Sunt prost?
Gandindu-ma la recenta-mi prezentare, m-am gandit ca n-ar fi rau sa revin putin asupra unei intrebari pierdute printre slideuri.
Intrebarea in cauza este o expresie pe care o auzi destul de rar, asta si pentru ca trebuie sa ti-o pui singur. ”Oare eu nu-s prost?” e o intrebare similara cu politia din filmele americane: apare intodeauna prea tarziu. Vorbim totusi de o intrebare vitala, una care poate genera o autoevaluare instantanee printr-un raspuns rapid. De cele mai multe ori cand ajungem sa ne punem intrebarea asta, raspunsul este pozitiv. Din pacate, e intotdeauna prea tarziu: am declansat deja un mic holocaust al imbecilitatii si tot ce ramane de facut este sa ne admiram in mod bălos creatia.
Din ce am constatat din observatiile asupra propriei persoane, a apropiatilor si a mamelor dusmanilor, starea de prostie nu e ceva instantaneu. Nu-i doar o musca blocata in branza puturoasa a vietii. Cand esti prost, esti prost galeată!
Presupunand ca nu te-ai nascut prost, starea de prostie te cuprinde treptat si escaladeaza pana in momentul in care ajungi sa-ti pui intrebarea din titlu. Daca se intampla cumva sa-i sugerezi unei colege ca e grasa, vei realiza gafa in momentul in care ajungi la ”Nu spuneam ca esti grasa, incercam sa-ti spun sa respiri mai rar, ca balenele”. Sunt mai multi factori care contribuie la aparitia starii de prostie in cazul oamenilor inteligenti. Pe langa oboseala, neatentie, frustrari personale si a chilotilor cu elice, starea de prostie mai are un motiv launtric.
Motivul asta launtric e destul de simplu: ne place. Lipsa gandirii e o stare necesara si placuta, o intoarcere la primordial. Pana la sapte ani, debitam imbecilitati si eram laudati pentru istetimea noastra. Ulterior, au aparut judecatile si consensul social. Asta cred ca incerca pana la urma sa transmita si Martin Page in ghidul sau spre atingerea prostiei cathartice. Nu de alta, dar oamenii obsedati de a-si controla toate iesirile sunt cel putin anosti. Voiam sa dau citatul ala clasic despre ”energia cheltuita pentru a nu fi prost”, dar am uitat autorul si din pacate si citatul. Asta e. Si asa scriu prea mult.
Morala e scurta: uneori e fain sa spui tampenii. Iti aduce aminte ca esti om.
P.S: Un amic imi povestea zilele trecute despre o familie care a trecut la o dubioasa combinatie de veganism si religiozitate. In discutie aparuse argumentul ca ”e totusi un comportament normal, doar au ales asta”. Am deschis cu ani in urma o dezbatere pe tema normalitatii si nu voi insista. Faptul ca alegi ceva in mod constient nu-l face mai putin anormal. Daca alegi sa-ti bati cuie in picioare, nu te va opri nimeni, dar nici ”normal” nu va fi.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Odiseea lui Nolan și Istoria lui Nea Internet July 24, 2026
- Despre scris, socotit și gândit May 30, 2026
- Politica lui NU May 3, 2026
- La Mijloc April 12, 2026
- Războiul Troian și mitul modern March 12, 2026
eu îmi pun zilnic întrebarea dacă nu cumva sunt prost.
și îmi dau seama că sunt, așa că plec să mă culc.
în general, mi se întâmplă după a treia bere.
în altă ordine de idei:
eu aș include dreptul la prostie în Declarația drepturilor omului.
și i-aș încadra pe „vânătorii de proști” la genocid și terorism.
pe bune!
Prostia asta nu e asa in 1 si 0. Ori esti prost, ori nu esti deci esti destept. Sunt niveluri de prostie sau niveluri de inteligenta, depinde de cum vrei sa privesti problema. Lumea nu se imparte in prosti si destepti, se imparte in vreo 6 miliarde si ceva de niveluri.
Pentru a stabili prostia trebuie gasit un punct de referinta X sa zicem,atunci poti sa spui “Sunt mai prost ca X”. Ma rog, aprecierea prostiei este o tehnica foarte grea de manuit. Altul va fi mult mai repede catalogat ca fiind prost decat propria persoana.
Ar fi o idee buna de facut niste teste nationale sau mondiale foarte complexe in urma carora sa primesti un punctaj, sa-l porti dupa tine ca o legitimatie. Atunci cand ai vreun dubiu sau vreo discutie in contradictoriu, poti sa scoti cardul si stii exact care este prostul intr-o situatie.
De-a dura lex: Eu zic ca raspunsul variaza. Oricum, vanatorii de prosti nu au prea mult succes, nu in Romania cel putin.
Vlad: Asta spun si eu, ca nu e 0 si 1, ci o stare (la anumiti oameni). Cat despre niveluri: e mai greu, iar cu testele e putin probabil. Adica, pentru a fi sigur ca omul ala ajuns la maturitate, ar trebui sa dai testul pe la 27-30 de ani. Sunt oameni care au dat opere de arta la 40 de ani, desi la 15 ai fi zis ca-s complet retardati.
