Munca pe criza

Asta e genul ala de articol suparat pe care il scriu cand ma irita ceva si-mi amintesc dupa o luna…

Mica iritare a pornit de la o discutie pe care o tot aud de vreo 2-3 ani. O aud in Ratb, pe bloguri uitate de lume si in orice loc in care se strange la pahar toata floarea specialistilor economici din cartier. Discursul suna cam asa: criza economica este si vina celor cu meserii liberale, care castiga mult fara sa faca nimic. Ma rog, pentru emitatori, meseriile liberale nu implica doar gloata de angajati in servicii, jurnalisti, PRisti, publicitari sau ”expertii’‘  injurati de facto. Nu, mai nou, meseriile liberale includ cam orice meserie nu produce ceva tangibil, dar si meserii precum ”front end developer” si orice depaseste un nivel mediu de intelegere.

Problema este pusa cam asa: eu fac burgeri la MacDonalds si sunt prost platit, ala ”se joaca cu hartii” si e mai bine platit. Eu fac de mancare, eu tin tara in spinare, ala nu face nimic! Genul asta de abordare nu difera cu mult fata de mentalitatea hipiotilor care detesta din start corporatistii, dar al caror aport la ”bunastarea” generala este zero. Mai mult, vedem si aici efectele supraevaluarilor de tip ”eu ar trebui sa fiu manager, desi de-abia ma mentin pe linia de plutire ca angajat”. Putem insa deduce eroarea din enunt apeland la indicatori concreti, indicatori economici.

Un nene cu o profesie liberala, sa zicem un PRist pentru o firma straina, castiga o suma de bani. Suma aia de bani ii este data de o companie privata care considera ca atat valoreaza munca lui in punctul respectiv. Mai mult, munca respectivului (de la organizare evenimente, la comunicate, campanii etc) va fi vanduta mai departe unui client. Un schimb economic echitabil. Daca totul e in regula si pe cartea de munca, salariul mai mare al PRistului se va reflecta intr-o contributie mai mare la bugetul de stat. E la fel de valabil si pentru alti prestatori de servicii, fie ei bloggeri, fie consultati pe probleme de ergonomie si “usability”.

Prin urmare, nesimtitul ala care-si permite sa faca ceva ce tu nu intelegi, ajunge sa dea mai multi bani statului decat o faci tu. Desigur, munca lui nu-ti aduce tie un beneficiu direct, dar s-ar putea sa-ti plateasca pensia, mai ales daca obisnuiesti sa fentezi sistemul. Nu de alta, dar sunt destui care considera ca o contributie neplatita, un impozit evitat, un bun pentru care nu se plateste TVA sau o munca la negru ”nu strica cu nimic, ca oricum politicienii au destul”. Pentru ca nu-i asa, cand furi din banii statului, furi exclusiv de la politicieni. Cam la fel si cu oamenii care ”submineaza sistemul” nefacand nimic. ONG-urile de protectie a randunelelor nu sunt tocmai principala sursa de venit a unui stat. Pe de alta parte, ele isi permit sa declanseze si incurajeze boicoturi care aduc pierderi pe termen lung.

Culmea e ca, in spatele aiurelilor astora exista o urma de adevar macroeconomic. O economie bazata intensiv pe servicii nu poate rezista fara parteneri care sa o sustina. Economiile unde industria manufacturiera si productia de bunuri de consum sunt incurajate au rezistat chiar si pe timp de criza. Din pacate, asta nu afecteaza cu nimic problema de baza: cat timp exista oameni dispusi sa plateasca legal pentru un serviciu, furnizorul serviciului respectiv va castiga mai mult (si va plati impozite mai mari), indiferent de cati gura casca vor considera ca nu merita.

Pe scurt: d-aia n-avem noi lucruri frumoase…

P.S: V-am mai spus ca astept cu infrigurare filmul asta? Nazistii de pe luna, asta concept adevarat Sergiule!

