Zilele trecute, cineva mi-a atras atenţia că nici n-am mai scris pe blog şi că nici “articole cu imagini” nu am mai pus de multă vreme…

Iată-mă deci răspunzând unei nevoi disperate de texte seci şi editări în Paint printr-un articol încărcat până la refuz cu referinţe dubioase şi glume mai puţin amuzante decât un clovn bipolar. Meme-uri parcă le zic copiii, nu? Nu mai ştie taica… pe vremea mea, pentru a răspândi o idee proastă, trebuia să intri pe mIRC sau, mai rău, să faci Lan Party la tine acasă. Asta ar fi una dintre glume.

Voi reveni însă la subiectul încă nedeclarat al articolului. Ideea e că, oricât de bine ar funcţiona filtrele şi reclamele programate şi oricât de bine ţi-ai cântări Like-urile, Internetul nu-ţi va permite niciodată să te izolezi complet de munţii de compost pe care locuitorii lui îi produc. E ca şi când ai locui în Pripyat (Cernobâl) şi te-ai amăgi că în faţa casei tale a crescut o tufă de echinacea. Aşa se întâmplă şi cu zecile de glumiţe traduse pe care până şi prietenii apropiaţi ţi le bagă uneori în faţă, aşa cum tu îi spamezi cu pozele tale din vara lui 2011.

Am văzut însă în ultimele săptămâni un trend care m-a scos puţin din sărite. După imaginile cu Ryan Gosling şi Sasha Grey care înţeleg ce vor femeile/bărbaţii, cineva s-a gândit că ar fi excelent să învie şi vechea memă cu “Be Like Bill“. Cu alte cuvinte, lângă un omuleţ desenat în stilul Rage Comics, “artistul” urmează să pună un text sarcastic despre un personaj fictiv, text care se încheie mereu cu replica “Fii ca Ion/Marcel/Daniel!”. În regulă. De ce mă scoate din sărite treaba asta?

Nu, nu pentru că zecile de pagini care promovează asta nu fac decât să traducă glumiţe de-afară, glumiţe care n-au legătură cu realitatea românească. Nici măcar pentru că unele dintre ele sunt uşor agramate. Până la urmă, cam ăsta e Internetul şi repetiţia poate duce inclusiv la glume decente. Ce mă irită la trendul ăsta particular e că a dat şansa unor grupuleţe de a se autovalida şi de a-şi pune din nou în valoare egocentrismul. Nu Like-urile sunt problema, ci pretenţiile celor din spatele lui.

Ion nu ascultă manele. Fii ca Ion! George cedează mereu locul în autobuz. Fii ca George! Alin îşi mai atinge copiii, dar nu-i bate rău. Fii deştept, fii ca Alin! Acum sincer, dacă şi umorul de Reddit şi 9Gag a devenit un loc de deversat frustrări sociale şi politice (era deja, doar că cele româneşti sunt mai vizibile), nu văd de ce nu mi-aş ului la rândul meu cititorii cu nişte lecţii de viaţă. Serios, e momentul să-i cunoaşteţi pe Marcel şi Elizabeta…

Asta ar fi cealaltă glumă.

Trecând însă peste imaginile de mai sus (chiar vă rog), v-aş sfătui să nu fiţi ca Ion, Marian sau Elizabeta, pentru simplul motiv că trăim într-o epocă în care nu ar mai trebui să existe “modele de viaţă”. Cum Renaşterea a fost de multă vreme închisă în cărţile de istorie, ne putem permite să ne placă un om pentru conduita lui profesională şi să nu fim de acord cu el în planul alegerilor personale.

Cu alte cuvinte, putem fi Gigi, Marcel şi Aurora în acelaşi timp, deşi mai bine ar fi să fim noi (“decât noi”, cum ar spune poeţii de Facebook) şi să nu ne luăm niciodată prea în serios. Mai ales pe Facebook.

P.S: Krossfire scrie rar pe blog pentru că nu are timp, dar, atunci când o face, îşi strânge toate ideile dubioase într-un singur articol, uşor de ignorat. Fii mai bun decât Krossfire şi, dacă poţi, abţine-te în totalitate!