Nu “trebuie” să faci nimic…

Aparent, de Sărbători, trebuie” să-ţi petreci concediul în familie, să te vezi cu prietenii, să ai un brad autentic în casă, să apreciezi artificiile, să pleci de acasă de Anul Nou şi să te forţezi să rezişti asaltului auditiv al colindelor şi pieselor de “iar“…

Sărbătorile nu sunt însă decât o banală actualizare a listei de obiective din timpul anului, un an în care trebuie să munceşti, uneori până la epuizare, chiar dacă jobul nu o cere întotdeauna. Un an în care trebuie să şi socializezi la final de săptămână, musai prin baruri scumpe sau prin cluburi, atunci când te invită oameni despre care nu ai putea spune mai mult de trei cuvinte, şi ălea preluate de pe Facebook. Un an obositor, în care trebuie să mergi la sală şi să ţii regim, pentru că articulaţiile terminate şi supraextenuarea nu se compară cu privilegiul de a te lăuda cu o activitate care nu e nici 100% sănătoasă şi nici 50% plăcută. Sigur, tu ai prefera un baschet cu băieţii, dar parcă nu se compară cu privilegiul de a ţopăi în colanţi, în strigătele unui individ care încă învaţă pentru BAC.

Totul, în acelaşi an în care nu vei avea timp să te bucuri de roadele muncii tale, de libertatea sau de timpul tău liber, presiunea socială te va duce pe la gale la care nici organizatorii nu vor să participe şi la întâlniri obositoare cu oameni la fel de presaţi ca tine. Oameni care “trebuie” să facă lucruri. Nu de alta, dar, la final de an, când “trebuie” să-ţi vizitezi rudele cu care ai mai puţine în comun decât cu regele Norvegiei, va trebui să răspunzi la întrebări de tip “De ce nu faci copil?“, “De ce nu te căsătoreşti?” sau “De ce nu pleci din ţară?“. Pentru că viaţa e simplă şi opţiunile ei sunt uşor de pus pe hartă de verişorii tăi de gradul doi. Bine, asta dacă nu cumva trebuie să îţi petreci Revelionul lansând artificii din vreun hotel scump şi obosit, alături de amicii unui amic, în loc să te bucuri de câteva zile alături de prieteni într-un sat de munte, în afara ţării sau la căldura propriului apartament.

Sigur, introducerea asta prelungită ar putea părea inutilă, mai ales că vine de la genul de om care-şi petrece Sărbătorile în pijama, jucându-se în reţea cu prietena care e la trei metri distanţă, sau în vreun local cu “board games”, alături de oameni care au venit în ţară doar pentru a auzi din nou “gluma aia”. Totuşi, mă deranjează când văd în jurul meu oameni inteligenţi, care-şi câştigă şi cheltuie propriii bani, dar care nu dispun de timpul liber meritat pentru că “trebuie” să facă lucruri. Mereu. Sunt oamenii care nu pot respira pentru că “trebuie” să-l ajute pe colegul X, trebuie să meargă la nu ştiu ce petrecere a unui amic distant sau trebuie să ajute vreo rudă nevoiaşă. Oameni care nu au timp pentru propriile hobby-uri şi nici măcar pentru propriii prieteni, pentru că lista lor de priorităţi e ocupată cu săptămâni înainte de momentul prezent. Şi nu, nu vorbesc despre activişti de tinichea, care trăiesc din banii altora, sau de domnişoare întreţinute de domni generoşi.

Sunt oameni alături de care ai vrea să petreci mai mult timp, dar nu ai cum, pentru că întreaga lor existenţă e ocupată cu mici tâmpenii pe care s-au autoconvins că nu le pot evita. Tâmpenii pentru care găsesc mereu motive precum “obligaţiile”, “tradiţiile” sau “rugăminţile” şi, evident, incapacitatea de a spune NU la momentul potrivit. Până la urmă, lucrurile ăstea ar putea fi necesare şi utile în procesul învăţării, dar nu când ai trecut de 25 de ani şi când se presupune că ştii foarte clar ce îţi place şi ce nu (şi mai ales de cine). Serios acum, dacă pentru tine o seară mişto e la teatru, la cinema sau acasă în faţa laptopului, nu văd motivul pentru care ai fi în club (nu văd oricum motivul pentru care ai fi constant în club după o anumită vârstă, dar asta e o părere personală).