39 Comments

  • Si eu daca ingineresc pe bani nu multi pentru o multinationala si bat EMEA in lung si in lat unde ma incadrez?

  • Ce descrii tu mai sus pare mentalitatea bolşevică a muncii: aceasta trebuie să se vadă, să fie palpabilă, să poată fi observată. Dacă nu este, nu există. La maică-mea, cât am stat pe acolo, lumea era foarte intrigată de faptul că eu nu mă duc la muncă. Normal, discuta toată scara de “ăla care nu face nimic şi-l ţine maică-sa”. Munca, în viziunea lor, are nevoie de pontaj şi de unsoare pe mâini, altfel nu este muncă, iar ăla care prestează altceva nu e decât unul “care stă pe spatele celor care muncesc”.
    Continuând discuţia, undeva au şi dreptate. Sunt destule personaje prin corporaţiile alea care iau salariul degeaba. Degeaba nu pentru că nu fac nimic, ci degeaba pentru că fac prost şi scapă, ca prin minune, de ochii celor care ar trebui să-i trimită acasă. Pot da nume, exemple, atitudini şi asta cu riscul de a-mi tăia craca de sub picioare. Desigur, buruienile astea acoperă eforturile celor care chiar sunt profesionişti şi când vine vorba de evaluări şi reducerea schemei, ăia care pleacă sunt cei care chiar se pricep, pentru că ceilalţi se adună, dintr-o dată, într-o conjuraţie cu gura mare care-şi laudă aparenţa. Altă şansă nici nu ar avea.
    Apropos de asta, ai observat vreodată cât de izolaţi sunt cei care se pricep…?
    Mneah, cam asta a fost, în două cuvinte. Despre bugete, contribuţii şi alte alea nu are rost să vorbesc, pentru că exact aşa stau lucrurile şi ar fi şi greu să le explici unora anumite lucruri.

  • Zidanne: La norocosi 🙂

    BogDan: Da, e derivata din ea. Stii care-i chestia cu aia care iau salariu degeaba? Se stie ca sunt acolo, ii vad si colegii si poate ii vad si altii, dar cineva considera in continuare ca munca lor valoreaza ceva. Pana nu se schimba asta, nu prea conteaza, cat timp e vorba de o companie privata. Ma rog, in unele locuri incepe sa conteze, mai ales cand pleaca oameni care chiar muncesc, dar asta e deja alta discutie.

    La Stat stau lucrurile putin altfel, motiv pentru care lumea sa irita pe “toti bugetarii” pentru ca fetele de la Inregistrari Masini se misca foarte incet.

  • Complet de acord cu tine 🙂

  • @krossfire =))
    as mai comenta eu ceva legat de cei ce fac lucrurile sa mearga (fie ca produc un lucru sau il vand) care cu juma’ de salariu (bine o treime) platesc ajutoarele de asistare la spart seminte in fata blocului/curtii dar unii vor zice ca am ceva cu ei (noroc ca nu intra aici). Si as mai avea ceva cu si plimbatorii de hartii prin diverse institutii de “stat”… abia astept sa fie inlocuti de niste softuri bine facute

  • Mai concret există mentalitatea asta conform căreia dacă se întâmplă ceva rău, atunci clar cineva trebuie să fie de vină și sigur există o persoană sau un grup către care să arătăm cu degetul. Ei, fals. Dinamica fenomenelor ăstora e pe undeva aceeași cu a unei tumori: ele emerg de undeva, clar, dar sursele extrem de multe și mici și/sau suficient de ambigue încât să nu poată fi observate cu ochiul liber. Pur și simplu sistemul o ia razna la un moment dat, iar în economia și finanțele alcătuiesc un sistem care nu prea poate fi ținut sub control și nici nu e de dorit să fie decât în unele limite. Zic asta din perspectiva unui om care nu știe prea multă economie, pentru că problema nu e (doar) de economie, ci de teoria sistemelor, teoria jocurilor, statistică, dinamică non-lineară și așa mai departe.