@ krossfire
e vina mea, n-am spus ce înțeleg prin vânători de proști.
acei indivizi care sunt obsedați de a demasca prostia din jur, arătând că toți ceilalți sunt proști.
și se dau mari ne-suportatori de prostie.
e plină România de ei.
nu suport prostia și minciuna – e o minciună, de fapt, având în vedere prostia respectivului.
îi recunoști foarte ușor: fac încontinuu referire la prostie (dar la modul negativ, ca reproș, și în general cu adresă, fără nicio asemănare cu abordarea ta).
Oamenii aia cheltuie energia necesara creatiei autentice pentru a demonstra ca altii sunt ”naspa” si nu creeaza nimic 🙂
cam așa.
de fapt, sunt oameni care își simt prostia, dar nu și-o recunosc, și atunci încearcă din răsputeri să evidențieze faptul că există prostie și mai mare (a lor fiind, astfel, minimalizată până la dispariție).
asta-i nevoia lor imediată, pentru satisfacerea ei își utilizează toată energia.
pe de altă parte, în România mai e o chestiune:
importanța statutului într-un dialog.
nu are dreptate cine are tehnic dreptate, ci are dreptate cine e mai „mare”.
și atunci majoritatea lumii e obsedată de a părea mai „mare” în timpul dialogului.
calea cea mai comodă? a arăta că celălalt e mai „mic”.
eu sunt șmecherul, tu ești fraierul.
la niciun talk-show, de pildă, nu se aduc argumente tehnice; singura preocupare este de a arăta că celălalt nu are competența de a opina – mai vulgar spus, că celălalt este prost.
Da, e o batalie a cocosilor, a pozitiilor autoasumate. Ma doare in pix ca vorbesc cu Marmureanu, eu sunt mai zgomotos, deci eu stiu mai bine cum e cu activitatea seismica!
Mie îmi aminteşte de o imagine a unei parcări, desupra căreia scria: “Stupidity is not a handicap. Please park elsewhere.” Eu aş zice că prostia poate fi: 1) natural-comportamentală – nimeni nu te forţează să fii prost, “calitatea” vine de la sine. Exemplu: Gheorg e prost nu pentru că a fost forţat de împrejurări, ci pentru că aşa vrea el, aşa s-a născut. Nu a primit educaţie, a fost lăsat de mic să înjure, să scuipe, să bată copiii pe terenul de joacă. El nu vede o problemă în comportamentul său. It’s all natural. 2) social-condiţionată – lumea te ia de prost, tu te comporţi aşa cum vrea lumea. Exemplu: aveam un coleg în liceu căruia îi plăcea să o facă pe-a prostul, până când lumea a început efectiv să-l considere prost. Atunci când a încercat să arate profilor şi colegilor că îl duce capul şi nu e doar gura de el, a fost pus la zid. De ce? Pentru că îl vedeau toţi ca fiind un prostănac. A ajuns la Bucureşti şi face 2 facultăţi. Se descurcă. L-am văzut acum un an şi jumătate şi în Bucureşti e alt om. Însă când revine acasă, tot prost este în ochii… Read more »
Nu e vorba de a te subestima, ci doar de a recunoaste momentele in care faci tampenii 🙂
Random Link of the Day: http://www.postaonline.ro/71tlwxvxjg5w/Revista_Game_Over__1996-1999_.zip.html – As promised, Game Over magazine in .pdf
Mie mi-a placut ce spune Kant despre asta:
“Deficiency in judgment is properly that which is called stupidity; and for such a failing we know no remedy. A dull or narrow-minded person, to whom nothing is wanting but a proper degree of understanding, may be improved by tuition, even so far as to deserve the epithet of learned. But as such persons frequently labor under a deficiency in the faculty of judgment, it is not uncommon to find men extremely learned who in the application of their science betray a lamentable degree this irremediable want” (Immanuel Kant, Critique of Pure Reason)
Fix ce ma chinuiam si eu sa spun. Pacat de Kant asta, ca n-avea blog 😛
Kross, uite , eu am avut pe parcusrul a 4 zile , cateva zile extrem de tembele.
Despre una am scris pe blog , despre ultima , nu am scris ca mi-e si jena.
Mi s-au aduunat si am inceput sa ma intreb ” Mai, baiatule ce ai? Te-ai tampit, ai intrat in faza de prosteal?” Nu , nu a fost asa , ci din cauza unor factori externi am ajuns atat de satul, atat de obosit incat toate acestea se resfrang asupra mea dandu-mi imaginea de prost.
Ieri de exemplu , am cazut si m-am lovit suficient de tare incat am jurat sa nu mai spun in viata mea “Ma doare in cot”, oricat de prostete ar suna, dar mi s-a umflat cotul drept ca imi vine sa urlu cand scriu la tastura.
Acum am o intrebare: cand sunt considerat prost,cand am cazut de cascat ce sunt sau acum cand tastez un raspuns ?
