajuns la ospăț după ce reușiseră ceilalți să mănânce tot porcul.

Oamenii ăștia sunt efectiv înspăimântați că în unele țări și unele uniuni (aia europeană, de exemplu) încă primesc amenzi pentru publicitate mascată, dezvăluirea datelor utilizatorilor, practici înșelătoare și spam jenant. La fel de frică le e și de dark web, reddit, de grupurile private de Discord, de comunitățile de gaming și lectură, de aplicațiile de chat închise, de newslettere-le pe platformă proprie și de rămășițele vechiului Internet, unde oamenii încă mai schimbă idei și informații, nu mizerii de 15 secunde. Le e frică de oamenii care încă au copii fizice după filmele, jocurile sau muzica preferată, de oamenii care adaptează console retro și de cei care au grupuri închise de hobby-uri. Cu alte cuvinte, le e frică de cei pentru care Internetul e o stradă cu sens unic, nu un garaj veșnic deschis cu parcare liberă pentru companiile de publicitate și brokerii de date.

Cei din BigTech se tem nu atât de ce reprezintă bulele ăstea acum, ci de ce-ar putea reprezenta, odată cu degradarea marilor autostrăzi de date: un Internet izolat, fără mizerii scumpe de la companii supraveluate, cu tehnologii rulate local și fără zgomotul care nu-ți permite de fapt să extragi valoare. Un Internet similar cu cel care a creat cea mai mare generație de programatori, hackeri și creatori de până acum, una care încă mai speră la ideea de comunitate. Un spațiu populat mai degrabă de oameni educați, nu de mase disperate după clickuri, unul care să se lupte cu epidemia de singurătate care a alimentat atâtea portofele din Silicon Valley.

Deci, ce facem mai departe?

Sincer, nimic sau cel puțin nimic pentru Internetul ăsta mare și frumos pe care chipurile o să-l distrugă AI-ul. El e deja o ruina, o pagină dintr-o viitoare carte de istorie.

În anul 476, când ni se spune că ar fi căzut Roma, Imperiul Roman de Apus era o simplă amintire. Tot ce a făcut Odoacru, cuceritorul “barbar” al orașului, a fost să marcheze trecerea peninsulei italiene (pe care a consolidat-o ulterior) într-o nouă epocă. Legile, obiceiurile și expertiza romană au mai rezistat fără probleme un mileniu în Imperiul Roman de Răsărit, dar și în vechile teritorii din Vest care s-au reinventat în timp.

AI-ul n-o să ne dărâme imperiul de paie. În cel mai bun caz, o să ne ajute să navigăm mai ușor prin hățișurile lui. În cel mai rău caz, o să-i accelereze colapsul, permițându-ne să ne întoarcem la țărișoarele noastre lipsite de ambiție, dar… cât de cât libere.

P.S: Apropo, medievaliştii sunt destul de siguri că Evul Mediu Tehnofeudal a început deja. Iar dacă vreți totuși o soluție, ea s-ar putea să fie interoperabilitatea impusă prin lege. Sursa imaginii din titlu.