    Pe undeva ideea are cumva sens totuși. De exemplu Statele Unite și-au săpat groapa când au început să facă outsourcing pe partea de producție mai ales în tehnologie. Drept urmare tinerii lor cam fug de profesii precum ingineria la fel cum și ai noștri fug, deși din motive ușor diferite. Prevăd că în vreo cinci-zece ani plus minus posturile cu calificare înaltă din metalurgie, energetică, ingineria materialelor etc. vor ajunge să fie cele mai bine plătite din lume, pentru că deja lumea nu mai e interesată de așa ceva și nu-i ca și cum nu mai avem nevoie de centrale electrice.

    Dar și asta nu-i decât o mică parte din problema generală.

  • Pai fiecare isi cauta o explicatie pentru propriul esec in viata si cea mai buna explicatie este sa dai vina pe altii .

  • Zidanne: Da, desi, din fericire, muncii creative nu i se prea intrevede inlocuirea.

    Spyked: Da, pentru ca trebuie sa existe o ”clasa muncitoare”. Nu poti sa ai o natiune de “sefi”, apropo de discutia de mai sus.

    Romania Inedit: Da, dar mai nasol e cand muti vina pe exact aia care te ajuta indirect.

  • Cred ca frustrarea unora provine din faptul ca in multe cazuri cel care fabrica efectiv un produs sfarseste prin a castiga cel mai putin. Gandeste-te de exemplu la agricultura in care acei asa numiti ‘samsari’ ai pietelor castiga mai mult decat producatorii agricoli – singura lor contributie este ca muta marfa dintr-o parte in alta. Un alt exemplu: fabricile de electronice din China – un angajat de la fabrica de iPhoneuri din China castiga incomparabil mai putin decat secretara unui directoras de la Apple. Exemplele pot continua la nesfarsit.

    Sigur ca in definitiv singura care conteaza este legea cererii si a ofertei dar pentru taranul de care am vorbit mai devreme si care poate datorita secetei nu are ce pune pe masa discutiile astea elitiste sunt total irelevante.

    Si pentru ca tot ai amintit de ‘salariul pe cartea de munca’ din ce am mai auzit de multe ori salariile mari sunt platite la negru sau prin fel si fel de portite prin care se incearca fentarea impozitelor (PFA, drepturi de autor etc…).

  • Garm: Da, de-asta exista acum conceptul de ”fair trade”, dar pe moment functioneaza in tarile africane. Am baut zilele trecute o “Bio Cola” sub semnul Oxfam si Bio-Trade (nu intreba de ce beau Bio Cola…cert este ca-i de la sanatate treaba :P).

    Pai mai nou se impoziteaza drepturile de autor, insa exista destui salariati platiti la negru, din pacate. Asta se intampla mai ales in zonele mai putin calificate ale pietei muncii.

  • Salariati platiti la negru sunt in toate zonele pietei muncii. In zonele mai calificate se practica sistemul 50% pe cartea de munca restul la negru. Crede-ma ca se intampla inclusiv in locuri unde nu te-ai astepta la asa ceva.

  • Inainte de criza stiu ca se intampla, dar nici presiunea nu era atat de mare.

  • Ceea ce se intampla la noi este un paradox: pe de o parte, ii aratam cu degetul pe cei din domeniul serviciilor ca, vezi Doamne, castiga atatia bani fara sa faca nimic si, pe de alta parte, suntem o natiune consumerista, care-si neglijeaza intr-atat potentialul productiv, incat am ajuns sa importam pana si scobitori.

    P.S. Cat despre film… Sper sa nu fie o alta duda, ca multe alte filme cu o idee interesanta si o finalizare execrabila.