Pai prost esti numai pana ai revelatia. Oamenii cu-adevarat prosti nu realizeaza asta niciodata. Daca ai curajul sa spui ”ce prost am fost”, ai depasit deja cu brio momentul 🙂
Mi-am spus aceasta fraza dupa fiecare gafa facuta 😛 doar ca nu ma rezum doar la atata, sunt putin mai critic cu mine si de regula ma fac “tampit” sau “idiot” , depinde de gravitatea gafei facute sau de dispozitia mea , cand imi declar aceste epitete 😛
krossfire, abia acum mi-a picat fisa, c-am băut ceva bere și m-am deșteptat.
așadar:
ai întrebat în titlu: sunt prost?.
dar ai uitat să pui poll-ul, să votăm 😀
hâc!
De-a dura lex: Dap, clar, nu mergea plug-inul 🙂
Cartim: Da, practicam si noi , dar parca tot nu ajuta.
Eu sunt prost galeata, n-are sens sa mai mai intreb, se vede de la o posta.
Din pacate constatarea “am fost prost”, e cam tardiva, dar constientizarea prostiei este un pas inainte care ajuta un individ sa evolueze .
Radu: Come on… 😛
Romania Inedit: E un fel de ”Bai ce prost am fost, dar sa vezi cat de prost pot fi si de-aici inainte!”.
Prostia – Krossfire-s Blog…
“Intrebarea in cauza este o expresie pe care o auzi destul de rar, asta si pentru ca trebuie sa ti-o pui singur. ”Oare eu nu-s prost?” e o intrebare similara cu politia din filmele americane: apare intodeauna prea tarziu.”…
Totusi, probabil ca prin “normal” preopinentul vroia sa spuna “acceptabil”.
Cum toate comportamentele religioase sunt egale cu batutul de cuie in cap, e destul de clar ca toate-s la fel de acceptabile : solicita acceptarea bataii de cuie-n cap. E drept ca la unele banalitatea face traznaia mai putin evidenta, iar la altele exoticul o scoate in evidenta, da’ astea-s accidente.
Eu cred că prostia este genetică de cele mai multe ori. Restul sunt doar incapabilităţi, sau momente de negândire.
La mine se aplica asa: uneori e fain sa spui tampenii. Iti aduce aminte ca esti viu. 🙂
Mircea: Da, acceptabil in conditii sociale ”normale”.
Cristian: Nu tocmai, lipsa educatiei creeaza entitati la fel de dubioase 🙂
Stefania: Da, dar le aduce aminte si celorlalti.
« Cum toate comportamentele religioase sunt egale cu batutul de cuie in cap »
uau!!!
amu, io nu mă poci opri a mă gân’i la vrămurile ăle vechi, în care, în lipsa unei autorități reale ale statului, rolul de creare și menținere a disciplinei civice era jucat de instituțiile religioase.
adică, câtă vreme în tribul antic nu făcea nimeni pușcărie pentru omucidere (și nici nu prea erau legi formale laice care s-o interzică), singurul lucru care-l oprea pe X să-l omoare pe Y era faptul că X se temea de pedeapsa zeilor (y compris Dumnezeu, firește), zei care, după știința lui, îi pretindeau să nu ucidă.
no, apăi așé!
ș-o fo’ bătută cuie-n cap ăia de se luară după porunca religioasă și n-or mai ucis la lume cât or văst cu ochii, așé precum altfel zisă-le-ar-fi conștiința.
Cinefilescu: De ce semnezi cu ”de-a dura lex”. E alt user? Vad ca-i acelasi template la bloguri si acelasi IP, deci presupun ca ambele bloguri iti apartin.
krossfire: numai cu „de-a dura lex” semnez 🙂
doar câmpul „website” îl completez când cu unul, când cu celălalt dintre blogurile mele.
Am inteles. Just checking 🙂
da, acum îmi pică fisa și mie de o chestie.
spre deosebire de blogurile wordpress/blogspot, pe blogurile puse pe domeniul propriu, ca în cazul alui tău, e posibil furtul de identitate, că poți asocia liber adresa email cu numele 😀
de-a dura lex: Nu, cat timp folosesti Gravatar. Pe blogul posesorului da, poti semna cu numele lui, dar daca e genul care verifica constant mailul, poti lua ban 😛
nu să semnez cu numele posesorului e baiul, ci cu al unuia dintre musafiri, încât posesorul să nu verifice.
poți porni un război mondial dându-te drept altcineva și înjurând pe toată lumea 🙂
de-a dura lex: Hmm, eu verific in general. Poti tine urma comentariilor prin disqus sau altele, dar intr-adevar, daca te bagi intr-o discutie aprinsa, e mai greu sa se prinda cineva.
In acelasi timp, sistemul de autentificare blogger limiteaza comentariile si alunga comentatorii (motiv pentru care multi permit accesul anonim/pe baza de website).
cu atat mai bine! stii ce se zice despre cei care rad de unii singuri 😛