Filme la 40 de grade

O raceala sanatoasa m-a facut sa ma misc mai lent decat un melc  proaspat convertit la dieta cu canabis…

Dar cum si raceala are limitele ei, m-am gandit sa ma intorc pe metereze cu cateva recenzii pe film. Nu de alta, dar unele aparitii din lista riscau sa-si depaseasca termenul de relevanta (filmele de la Hollywood expira mai repede decat salamul BIO).

The Dark Knight Rises (2012) e un film pe care “trebuie” sa-l vezi, alaturi de celelalte doua din trilogie. Creatiile lui Nolan nu trebuie vazute pentru ca sunt geniale sau pentru ca-ti fac praf viziunea aupra vietii. Nici pe departe. Trilogia The Dark Knight trebuie vazuta pentru ca arata pana in cel mai mic detaliu CUM se face un film cu supereroi si cum se foloseste un material sursa. Filmele lui Nolan sunt tutorialul perfect pentru orice regizor aspirant, dar si pentru cinefilul amator care are nevoie de un reper. Ultimul film al “cuplului” Nolan – Bale reuseste sa inchida cu succes o serie in care fiecare film a definit standarde mai inalte pentru urmatorul. The Dark Knight Rises e bun, dar nu mai bun decat filmul precedent, in parte si datorita lipsei unui inamic de talia lui Joker (Heath Ledger).

Lipsa regretatului actor este insa suplinita de o pleiada de alte nume precum Anne Hathaway, in extrem de potrivitul rol al Selinei Kyle (Cat Woman), Tom Hardy in rolul lui Bane si Joseph Gordon-Levitt in rolul unui ambitios ofiter. Asta pe langa Christian Bale, Morgan Freeman, Michael Cane, Cillian Murphy si Garry Oldman. Ce e interesant e ca filmul asta este mai putin despre Batman (ranit, falit si cu aceeasi voce, mai dubioasa cu fiecare continuare), cat este despre oamenii pe care actiunile lui ii afecteaza. Gordon-Levitt face un rol excelent si ma bucur sincer ca Nolan a propus, fie si la nivel de concept, un candidat pentru Robin care sa nu fie penibil. Mai mult, regizorul reuseste sa-i dea un scop si unui “super-super-villain”: Bane, recunoscut pentru ruperea coloanei lui Batman in benzile desenate (scena reprodusa partial aici). Asa cum observa un amic, Bane este de-a dreptul credibil, lucru greu de realizat pentru un individ de 140 de kilograme cu masca lui Vader infipta in gingii.

La parti negative, as reprosa filmului precipitarea, incercarea de a transmite mult prea mult in scene care puteau fi lasate sa curga. In multe momente de actiune, privitorului ii este destul de greu sa urmareasca ce se intampla. Filmul este oricum dificil de inteles daca nu le-ai vazut pe restul. Altfel, apreciez reclama subtila la Subaru si astept cu interes Man of Steel, cu Snyder si Nolan la carma. Era timpul sa avem un film decent cu Superman.

La Ted (2012) am primit invitatie gratie Laurei Trisk. Recunosc ca voiam sincer sa vad povestea ursului vorbitor (Seth MacFarlane) si a stapanului lui de 35 de ani (Mark Whalberg).  Avand in vedere ca nu sunt strain de Family Guy si de creatiile lui Seth, filmul parea sa rezerve o doza sanatoasa de umor sinistru, glume aleatorii si violenta verbala. Culmea, referintele nu lipsesc nici din film, iar ursul vorbitor este o combinatie dintre Peter Griffin si Brian, popularele personaje din Family Guy. Daca o adaugati si pe Milla Kunis in rolul femeii destabilizatoare, ati gasit reteta pentru o comedie clasica, de duminica. Din pacate, in Ted sunt glume cam pentru un episod din serialul de animatie amintit, motiv pentru care o buna parte din film am cam somat in materie de zambete. Nu e rau, dar nici prea grozav. Ma asteptam la ceva mai stupid, brutal si cu mai multe referinte de subsol, pentru cunoscatori.

God Bless America (2011) e un film despre care voiam sa scriu de mai multa vreme. Intre timp, m-am hotarat sa nu o fac, nu la nivelul la care as fi vrut cel putin. Povestea unui individ peste medie cu vointa facuta tandari merita urmarita, nu citita. Ce am retinut insa a fost apropierea dintre discursul unuia dintre personaje si discursul celor din tagma lui Anders Breivik. Desi motivatiile nu scuza cu gesturile si nici zecile de victime nevinovate, ele dau totusi de gandit: daca exista oameni dispusi la astfel de gesturi, inseamna ca, sub smaltul cu care e vopsita societatea, lucrurile nu sunt “OK”.

