In ultima vreme, ma surprind din ce in ce mai deranjat de feminismul de birt devenit moda in Romania. Dar, pentru ca sunt un monument de pufosenie, am intarziat cu o zi jumate publicarea, pentru a lasa sa treaca 8 martie…

Voiam sa incep articolul cu o metafora care sa surprinda esenta feminismului de duminica si sa incheie majestic cu o gluma despre caluti de mare. N-am gasit-o. Din fericire, odata cu raspandirea blogurilor, specia feministelor de duminica a devenit mai vizibila decat un elefant in haine de camuflaj. Le stiti prea bine. Sunt fetele care scuipa truisme despre “barbati in general” si argumenteaza cu perle de intelepciune care se pot reduce la “n-ai ţâţe, nu exişti”. Atitudinea lor generala e un mix de sictir si aroganta bazate nu pe un fundal solid, ci pe apartenta la un sex. Daca le cunosti, e imposibil sa intelegi din prima cat de femei sunt ele. Trebuie sa ti se explice, bai brută analfabetă!

Atitudinea nu e limitata la pustoaice de liceu cazute in admiratia propriului vagin. Nu. Feminismul de birt apare si la boboace de la ASE, cum apare si la femei intrate sanatos in a doua tinerete. Apare si la junioare, cat apare si la managerite de companie care au investit 15 ani din viata intr-un scaun de birou. Apare si la femei care il citesc pe Murakami pe plaja, dar si la suparatele din ONG-uri. Apare si la…in fine, daca mai fac o analogie cred ca-si da demisia tastatura. Ce vreau sa spun e ca atitudinea este nociva pentru autoare, cat si pentru cei cu care intra in contact si, nu in ultimul rand, e o atitudine naspa.

In primul rand, vorbim despre un comportament care ii ajuta pe barbati sa separe usor fetitele de femei, indiferent de varsta categoriilor implicate. Da, om fi noi prostalai si grobieni, dar dupa un timp, ajungem simtim diferenta. Putem mirosi (metaforic, metaforic!) o pustoaica, fie ca are 19 ani, fie ca are 32. Pana la urma, diferenta se reduce la care dintre ele va fi intampinata cu ocheade si replici de genul ”esti frumoasa” si care va primi respectul cuvenit. Nu de alta, dar feminitatea impune respect, nu il cere insolent, de parca ar fi un drept divin.

Noile ”feministe” nu accepta argumente, din moment ce-si considera partenerii de discutie inferiori din start. Pentru pseudo-feministe e clar ca barbatii au ceva cu femeile…in general. E imposibil ca un barbat sa aiba ceva cu tine si atitudinea ta in mod particular. Tu, in orice moment a vietii tale, reprezinti femeile din intreaga lume. Atunci cand incerci sa-ti acoperi lacunele prin fraze de tip ”oricum voi barbatii nu intelegeti”, aceeasi barbati vor renunta frumos la dialog si-i voi pasa microfonul fratelui de la subsol. Aluziile si glumele porcoase nu sunt placute, dar o dezbatere dezechilibrata merita un partener pe masura.

(Sursa: Saturday Morning Breakfast Cereal)

Da, o buna parte dintre barbati, si aici nu ma exclud, au accese de misoginism. Din pacate, tinta mesajului trebuie sa fie suficient de inteligenta si matura incat sa separe o intepatura nevinovata, de o manifestare reala a frustrarii. Faptul ca un coleg face cu tine o gluma cu tenta sexista ar putea inseamna ca te place, nu ca trebuie pus pe acelasi palier cu un muncitor care fluiera din sant. Il poti altoi fara probleme pe primul, pentru ca merita. Conditia e sa o faci cu stil. Si nu, barbatii care “inteleg” si va dau dreptate intr-o atitudine deloc necesara nu sunt tocmai oamenii ai caror copiii o sa vreti sa-i purtati. Exista barbati care castiga razboaie si barbati care agita pancarte.

Poate ca atitudinea asta nici n-ar fi o problema, daca de multe ori n-ar machia propriile frustrari. Multe asa zise aparatoare ale drepturilor femeilor nu fac decat sa-si ascunda propriile excese sub o masca a ”independentei” (independentei fata de cine?). In conversatia cu orice om mai dezghetat, mica feminista va deveni defensiva si irascibila. In schimb, la primul gealat cu ochi albastri care ii da mai multa atentie, masca se prabuseste. Pentru ca el, nu-i asa, nu e ca restul! Desigur, draga luptatoare, e absolut ok sa te imbraci ca o traseista. E clar din motiv ca esti independenta, nu pentru ca ai gusturile in moda ale unei fetite de 9 ani.

Pe final, ar fi bine sa clarific inca odata ca n-am nimic cu feminismul ca miscare si cu cele care il sustin acolo unde e nevoie. Aportul miscarilor feministe la o serie de schimbari majore de politica si mentalitate a secolului trecut e greu de negat. Pe de alta parte, exceptand cazurile in care chiar e nevoie de asa ceva, e si mai greu sa justifici existenta unei atitudini anti-discriminare fara un scop.

Ce sa intelegem deci, ca vreti sa fiti egale, dar speciale? Egalitatea nu e de dorit pe toate planurile. Nu vrem sa gasim aceleasi defecte si metehne dubioase in jumatatile noastre “mai bune”. O sa par din nou nesimtit, dar as spune ca nici speciale nu sunteti. Nu pentru ca nu meritati, ci, pentru ca, pur si simplu, nimeni nu e special! Oricum, daca erati speciale, va sunam pana acum…

P.S: Intr-o maniera mai putin iritanta pentru publicul feminin, tin sa aduc in fata cititorilor o capodopera editoriala .  Da, ati citit bine: e o carte inspirata din viata ”senatorului Dan Voiculescu”. Puteti citi un extras al naibii de lung aici.