  • “Sunt destule personaje prin corporaţiile alea care iau salariul degeaba. Degeaba nu pentru că nu fac nimic, ci degeaba pentru că fac prost şi scapă, ca prin minune, de ochii celor care ar trebui să-i trimită acasă. Pot da nume, exemple, atitudini şi asta cu riscul de a-mi tăia craca de sub picioare. Desigur, buruienile astea acoperă eforturile celor care chiar sunt profesionişti şi când vine vorba de evaluări şi reducerea schemei, ăia care pleacă sunt cei care chiar se pricep, pentru că ceilalţi se adună, dintr-o dată, într-o conjuraţie cu gura mare care-şi laudă aparenţa.”

    Tocmai ce-am tradus un text de Paul Graham în care explică omul cât de dificil este să măsori corect munca depusă de oameni în firme mari. Basically, majoritatea managerilor o să măsoarea munca fiecărui angajat ca o medie a muncii tuturor celorlalţi la un loc. Dacă nu ai un loc de muncă care să permită măsurarea exactă a productivităţii tale, you’re basically fucked.

  • M-ai luat pe nepregatite, dar am ras din primul paragraf la aia cu “criza economica este si vina celor cu meserii liberale, care castiga mult fara sa faca nimic” :))))

    Totusi, ma gandesc ca se poate sa existe acolo un adevar ascuns (chiar daca ma indoiesc ca il realizeaza cei de zic chestia de mai sus): anume ca in esenta cei care castiga mult sunt si cei care au putere de decizie si de influenta mai mare si deci pana la urma intr-adevar, e responsabilitatea lor sa nu duca caruta in gard. Cei din caruta sunt primii striviti de gard, dar nu-i ca si cand pot musai face mare lucru sa schimbe directia (altfel decat trecand la haturi, ceea ce presupune ca trec totusi in tabara celor care castiga mult).

    Cat despre ideea ca “fara sa faca nimic”, imi pare ca s-a mai zis mai sus, nu cred ca vine de la hipioti, ci mai degraba de la sovietici care au incetatenit masurarea muncii dupa sudoare si nu dupa rezultate.

  • Nu vine de la hipioti, dar au fost primii care au imbratisat-o 🙂

  • As fi tare curios sa aud argumentele celor care emit astfel de opinii. Pana la urma daca ai un venit, stimulezi pozitiv economia, indiferent de activitatea pentru care ai primit acel venit.

  • Nea Grigore: Astia chiar au pornit o discutie/naratiune pe tema aia?

    Vlad: Nu si daca nu lucrezi la o fabrica de parizer.

  • Da, eu citisem de Rome Sweet Rome înainte de a afla de nazişti. Primul lucru la care m-am gîndit cînd am văzut traileru a fost păi, asta-i ca pe reddit. Oricum, dat fiind seceta din ultima vreme, ăstea sunt două din filmele pe care le aştept cu nerăbdare :D.

  • Nazis from the Moon FTW 😀

  • Sunt sigura ca Bio Cola e sanatate curata.

    Director executiv care ia mare parte din salariu la negru cum suna?

  • Brontozaurel: La varf se fac altfel de manarii. Mi-a zis un coleg care lucra intr-o firma de livrari (mobile, obiecte mari) ce fel de bonusuri isi dadeau sefii lor si cum. Speram ca acum genul asta de minunatii sa fi disparut (nu de alta, dar sunt fix motivul pentru care multe firme au sucombat).

  • Cosmin: Akismetul iti prinsese comentariul, nu stiu de ce.

    Altfel, locurile de munca moderne cam au o chestie numita evaluare. Daca-i bine implementata, nota finala se poate deduce din rezultatul muncii individuale. Din pacate ai dreptate cu unele profesii: e imposibil sa determini cat a facut fiecare.

  • Brontozaurel: Bio Cola e de fapt ceva limonada cu sirop de malt, extract de nuca de coca si zahar brun.

  • Dar Basescu nu este si el de vina deloc? Ma intreb. Mai off-topic asa, dar vazusem aseara la stiri ca si el era vinovat intr-o masura generoasa pentru impuscaturile de la coafor asa ca-mi vine greu a crede ca nu este vinovat si pentru criza.