American Pie Reunion (2012) e unul dintre filmele carora nu le poti da o nota mica. Sigur, e un film cu un umor subtirel si aproape prea cuminte pentru pustimea de acum. Nu-i pot da insa o nota mica pentru am vazut primele trei filme in momente in care eram susceptibil la mesajul lor. Fie ca tocmai luam buletin sau cantam primele serenade prin parcuri, filmele American Pie au fost niste reminescente ale anilor 90′ pe care un pusti de 15 ani le putea aprecia. Nu erau subtile si nici prea inteligente, dar personajele lor imi aminteau cumva de fosta si actuala mea gasca. American Pie Reunion ia absolut toti actorii din primele 3 filme, le pune barba si ceva fire de par albe si reuseste sa smulga cateva hohote in procesul asta. Merge pentru nostalgie!

Chronicle (2012) nu e un film cu supereroi. Chronicle e un film cu oameni obisnuiti (trei elevi de liceu) care capata puteri supranaturale si o iau complet razna, la fel cum ar face fiecare dintre noi. Chronicle este un film despre mizeria umana si despre impacarea cu sine. Nu exista “inamici” si nici salvari exceptionale. Exista oameni, cu toate frustrarile lor. Recomandat.

In John Carter (2012) criticii au aruncat cu mai tot ce au avut la indemana. Mie sincer mi-a placut. Nu suficient cat sa-l revad, dar nici nu mi-a gresit cu ceva. E o ecranizare dupa o banda desenata antica si, desi nu suport deloc figura actorului din rolul principal, as zice ca nu e o ecranizare rea. Desigur, e lungita artificial (suficient cat sa uiti vreo doua personaje de la inceputul filmului), multe cadre nu-si au locul pe ecran, iar efectele excelente sunt puse la pamant de un montaj sterp. Pe de alta parte, e un film Disney si trebuie tratat ca atare. Vorbim totusi de povestea unui ofiter confederat transportat pe Marte.

Project X (2012) nu stiu daca e un film efectiv sau o colectie de cadre cu tate, bikini si glume proaste. E lung, e plictisitor, dar vag amuzant daca inca ai 12 ani. Nu l-am putut viziona pana la capat si nici n-am prea inteles care sunt personajele principale.

P.S: Stiu ca va plictisesc articolele de lungimea asta, dar voi ati mai cerut o tura! E oricum ceva mai bine decat vreun articol despre lupta politica…sper.

27 Comments

  • Mult mai bine. 🙂
    Decât politică. 🙂
    Danke!

  • Man of Steel e regizat de Zack Snyder, Nolan e producator:)

  • Interesantă recenzie, de admirat dedicația ta de a o face publică in timp ce ești răcit (haioasă comparația cu melcul 🙂 ) Sănătate si refacere rapidă!

  • Nelinistitu: Oricum o sa tot mancam politica niste luni bune 🙂

    Kozmyn: Am corectat, am corectat 🙂

    Allure: Dedicatia mea m-a facut sa merg la munca asa, motiv pentru care colegii mei au descoperit cat sunt de generos in materie de virusi 🙂

  • Atunci bine.
    Chiar vroiam sa stiu daca merita minim de efort acest nou “betmen”. Am auzit cisterne de pareri, dar fiindca Costel, ma bazez pe a ta.
    Stay MEnTAL!

    (cel mai “misto” e sa fii racit la 41 de grade la umbra…simti iadu’ lu’ satana in stomac)

  • Daca le-ai vazut pe restul, merita. Daca nu, pune mana si te uita 😛

  • Vazut pe restul, de aici și curiozitatea…
    Uitat ai șel!

  • John Carter tot vreau sa bifez si eu de ceva vreme. O sa adaug pe lista Chronicle si God Bless America.

  • No Batman?

  • De ceva vreme nu am mai avut timp sa merg la cinema. Batman o sa vad cand apare un BRRip de calitate.

    Apropo de filme daca vrei sa vezi un film fain (poveste faina, decoruri, bine jucat) iti recomand Black Gold.

  • Am fost si eu racit luna trecuta da’ mi-a trecut in 2 zile. Oricum, e super tare sa ai friguri si sa mergi prin soare si caldura de 40 de grade si sa nu simti ca iti e cald, dimpotriva, sa mai vrei :))

    Iar cu filmele, inca nu am vazut ‘Le Batman’ dar este cam primul pe lista, urmat indeaproape de Ted.

