O raceala sanatoasa m-a facut sa ma misc mai lent decat un melc  proaspat convertit la dieta cu canabis…

Dar cum si raceala are limitele ei, m-am gandit sa ma intorc pe metereze cu cateva recenzii pe film. Nu de alta, dar unele aparitii din lista riscau sa-si depaseasca termenul de relevanta (filmele de la Hollywood expira mai repede decat salamul BIO).

The Dark Knight Rises (2012) e un film pe care “trebuie” sa-l vezi, alaturi de celelalte doua din trilogie. Creatiile lui Nolan nu trebuie vazute pentru ca sunt geniale sau pentru ca-ti fac praf viziunea aupra vietii. Nici pe departe. Trilogia The Dark Knight trebuie vazuta pentru ca arata pana in cel mai mic detaliu CUM se face un film cu supereroi si cum se foloseste un material sursa. Filmele lui Nolan sunt tutorialul perfect pentru orice regizor aspirant, dar si pentru cinefilul amator care are nevoie de un reper. Ultimul film al “cuplului” Nolan – Bale reuseste sa inchida cu succes o serie in care fiecare film a definit standarde mai inalte pentru urmatorul. The Dark Knight Rises e bun, dar nu mai bun decat filmul precedent, in parte si datorita lipsei unui inamic de talia lui Joker (Heath Ledger).

Lipsa regretatului actor este insa suplinita de o pleiada de alte nume precum Anne Hathaway, in extrem de potrivitul rol al Selinei Kyle (Cat Woman), Tom Hardy in rolul lui Bane si Joseph Gordon-Levitt in rolul unui ambitios ofiter. Asta pe langa Christian Bale, Morgan Freeman, Michael Cane, Cillian Murphy si Garry Oldman. Ce e interesant e ca filmul asta este mai putin despre Batman (ranit, falit si cu aceeasi voce, mai dubioasa cu fiecare continuare), cat este despre oamenii pe care actiunile lui ii afecteaza. Gordon-Levitt face un rol excelent si ma bucur sincer ca Nolan a propus, fie si la nivel de concept, un candidat pentru Robin care sa nu fie penibil. Mai mult, regizorul reuseste sa-i dea un scop si unui “super-super-villain”: Bane, recunoscut pentru ruperea coloanei lui Batman in benzile desenate (scena reprodusa partial aici). Asa cum observa un amic, Bane este de-a dreptul credibil, lucru greu de realizat pentru un individ de 140 de kilograme cu masca lui Vader infipta in gingii.

La parti negative, as reprosa filmului precipitarea, incercarea de a transmite mult prea mult in scene care puteau fi lasate sa curga. In multe momente de actiune, privitorului ii este destul de greu sa urmareasca ce se intampla. Filmul este oricum dificil de inteles daca nu le-ai vazut pe restul. Altfel, apreciez reclama subtila la Subaru si astept cu interes Man of Steel, cu Snyder si Nolan la carma. Era timpul sa avem un film decent cu Superman.

La Ted (2012) am primit invitatie gratie Laurei Trisk. Recunosc ca voiam sincer sa vad povestea ursului vorbitor (Seth MacFarlane) si a stapanului lui de 35 de ani (Mark Whalberg).  Avand in vedere ca nu sunt strain de Family Guy si de creatiile lui Seth, filmul parea sa rezerve o doza sanatoasa de umor sinistru, glume aleatorii si violenta verbala. Culmea, referintele nu lipsesc nici din film, iar ursul vorbitor este o combinatie dintre Peter Griffin si Brian, popularele personaje din Family Guy. Daca o adaugati si pe Milla Kunis in rolul femeii destabilizatoare, ati gasit reteta pentru o comedie clasica, de duminica. Din pacate, in Ted sunt glume cam pentru un episod din serialul de animatie amintit, motiv pentru care o buna parte din film am cam somat in materie de zambete. Nu e rau, dar nici prea grozav. Ma asteptam la ceva mai stupid, brutal si cu mai multe referinte de subsol, pentru cunoscatori.

God Bless America (2011) e un film despre care voiam sa scriu de mai multa vreme. Intre timp, m-am hotarat sa nu o fac, nu la nivelul la care as fi vrut cel putin. Povestea unui individ peste medie cu vointa facuta tandari merita urmarita, nu citita. Ce am retinut insa a fost apropierea dintre discursul unuia dintre personaje si discursul celor din tagma lui Anders Breivik. Desi motivatiile nu scuza cu gesturile si nici zecile de victime nevinovate, ele dau totusi de gandit: daca exista oameni dispusi la astfel de gesturi, inseamna ca, sub smaltul cu care e vopsita societatea, lucrurile nu sunt “OK”.

American Pie Reunion (2012) e unul dintre filmele carora nu le poti da o nota mica. Sigur, e un film cu un umor subtirel si aproape prea cuminte pentru pustimea de acum. Nu-i pot da insa o nota mica pentru am vazut primele trei filme in momente in care eram susceptibil la mesajul lor. Fie ca tocmai luam buletin sau cantam primele serenade prin parcuri, filmele American Pie au fost niste reminescente ale anilor 90′ pe care un pusti de 15 ani le putea aprecia. Nu erau subtile si nici prea inteligente, dar personajele lor imi aminteau cumva de fosta si actuala mea gasca. American Pie Reunion ia absolut toti actorii din primele 3 filme, le pune barba si ceva fire de par albe si reuseste sa smulga cateva hohote in procesul asta. Merge pentru nostalgie!

Chronicle (2012) nu e un film cu supereroi. Chronicle e un film cu oameni obisnuiti (trei elevi de liceu) care capata puteri supranaturale si o iau complet razna, la fel cum ar face fiecare dintre noi. Chronicle este un film despre mizeria umana si despre impacarea cu sine. Nu exista “inamici” si nici salvari exceptionale. Exista oameni, cu toate frustrarile lor. Recomandat.

In John Carter (2012) criticii au aruncat cu mai tot ce au avut la indemana. Mie sincer mi-a placut. Nu suficient cat sa-l revad, dar nici nu mi-a gresit cu ceva. E o ecranizare dupa o banda desenata antica si, desi nu suport deloc figura actorului din rolul principal, as zice ca nu e o ecranizare rea. Desigur, e lungita artificial (suficient cat sa uiti vreo doua personaje de la inceputul filmului), multe cadre nu-si au locul pe ecran, iar efectele excelente sunt puse la pamant de un montaj sterp. Pe de alta parte, e un film Disney si trebuie tratat ca atare. Vorbim totusi de povestea unui ofiter confederat transportat pe Marte.

Project X (2012) nu stiu daca e un film efectiv sau o colectie de cadre cu tate, bikini si glume proaste. E lung, e plictisitor, dar vag amuzant daca inca ai 12 ani. Nu l-am putut viziona pana la capat si nici n-am prea inteles care sunt personajele principale.

P.S: Stiu ca va plictisesc articolele de lungimea asta, dar voi ati mai cerut o tura! E oricum ceva mai bine decat vreun articol despre lupta politica…sper.