 (Sursa Imaginii – Autor: Kevin Spear)

Dacă nu-ţi place alcoolul, nu există niciun motiv pentru care ar trebui să fii un “băutor social”, nici măcar atunci când jobul tău îţi cere să socializezi. E plină România de alcoolici cu pretenţii de intelectuali şi de beţivi care se recomandă drept profesionişti. Dacă poţi agăţa o tipă sau un tip pe săptămână şi eşti puţin sociofob sau sociofobă, nu văd motivul pentru care ţi-ai lua “o fată sau un băiat de casă”, la fel cum nu văd de ce ai vrea diversitate, dacă relaţia actuală te mulţumeşte din toate punctele de vedere. Pentru că un grup de rude, prieteni, colegi sau amici are impresia că lumea şi normele sociale se mărginesc la un drum prestabilit, la două cafenele şi la plajele pietroase din Vama Veche?

Dacă la finalul lunii, zilele petrecute la birou se transformă în “banii tăi” şi dacă timpul tău liber e într-adevăr timpul tău, fie că-l petreci muncind în plus, fie că-l citeşti, joci, vizionezi sau iei la plimbare, atunci eşti pe drumul cel bun. Altfel, de fiecare dată când ţi se spune că “trebuie” să faci ceva, uită-te cu atenţie la omul care o spune, indiferent de nivelul de apropiere sau de gradul de rudenie. E omul ăla acolo unde ai vrea tu să ajungi? Dacă nu cumva respectivul e chiar Kant (îmi amintesc doar vag ce spunea filosoful, deci nu ştiu dacă am făcut o glumă), sunt puţine şanse că tu “să trebuiască” să faci ceva. Prin urmare, de Sărbători, vă urez să fiţi cuprinşi de spiritul lucrurilor cu adevărat importante… a lucrurilor pe care “vreţi” să le faceţi.

P.S: Nu trebuie să răspundeţi nici măcar urărilor dubioase de Anul Nou, dar ar fi distractiv să o faceţi cu un maxim de detalii şi ireverenţă. Apropo: La mulţi ani!

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

29 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
brontozaurel

Cateodata ma autofaultez si fac ce mi se spune ca trebuie sa fac, doar ca sa pot sa ma agat de cei care m-au futut pe creier cu “trebuie” al lor si sa-i trantesc si pe ei cat se poate de brutal pe jos. Am facut ce-ai zis ca trebuie, uite ce-a iesit, ti-ai rupt oasele…

Gina

Asta e lista lor de prioritati si nevoia de “a fi mereu ocupati” – pe mine toleranta m-a invatat sa-l las pe vecinu’ sa-si traiasca viata cum vrea chiar daca eu nu apreciez modul lui de supravietuire. La multi ani si un An mai bun!

romania inedit

La multi ani si tot ce iti doresti!

Anca Voinea

La mai mulţi ani pe blog! Acum TREBUIE să ascult nişte manele nenorocite,în loc să alunec braţele nimfomanei depresie, aşa că mă bucur că ai scris articolul ăsta.

Anca Voinea

Se întrec cu maneliştii doar cei care dansează pe muzica lor…cred că ai văzut şi tu oameni dansând pe manele.Eu doresc să evit de-acum încolo un astfel de spectacol.Ar trebui să se facă un horror românesc cu zombi care nu se mai pot opri din dansat pe manele şi cu oameni torturaţi ssă asculte şi să privească fără posibilitatea de evadare psihică…ce titlu ar fi mai bun decât Salam, The Mindfucker…nu te duce cu gândul la basmul ăla cules de fraţii Grimm cu evreul vrăjit să danseze până moare?

