Ce faci cand ai chef de scris, dar n-ai inspiratie? Un articol cu recenzii, evident!

Cum au trecut niste luni de la ultimul articol de gen si cum recenziile la filme porno  nu v-au ridicat interesul (v-ati prins? ridicat! haha, ce aluzie subtila!), am decis ca e timpul pentru noi aiureli despre productiile perindate pe la noi.

Skyfall (2012): Ultimul James Bond mi-a adus aminte de pustiul mediocru caruia invatoarele ii dadeau coronita de frica parintilor. E un film cu James Bond. Va avea fani, insa asta nu-l scuteste de impresia de film mediocru, din al carui amalgam de linii narative si personaje inspide poate fi retinut doar antagonistul interpretat de Javier Bardem. Daniel Craig, desi nu mi-a displacut in Casino Royale, seamana cu un Andrei Gheorghe mahmur. Bond nu mai are nimic din sarmul britanic si replicile taioase care stateau atat de bine pe limba unui Roger Moore sau Sean Connery. Agentul 007 isi arunca singur carlige verbale, pentru a reveni cu glumite absolut stupide. Gluma legata de “datul la fund”, venita imediat dupa iesirea dintr-o balta inghetata, m-a dat gata. La fel si rima “position/opposition”. Ah, sa nu uit de aluzia din “We haven’t been properly…introduced”. Din punctul meu de vedere, responsabil pentru decaderea lui Bond este doar scenaristul care o transforma pe femeia Bond intr-un personaj episodic si care-l face pe agent sa dea buzna peste ea in baie, pentru o doza de erotism improvizat. La asta se adauga si panseurile pseudofilosofice lipsite de context si unele greseli de limba (serios!). Un film bine regizat, cu o coloana sonora placuta (da, chiar si piesa lui Adele), dar cu un scenariu teribil (motiv pentru care nu are sens sa va rezum actiunea).

The Campaign (2012): Daca pe Zack Galifianakis il gasesc simpatic, Will Ferrell nu m-a impresionat niciodata. Culmea, aici functioneaza amandoi de minute in rolul unor politicieni prinsi in eternul joc electoral. Aparitiile lui Dan Ayrkoyd si  John Lithgow (3rd Rock from the Sun) si putinele momente in compania lui Brian Cox completeaza frumos amestecul.Filmul spune povestea ciudatului Marty Huggins (Galifianakis) fortat de un concurs de imprejurari sa candideze impotriva versatului politician Cam Brady (Ferrell). Sustinut de fratii Motch, doi moguli industriali, Marty, cei doi caini si dubioasa lui familie urca suficient in sondaje cat sa declanseze un razboi electoral din care nu lipsesc referintele la chinezi, al-Queda si  alte frici americane. Dylan McDermott (The Practice) joaca rolul unui PRist psihopat, o parodie a “oamenilor de succes” din comunicarea politica.

The Tall Man (2012): Un film cu Jessica Biel de la care ma asteptam sincer sa fie prost. Primele 20 de minute din film mi-au intarit presupunea, singurul nume sonor de pe afis fiind pus in situatii care nu ii puneau in valoare calitatile. Din fericire, filmul isi revine rapid, avand nu una, ci doua “intorsaturi de situatie”. Mai mult, la final am ramas cu impresia ca am vazut un film decent, insufletit de cateva intrebari pertinente (una dintre ele fiind “Ce naiba a vazut Jessica Biel la Justin Timberlake cand eu eram chiar aici!?!”). Filmul incepe ca un horror optzecist cu rapiri de copii (si intamplator cu aceleasi efecte speciale) si se termina in tabara dramelor sociale. Orice alt detaliu ar strica din frumusetea peliculei. Pentru cei vag interesati, in The Tall Man mai apar si pustoaica din Tideland (tot autista si pierduta in lanul de porumb) si o Ellen din Supernatural (Samantha Ferris).

Detention (2012) combina intr-un mod aproape perfect o parodie de tip “Not Another Teen Movie” cu scene de tip “Donnie Darko”. La final, amesteca totul cu o doza de “Scream” si presara niste “Juno pe deasupra. Confuzi? Pe scurt, Detention e o comedie-horror despre adolescenti, crime, anacronisme, ursi si calatorii temporale. Tot confuzi? Sugestia mea e sa va uitati pur si simplu la film, pentru ca nu e deloc prost, in ciuda notelor unor critici. La fel ca in Scott Pilgrim vs. The World, mai tot filmul e o referinta, de la numele personajelor (Clapton, Ione, Riley) pana la actiune si coloana sonora excelenta. Din pacate, la fel ca Scott Pilgrim vs. The World, Detention e un film foarte greu de povestit. Rezumatul lui seamana cu o colectie de clisee parodiate. Serios, pe pustiul japonez il chema Toshiba!

Total Recall (2012) este o reinterpretare deloc necesara a unui material clasic, reintepretare pe care am facut prostia sa o vad la cinema. Actori buni au fost (Colin Farrell, Jessica Biel, Kate Beckinsale, Bill Nighy). Surse de inspiratie au fost. Reclame inutile au fost si ele (inclusiv produse Yamaha si Fiat, intr-o lume unde Japonia si Italia nu mai existau). Ce n-a fost deloc? Filmul de sub toate astea. Daca productiei din 1990 cu Arnold Schwarzenegger i se putea reprosa exagerarea unor efecte vizuale si lipsa de profunzime (ma rog, nu stiu cine se uita la filme cu Schwarzy pentru asa ceva), noului Total Recall i se poate reprosa tocmai insistenta pe detalii. Odata mutata actiunea de pe Marte pe un Pamant devastat, Total Recall se transforma intr-o alegorie politica plictisitoare si banala. Serios, punctele lui tari sunt o bancnota cu Obama si cateva efecte speciale din primele 10 minute. Spoiler: La final, Collin Farrell il invinge pe politicianul cel rau si ramane cu fata.

Men in Black 3 (2012) este continuarea pe care primul Men in Black o merita. Un film usurel, cu mai mult Will Smith, suficient Josh Brolin si mai putin Tommy Lee Jones. De data asta, actiunea se muta in 1969. Evident si aici vina o poarta tot masina timpului (din ce in ce mai prezenta in filmele si serialele din ultima vreme). Din motive de “spoiler”, nu o sa va povestesc motivul intoarcerii lui Will Smith in timp, dar ca amanunt interesant, noul Men in Black face putina lumina in jurul personajului “Jay”. MIB 3 este relaxant, usor amuzant si per total o poveste perfecta pentru o duminica plictisitoare. Singurul minus a fost ca Will Arnett (Arrested Development) nu a primit un rol mai sanatos.

247 F (2011): Un film in care niste oameni raman blocati intr-o sauna. Un film bazat pe fapte reale. Serios! 247 F(ahrenheit) e un preludiu de o ora si ceva la un film porno care nu demareaza. De vazut numai daca sunteti inchisi intr-un autobuz aglomerat, cum am fost eu.

P.S: Altfel, ramanand in lumea filmelor, ar fi de spus ca Premium Rush e un film in care viteazul razboinic e un curier pe bicicleta. In filmul asta, Joseph Gordon-Levitt scapa de tipii rai…pe bicicleta!