    American Pie a fost intr-adevar dragut… mi-a placut. La fel si John Carter, ideea, scenariul, fiind chiar peste media de bunicele.

  • De-aia ma irit ca l-au distrus criticii. Chiar nu avea un material sursa pe care sa-l poti interpreta altfel (vezi cazul Batman, unde unele comicuri sunt suficient de “dark & gritty”).

  • Eh, criticii. In afara de foarte putini despre care aminteai si tu, restul… nu stiu pe ce lume traiesc 🙂 Batman sta de 3 saptamani in topul incasarilor, sa vedem si saptamana asta. Dar 3 saptamani sunt de ajuns cat sa ma convinga mai mult decat orice critic care spune ca nu i-a placut.

  • Neah, nu prea ma pricep la filme, sincer. Mi se pare ca trebuie sa ai ceva cultura cinematografica in spate. Oricum, am prins de la Aron Biro si de la blogul lui semi-obscur gustul pentru filme europene dubioase 😀

  • “Filme europene dubioase” suna bine, cred :))))

    Batman, ultimul, e ceea ce trebuie sa fie. Nu e genul de film la care sa te duci sa il vezi gandindu-te ca iti va schimba viata sau iti va deschide sufletul catre cine stie ce cunoastere intelectuala si existentiala a propriului eu.

    Criticii de film se raporteaza la alte idei fata de noi ceilalti. Probabil tocmai de aici noua ne place ceva si lor nu, sau invers. Sunt o gramada de filme care in niciun caz nu sunt mediocre dar pe care criticii le-au facut sa para asa. Lucru care ma face sa ma gandesc.. la ce am nevoie de critici daca eu am ras si m-am simtit bine, am plans si m-am simtit bine sau m-am speriat si m-am simtit bine.

    Chestii de perspectiva 🙂

  • Imi amintesc ce dezamagire am avut pe Rotten Tomatoes cand au dat ditamai nota lui “Mr.Bean’s Holiday” (vreo 60% avea atunci, intre timp a mai scazut).

  • In general nici nu mai ma uit asa de mult la note… tocmai din ideea ca m-ar putea influenta :))

  • Eu o fac in cazul filmelor anonime. Altfel, cand Nolan n-a dat niciun rateu pana acum, mi se pare ok sa ma ghidez dupa instinct si sa merg sa-i vad creatiile 🙂

  • Il stiu, articolul, de pe Facebook-ul tau 🙂 Ti l-am comentat atunci si deasemenea si articolul pe site, sunt pe a 3-a pagina :))

    Ceea ce imi place e ca nu cred ca am vazut vreun comentariu care sa fie de acord cu ce a spus criticul.

    Lasand la o parte ca si critica de film necesita cunostinte si un anumit nivel ridicat de cultura, ceea ce a facut si spus criticul ala in articol… e putin spus prost.

  • De acord, la filmele mai putin cunoscute, cele la care nu stii la ce sa te astepti, notele iti dau o idee.

  • Da, imi amintesc ca ai comentat, dar ziceam sa las linkul si aici 😀 (era mai degraba o referinta, decat o descoperire).

    Cum spuneam si pe Facebook, problema nu e ca nu-i place filmul. M-au iritat si pe mine unele aspecte. Problema e ca face o comparatie intre filme si regizori care apartin unor curente complet diferite.

    In plus, filmul lui Nolan m-a facut sa simt ceva ce n-am mai simtit din copilarie la un film: placerea aia turbata de a tine cu “ala bun” si de a-i vedea pe “cei rai” incasand-o (ceea ce nu se intampla asa cum te-ai astepta in film, dar se intampla).

  • Ah, sa stii ca nici eu nu am mai simtit de mult timp asta… Inseamna ca trebuie sa vad filmul neaparat!

    Legat de articolul acela… cum spuneai si tu, trebuie sa existe o cultura cinematografica in spate ca sa intelegi abordarile unor regizori diferiti asupra aceluiasi univers creat intr-un film. Nu cred ca acel critic a fost capabil sa inteleaga ceea ce a… criticat.

  • Si eu am vrut sa scriu despre God Bless America la vremea lui. Ma asteptam sa fie un film extrem de controversat. Stiu multe filme BUNE care au avut tupeul sa insulte niste categorii de oameni si au fost infierate de critici. Tare m-am mirat cand, in afara unor comentarii pe imdb, am vazut ca aprecierile nu erau de genul “It made my blood boil, GRRR!!!”, ci mai degraba aduceau (cu unele exceptii) a “Great movie, lol!”. Ce sa mai zic de critici…

    Ca film, e doar de calitatea unui short, la fel ca toate productiile care promit si luna de pe cer si ajung sa afiseze doar limitele creatorului. Vrea sa fie si road-movie, si parodie, si “mic indreptar de comportare civilizata” si sa aiba si o atitudine punk. SAY WHAT? Asta din partea unui scenarist lipsit total de vreo viziune “artistica”.