Rudolph Aspirant

Gina, dar ce naiba face vecinul ala, ca am devenit curios ! Plus cei care se vaita de zgomot, zau zgomotul e chiar nociv pt sanatate, nu conteaza daca e manea sau muzica metalica, sau o simfonie de Brahms, si daca lumea chiar se vaita inseamna ca zgomotul e in exces acolo unde locuiesc. De chestiile astea sunt de obicei raspunzatoare asociatiile de locatari si primariile locale.

Rudolph Aspirant

Ma rog, imi dau seama ca in anumite cartiere situatia nu e asa de usor de suportat, nici de adresat, insa nu credeam ca blogul lui Krossfire e frecventat de oameni care chiar locuiesc in cartiere de genul ala, (nu ca nu ar fi bineveniti, desigur, insa asa nu stiam ca Krossfire e chiar asa de faimos cum ar fi de ex Nelson Mondialu sau Kim Kardashian, cu articole/emisiuni citite de milioane de oameni din toate cartierele, chiar si global, inclusiv amarati din favele dar si boieri gen Mihaela Radulescu din cartiere de lux).

Rudolph Aspirant

Eu incerc sa nu am obligatii totusi asa in zilele libere, desi uneori se milogesc de mine colegi si cunoscuti, care si ei (la fel de chiulangii ca si mine, sau poate inspirati de articole anti-mentalitate victoriana similare cu ale lui Krossfire), incearca sa se fofileze de obligatii, si ma roaga sa fac eu figuratie in locul lor, mai ales ca totusi nu sunt casatorit, si se stie ce program ocupat si plin de obligatii si constrangeri au familistii. As dori sa mentionez 2 exemple de cazuri in care eu am fost de acord pe loc sa preiau indatorirea de a participa la o petrecere corporatista in locul unui coleg/cunoscut, chiar fara sa le cer sa se revanseze cumva, (ca alteori totusi cer cate un favor, sau facem schimburi de obligatii), asa de tare m-a impresionat obligatia lor si mai mare din cauza careia See milogisera de mine sa ma duc eu la sushi cu branza si vin in locul lor, (desi nu exclud posibilitatea ca unul din ei sa ma fi mintit si de fapt doar dorea sa ma impresioneze ca sa ma chinui eu cu sushi lui): 1. Unul a zis ca are aniversarea de 10 ani de… Read more »

Rudolph Aspirant

Spam…am zis ca nu-mi place muzica metal ca tot bate si acum un clopot de biserica de 10 minute in cartierul meu…si am intrat la spam !

Rudolph Aspirant

Zau…au reinceput rachetele si petardele plus si clopotul ala…poate vin tatarii, naiba stie…azi nu m-am uitat la stiri fiind cam mahmur.

hary

Un proverb german spune asa: “Nichts muss, alles kann!” Adica, “Totul este posibil, nimic nu trebuie!” Dealtfel este motto-ul meu in viata.

La multi ani, Krossfire si sper ca propriul tau articol sa te inspire sa faci ce iti doresti si nu ce trebuie. 🙂

Nautilus

hary: poţi să spui asta în 2016, dar în 2006, sau 1996, sau, Doamne fereşte, 1986, n-ai fi avut cum.

Presiunea socială spune că oamenii “trebuie” să facă lucruri (întâmplător, chestiile care nu îţi fac nicio plăcere). Fiindcă aşa era organizată lumea: regimul de viaţă restrictiv, limitativ, te împingea încet-încet să acorzi o valoare nesimţită oricărei forme de sărbătoare. Era, o dată pe an, evadarea din cercul serviciu-şefi-tramvai-casă. Ca pentru elevul de liceu care strânge banii cu linguriţa să meargă în club. Proverbul americănoşilor cu “work hard, party hard”. A doua nu mai are niciun haz dacă n-ai făcut-o pe prima.

