Daca tot v-am livrat un articol cu subtile aluzii la industria porno, eu zic sa ramanem, metaforic cel putin, in aceeasi zona…

Fascinatia tricourilor ude este una din porcarioarele alea la care barbatii fac constant referinta. Vorbim de “o alegorie” a carei forta vizuala este mai slaba decat forta metaforica (v-am spart, nu?). Pana la urma, ce e cel mai interesant la un concurs de tricouri ude? O buna parte dintre voi va veti gandi la sanii vreunei domnisoare dezinhibate, pe cand celalta parte, care in momentul asta rade un bax de seminte, va striga fericita: “Ţâââţeeeeee!”.

Acum vine insa lovitura de teatru. Cel mai important la un tricou ud nu este promisiunea de dedesubt! Tricourile ude sunt interesante pentru ca iti dau senzatia unei indiscretii. Esti printre singurii care are acces vizual la ceva, chiar daca experienta nu e completa. Sunt un “teaser” inteligent si foarte bine “targetat”. Mai mult, privirea fastacita a tintei spune tot, indiferent daca actiunea a fost sau nu voluntara. E privirea omului care se stie admirat, pus fata in fata cu hazardul. Cand te gandesti la “tricouri ude”, nu te gandesti la vreo studenta la Automatica care incearca sa-si stearga apa cu un servetel, in timp ce urla ca ai calcat-o pe picior. Te gandesti la o femeie care se joaca cu tine, fara a-si transforma mica demonstratie intr-un numar de strip-tease.


(Desigur, s-ar putea sa fi asistat eu la prea multe concursuri de tricouri ude la MIT si CERN – Sursa: Zcache.com)

Ca o nota separata, mentionez n-am inclus viziunea feminina in ecuatie nu pentru ca doamnele n-ar putea aprecia un tricou ud pe vreun mascul bine lucrat la sala. Nu, problema cu noi barbatii este ca  suntem intr-un razboi personal cu tot ce inseamna tricou, maieu sau fibra textila. Daca avem asa ceva pe noi si temperatura a trecut vag de 30 de grade, dezvoltam o reactie alergica la bunul simt. Cand burta de bere vrea sa va cunoasca, noi nu ne putem opune!

Revenind insa la tricourile ude si la miza lor. De ce m-am apucat sa scriu idiotenia asta, la ora asta? Pentru ca, de fiecare data cand ai privilegiul de a fi primul emitent al unei opinii, esti pus in pozitia organizatorului unui concurs de tricouri ude. Exact, toata aiureala asta era o comparatie intre scriitura si tricouri ude! Va rog sa notati momentul istoric si sa multumiti in soapta divinitatii. Sa revin insa la subiect. Ca privilegiat al unui eveniment, scopul tau este sa starnesti curiozitati si pasiuni de moment.

Cuvintele tale trebuie sa incite, fara insa a revela prea mult. Nu poti sa incepi cronica unei premiere de film cu finalul. Nu poti sa faci o recenzie de produs, incepand cu opinia ta pur subiectiva. Nu conteaza ca esti primul care spune ceva, daca vorbesti de parca ai dat startul stagiunii de teatru radiofonic! E vital sa starnesti si sa te joci cu publicul. E vorba de atitudine pana la urma. Daca ratezi asta, textul tau va arata precum angajata de la APACA care tocmai si-a dat o mana de gel pe mustata si acum iti face ochi dulci. Invata-ti publicul sa caute sensurile, nu-i pune in fata o pancarta pe care scrie “Aici tâţe!”.

P.S: Stiu ca n-a avut prea mare sens ce-ati citit, dar sunt inca traumatizat de calatoria nocturna cu un taxi antic, fara aer conditionat. Tind sa cred ca taxiurile din Romania sunt mai economice decat o vaca constipata. Mai traumatizanta a fost discutia cu soferul, despre conspiratia Iluminatilor. Cred ca pe legitimatia fiecarui taximetrist ar trebui sa exista o singura regula “Daca nu intelegi tu, nu inseamna ca e gresit sau nu exista!”.