  • Evident, tot el e de vina si pentru poluare 🙂

  • Sunt web designer (deci ma joc pe calculator), tin bloguri si forumuri (deci sunt un lache care face bani sa scrie tampenii). Nu aduc nimic ‘tangibil’, dar, culmea, fac bani.

    Din punctul meu de vedere, atat timp cat cineva MA PLATESTE pentru rahaturile astea, se cheama ca muncesc.

    pentru aia care nu mai pot de grija mea, am o recomandare: faceti si voi la fel. De ce sa lucrati in domenii care ve irita sau pe salarii proaste. Faceti si voi mii de dolari de pe web design, ca doar nu-i cu opreliste. A, pardon, nu orice bou face bani astia. Eu fac luna asta 10 ani de cand muncesc pe porcaria asta. Am lucrat moca ani buni, am invatat continuu. Acum culeg roadele

  • Dojo: Da, vezi…aia e chestia. Imediat vine romanu si-ti spune cum “ar putea sa faca si el asta”. Absolut, atunci de ce nu o faci nene?

  • @krossfire

    De fapt ideea lui Paul Graham (nu a mea) nu se referă la evaluări sau la simpla măsurare a productivităţii, ci la faptul că e greu de stabilit care este contribuţia fiecărui angajat în parte la crearea unui anumit produs, respectiv cât merită să primească din veniturile obţinut din vânzarea produsului respectvi. PG dă exemplul unui gadget oarecare: cine ia salariul mai mare: inginerii care au conceput gadgetul, muncitorii care-l construiesc, piariştii care conving consumatorii să-l cumpere, managerii care conduc toată şandramaua etc. Ba chiar ar putea să merite să fie recompensaţi şi cei care au creat generaţia anterioară de gadgeturi, doar ei au asigurat renumele companiei, lucru care contribuie la convingerea clienţilor.
    Ştiu că e lung şi dens, dar chiar merită citit articolul de care-ţi ziceam, ar fi o discuţie interesantă (Chris Rock aside).

  • Am citit articolul in Ratb, in drum spre munca 🙂

  • Apropo de film, abia astept sa il vad 🙂

  • Cu ceva ani în urmă, când economia duduia atât de tare încât a crăpat de prea mult duduit, ăia care este ei prost plătiţi făceau contrariul. Se isterizau ca un cimpanzeu care a luat metamfetamină împotriva a ceea ce ei credeau a fi cancerul şi SIDA, şi anume munca şi şcoala. “Dă ce munciţi atâta, ia să nu mai muncim, da dă ce să stai 8 ore, ia să se mulţumească fiecare cu o leafă mai mică şi să stea numai 4 ore, ăia care munceşte e oricum proşti, că să aibă ei case pă credit, da ia să nu mai aibă case, să să mute ei la ţară, că acolo e viaţă şi trai, bă, şi ăia care are şcoală este proşti şi retardaţi că n-are ei ruşine şi respect etc etc” – de fapt nu e important ce spuneau, ci cum o spuneau, delirau pur şi simplu, urlând ca animalele. “Ferma animalelor” era forumul de la Hotnews, după ce murise cel de la Softpedia. Dacă ar fi rămas acolo nu ar fi reprezentat o problemă, dar riscai să fii bătut în plină stradă dacă spuneai că eşti student şi spânzurat de semafor cu cravata dacă erai angajat.

    Acum, vorba unui băiat dăsht3pt de la Cracked, au lăsat-o mai moale hipstăraşii cu geantă vintage şi cu bicicletă olandeză înflorată.

    Cu şcoala e mai complicat, fiindcă oricâte eforturi face coana Abramburica, tot de tinichigii şi ospătari e mai mare nevoie, spre ciuda ei 🙂

    ~Nautilus

  • Da, sunt oameni care nu inteleg ca sunt prost platiti si pentru ca atata face munca lor (nu toti, e drept….suntem totusi in Romania).

