Intrerupem pauza neobisnuit de lunga pentru o recenzie de film…

Un film clasic, din 2005. Un film cu buget mare si aspiratii pe masura. O capodopera a genului. O poveste de aventura si suspans, recenzata de New York Times si nu in ultimul rand…un film porno! In regia lui Joone (serios, asta-i tot numele lui de scena), filmul Pirates se pare ca a fost unul dintre cele mai scumpe filme porno din istorie. Mai mult, pe langa scenariul complex, atent plagiat dupa alte titluri, filmul beneficiaza si de extraordinara prezenta a lui Tommy Gunn si a unei tipe care se semneaza cu Devon.

Exclusiv pentru voi, am facut efortul de a urmari acest film fara scopuri scarbavnice ce pot duce la damnarea sufletului. Am decis pur si simplu ca viziunea marelui Joone trebuie descrisa in profunzime (Haha, aluzie sexuala. Profunzime, v-ati prins? Haha!). Filmul incepe epic, cu un dialog intre Isabella, printesa silicoanelor, si printul ei, dialog intrerupt brusc de madularul celui de-al doilea. Pentru ca suntem totusi in anul 1780, cei doi folosesc prezervative extra subtiri. Mai mult, cu ocazia impreunarii, aflam ca Isabella era virgina si proaspat casatorita…si siliconata…si tatuata. Mai mult, aflam ca pe printul ei il chema Manuel si astfel intuim motivul uniunii.

Stagnetti, capitanul pirat cu nume de paste italienesti, trece prin zona, o arunca pe gagica in apa si il rapeste pe Manuel. Fiind pirat, Stagnetti nu simte nevoia sa isi motiveze chestionabilele preferinte, mai ales ca femeia isi demonstrase recent abilitatile. Acelasi capitan parea sa aiba o grava problema cu barba, in sensul in care respectivul efect de machiaj plutea la vreo cativa centimetri de barbia propriu-zisa. Dupa ce ne holbam 30 de secunde la o barca in mers, efect ilustrat in Paint pe un Intel 486, actiunea se concentreaza pe indivizii care o gasesc pe gagica abandonata. Daca n-ati prins referinta cu 486-le, va intreb si eu: “Mah copii, pe voi va lasa parintii la porno?”

Pentru a ne duce mai aproape de atmosfera unui film real, gloriosii salvatori au urmatorul dialog, barbati fiind: “My God, have you ever seen such a heavenly night?”. Raspunsul vine prompt: “No, no I haven’t!”. Ce fascineaza efectiv la Pirates este uimirea reala a actorilor. Oamenii nu sunt uimiti ca, in timp ce mediteaza asupra sensului vietii, cineva rupe patu la doi metri distanta. Nu, oamenii sunt literalmente uimiti ca joaca intr-un film! Sa revenim totusi la povestea noastra…

Nou venitii sunt condusi de incompetentul, dar aparent simpaticul capitan…habar n-am, dar era capitanul. Mai mult, personajul e portretizat de marele Evan Stone, actor cu subtilitatea scenica a unui camion cu vitei. Daca va intrebati cine e Evan Stone, e suficient sa cautati titlul The DaVinci Load, pe care nu l-am vazut, pentru ca nu vreau ca inima mea inocenta sa isi faca o imagine gresita despre capitanul Whateverthefuck. Oricum, capitanul asta avea si un secund…portretizat de o domnisoara blonda. Secundul este foarte generos si mai ales, foarte spatios. Domnisoara poate gazdui in interiorul ei cel putin trei pirati si un marinar. Ba, la un moment dat, o invita chiar si pe printesa de mai sus.

Secundul (secunda?) e un personaj cheie in lupta cu piratii, desi joaca ca o stridie dupa o supradoza de Paracetamol. Ea este cea care dezvaluie tuturor planul malefic al lui Stagnetti, desi in procesul asta, trebuie sa inghita multe de la pirati (Haha, alta gluma! Haha!). Acum ca tot veni vorba de glume, in film chiar sunt inserate niste tenative de umor, iar o parte din actorii de rol secundar sunt decenti. O buna parte din dialogurile importante se petrec dupa sex, actorii bodoganind cate 10 minute dupa fiecare scena. Oricum ar fi, se “smulg” cateva indicii importante in modul asta (Haha…a treia gluma! haha).

Niste vanatori de pirati, in viziunea inegalabilului Joone.

Actiunea in sine e greu de priceput. Ceva cu o harta si nu stiu ce maciuca (serios, e vorba de un “toiag magic”). Totul e condimentat cu efecte de un sublim bun gust, vartejuri magice si nu in ultimul rand de lupte cu sabii (sabii adevarate). Desi actiunea chiar exista, in fiecare moment te poti astepta sa apara un instalator si sa intrebe nonsalant: Fetelor, probleme cu supapele? Pe de alta parte, muzica din film este de-a dreptul bestiala. Mereu mi-am dorit sa vad doua femei care se saruta pe un remix de Chopin si DJ Tiesto.

Intr-un final, dupa ce personajele se lupta in aceeasi pestera in care a fost turnat si Piratii din Caraibe (ai zice chiar pe aceeasi pelicula de film), baietii buni capata avantajul. Totul se datoreaza inteligentei fetelor din echipa care stiu sa-si inconjoare inamicul, luand-o pe la spate (Hahaha, alta gluma de camionagiu! Cine-i faraonu’?). Morala filmului este spusa clar si raspicat de Manuel. Nu, nu e “Baby, I’m coooming!”, ci “The forces of evil are always outweighted by the forces of good!”. Serios, asta e morala!

Aparent Pirates are si o continuare la fel de titrata, continuare in care capitanul Spaghetti se intoarce. Oricum ar fi, nu cred ca poate depasi originalul (decat daca e cumva regizata de Christopher Nolan). Pirates este pur si simplu un film care se…lipeste de tine! (Da, am zis-o si pe-asta!).

P.S: Fara absolut nicio legatura cu restul articolului, sustin ca am gasit in sfarsit arma oricarui politician din Romania. Aruncati doar o privire si comandati cartea cat mai e in stoc!