Unul care are timpul necesar pentru propriii bani, propriile hobby-uri şi propriii prieteni e mai puţin tentat să se dea peste cap la o ocazie festivă. Fiindcă are în orice zi a anului posibilitatea să facă lucrurile care îi plac, fără să mai dea socoteală şefilor, colegilor, vecinilor, administratorului de bloc şi mătuşii de la ţară. Să le spui acestora că în noaptea dintre ani o să bei o şampanie, să dormi şi să te doară-n penis de Vanghelion sună din pricina asta în urechile lor ca o insultă mortală 😀

DanC

Salam nu e “produs cultural reprezentativ”. Nici macar nu e “produs cultural”. Daca scoti gunoaie intr-un anumit domeniu cultural (carte, muzica etc) nu inseamna automat ca meriti atentie.

DanC

Mda, we agree to disagree 🙂 Vaz ca si matale si Dorin incercati sa acordati legitimitate/”valoare” unui zero barat doar pt ca are audienta. O logica de genul “multi casca gura la asta=>tre’ sa fie ceva de capul lui”. Probabil la fel au spus si francezii, englezii despre Hitler inainte de ’39. A fost ales democratic de germani, o fi bun. Sau ca Islamul, sint multi imami care spun ceva de genul “sintem in Islam 1.5 miliarde, nu se poate sa nu fie ok, nu?”.

Inca ceva: nu ti se pare logica asta cam circulara? (“Daca scoti gunoaie care se vind atunci meriti atentie din partea publicului tau”)

Nautilus

Fenomenul radicalizării nu e un accident care se întâmplă câtorva “exemple negative” din societate.(“Exemplu negativ” fiind termenul politically-correct pentru huligan în limbajul pionierilor şi uteciştilor 🙂 )

Fenomenul radicalizării se întâmplă tocmai când ai fi crezut că societatea devine mai deschisă şi progresistă. Chiar cuvântul “progresist” devine un fel de insultă, ca şi cum ai zice “poponar”.

Limbajul şi ortografia lui Caragiale din 1891 erau cvasi-identice cu cele din ziarele moderne.

Limbajul şi ortografia din 1941 (cu “cari” în loc de “care”, cu “dela” în loc de “de la” etc) erau mai apropiate de cele ale lui Neculce şi Ureche.

Europeanul ăsta frezat şi dat cu fixativ e comandorul Isoroku Yamamoto prin 1919-1920. Asiaticul orezar cu ochii mici şi uniformă “ca a lui Mao” e amiralul Isoroku Yamamoto, în 1941.

Nautilus

Nu ştii fiindcă nu ai avut de-a face cu Ortodoxia Tinerilor, Cuvântul Ortodox şi alţii ca ei.

Ei au descoperit ca sinonime pentru progresist: homosexual, satanist, rocker, poponar, metalist, swinger, ateu, bulangiu etc

Explicaţia: după isteria din 2006-2008, de prin 2011 încoace cele mai multe site-uri de ziare cenzurează lista asta de cuvinte, sau o parte din ele. Astfel încât iniţiaţii, cei care mănâncă ortodoxism pe pâine cu garnitură de daci, traci, sau maci (opiacei), vorbesc codat: “progresist”.

Bogdan Cristescu

Incercam sa-mi dau seama despre ce este acest articol, ca la final, dupa ultimul comentariu sa inteleg. Deci, e o buna ocazie de a barfi pe cei care nu sunt defata si oricum nu vor fi aici la tine in veci. Absurd, dramatic chiar, de la faza cu trebuie sa se ajunga pana aici.

Si totusi tu ai inceput, ca te-ai luat de unii ca si cum ai avea vreun scop sau motiv sa faci asta, ca apoi sa atragi aceste inutile replici de la toti care au vrut sa iti zica la multi ani si au mai ramas putin la taclale.

Totusi nu am inteles de ce te-ai adresat unui public care stii bine ca nu te citeste. Adica de ce ai vorbit catre ei? Adica de ce nu te adresezi doar celor care te citesc? Poate vreo unu s-a regasit in ce ai scris, dar toti? Nu pot sa cred asta!

Oricum, mi-a placut partea cu cele 2 intrebari “De ce nu faci copil?“, “De ce nu te căsătoreşti?” sau “De ce nu pleci din ţară?“, genial de bine punctat!

29
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x