    Si io-s avid cititor de Cracked de vreo 3-4 ani (as fi fost si scriitor, daca nu reuseam sa ma cert cu David Wong 🙂 ).

  • …Când n-a mai duduit economia, hipstăraşii au pus geanta vintage-n cui, dar fiindcă au lăsat locul liber (ca atunci când se eliberează un loc în autobuz şi dau năvală toţi moşii) au intrat în pâine în locul lor “intelectualii tinichigii şi ospătari”. Adică ăia care nu ştiu nimic altceva în afară de birou de la 8 la 16:30 şi vodcă de la 18:30 (când ajung acasă) până la ora la care nu mai au forţă să ridice paharul.

    Pentru categoria asta, cel mai iute ardei mexican vârât în cur este faptul că te văd făcând ceva, indiferent ce, cu banii pe care îi câştigi de la “jobul corporatist”: să îţi cumperi o maşină mai bună şi s-o modifici, să faci excursii prin lume, să faci sport, să baţi cluburile etc. Idealul lor este ceva de genul “oamenii serioşi care este ei munceşte, nare timp dă casă, masă, căţel, purcel”.

    ~Nautilus

  • Apropo de asta, chiar n-am inteles pentru ce economisesc unii. Nevasta n-au, copii n-au, idei de firme sau de calatorii fantastice asemenea…dar cumva, economisesc (multi ajung sa-si cumpere un apartament in 10 ani, dar…).

  • Spre exemplu, eu economisesc fiindcă am moştenit o casă şi îmi trebuie ceva parale ca să pot desface baia, bucătăria şi instalaţia de apă şi să le refac, ca să mă mut în ea. Mai înainte am economisit fiindcă trebuia să restaurez o VW Broscuţă 🙂

    Ei economisesc nu fiindcă n-ar avea bani, ci fiindcă n-au nimic în cap, poate doar un fel de burete îmbibat cu vodcă.

    Chestie de educaţie: pentru cineva care a crescut în Bucureşti în jegul din anii 1990-2000 cu ochii în Melrose Place şi cu MTV în urechi, banul pe care l-a obţinut după ce a trecut perioada asta mizerabilă era (cum i-ar zice corporatiştii romglezofoni) suport logistic pentru “doin’ ză cool stuff”. Cine are bani, îşi ia bemveu, se duce cu el la Viena, trage la sală la IDM Grozăveşti (ăla fiind Emil Diliboc 🙂 ), pierdea nopţile pe la “bambu” când era cul şi nu mainstream, se dă cu motorul “în of-rod”…

    Cei care au bani, dar n-au nimic în cap îşi iau plasmă pe 127 cm în HD şi se uită la Elodiu Senzaţionescu pe Zero TV.

    (Avuţiile lui Elodiu Senzaţionescu şi procentul pe care îl are în sondaje demonstrează că numărul lor e în creştere)

    ~Nautilus

  • Cam tarziu comentariul meu, dar acest articol nicidecum nu ma va face sa cred ca nu exista meserii liberale ai caror practicanti iau bani de pomana. De exemplu accesul femeilor pe piata muncii si impunerea cotelor de 50% femei. Doar teoretic pentru ca in toate bancile si administratiile publice stau pe scaun la caldurica 100% femei. Foarte rar barbati. Dar ma voi opri aici la critica adusa stangismului/feminismului/marxismului. Si eu nu sunt din categoria celor pe care ii auzi discutand in public asa ceva.

  • George: Nici n-am spus ca nu exista altfel de meserii, ci doar ca munca e remunerata in functie de cat crede piata ca face, nu de cat face ea cu adevarat pe termen lung.

    Altfel, nu stiu daca in Romania s-au impus vreodata cote de angajare pe criterii de gen, dar atfel de cote s-au mai impus in unele locuri pe criterii de rasa, lucru care a ajuns sa fie ilar, mai ales ca nici meseriile si nici zonele unde s-a intamplat asta nu beneficiau de cine stie ce diversitate rasiala.

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.