    Protagonistul e anost. Orice discurs al lui ma lasa rece – da, apreciez mai mult la un discurs pasiunea decat logica, mai ales daca e un discurs televizat si pumnul meu nu poate interactiona cu fata celui care vorbeste. Iar “eroina” nu se apropie nici macar de prestatia lui Ellen Page in “Super” (si Page nici nu s-a chinuit in filmul ala), desi nu e rea.

    In rest, e o pierdere de timp. Miniseriile lui Charlie Brooker, de exemplu, au aceeasi abordare si nu iti insulta inteligenta (chiar scena cu judecatorii de la “American Idol” e executata intr-un episod din Black Mirror – astia din God Bless America n-au avut nici macar cojones si s-au luat de chestiile “usurele”). Charlie Brooker o fi enervant si ipocrit, dar macar
    e amuzant si nu se ia de obvious targets.

    Un exemplu bun de team-up intre un adult si o minora am vazut recent in “Super” (si in “Heaven’s Door”). Un exemplu bun de critica a lumii civilizate am vazut in “The Bothersome Man”. Ce naiba, “Red State” e un film de 1000 de ori mai bun decat asta. La fel si “Iron Sky”, ca sa bag unu’ care n-are absolut nici o legatura 🙂

  • Castul a fost varza, true. Sa le lasam pe minorele de tipul Chloe Moretz (cred ca te gandeai si la ea, nu doar la Ellen Page).

    Mie mi s-a parut fain ca studiu psihologic, mai mult decat din postura de asa zis studiu social.

    Am scris despre Super. Filmul a fost facut zob de critici, dar mie chiar mi-a placut 🙂

    Iron Sky e cu vreo 10 niveluri sub God Bless America, sincer (sau sub orice film bun…am pus Iron Sky fix langa Scary Movie si acolo il las). Dar ma rog, parere personala, dezamagirea anului 😀 (Rotten au fost blanzi cu 40%).

  • si mie mi-a placut Super. Cred ca mi-a placut chiar mai mult decat mamutu’ Kick-Ass. A fost simplu, a avut structura clasica, a avut umor.

    Nu m-am gandit la God Bless ca un studiu psihologic. Am inceput sa am indoieli (de genul “nu ma uit mai bine la alt film?”) inca de cand protagonistul isi clasifica fiica drept pitipoanca pentru ca aceasta isi dorea nush ce telefon nou. Sau cand discuta cu minora in motel despre categoriile de oameni pe care ar trebui sa-i execute si ajung la “oameni care asculta nush ce formatie” sau “Oameni care au vazut Juno”. Fuck you, Juno a fost misto (cariera lui Michael Cera mai putin).

    Si cu parintii fetei aleia ce-o fi avut? Nu e okay sa omori parintii doar pentru ca odrasla e nesuferita. Nush, in general motivatia mi s-a parut mai shaky decat intr-un episod din Seinfeld, hai sa omoram niste oameni pentru ca haha.

    Mult mai reusit mi s-a parut “Chronicle” dpdv psiho-blah. Sigur, tatal care il bate si mama bolnava – un cliseu, nu? Dar a mers si a pornit (cel putin online) exact discutiile pe care ar fi trebuit sa le aduca un film cu un titlu serios ca “God Bless America”.

    PS. Btw, articolul ala despre Batman, hahaha. Tin minte ca si “Dark Knight” a avut parte de tratamentul asta si comentariile au fost in acelasi stil 🙂

  • Whisperer: Da, Juno chiar a fost misto 😀 (dar acolo doar gagicuta isi expunea propriile frustrari).

    Am pus si Chronicle pe lista si ala intr-adevar a fost mai apropiat de realitatile cotidiene.

    Eu l-am vazut ca pe un studiu al indivizilor de gen. Nu de alta, dar multi autori reali au spus ca “ceva nu merge”. Intr-adevar, lucrurile nu merg, dar problema nu e la un nivel superficial (nu uita ca si Crimson Bolt din Super pocnea oameni care nu stateau la coada), ci e plasata mult mai adanc.

    Problema in articolul cu Batman e ca omul habar n-are ce vorbeste la modul general, cand face comparatiile “culte” intre regizori si cand diseca actiunea filmului. Daca demonstra ca a inteles tot, putea sa spuna ulterior ca e un film slab.

4 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.