Note la o ordonanță…
În general mă țin departe de politica locală pentru că, atunci când nu e plictisitoare, reușește să fie jignitoare. Apar uneori însă niște inițiative atât de prost gândite, încât începi să te întrebi dacă țării nu i-ar fi mai bine cu un A.I. la cârmă…
Nu știu dacă știți sau dacă vă interesează, dar, la începutul lunii, România a adoptat într-un final Directiva Europeană Omnibus (EU 2019/2161). Vorbim despre o directivă menită să îmbunătățească calitatea vieții cumpărătorului european și are niște prevederi cât se poate de interesante. Printre ele se numără redefinirea ideii de produs pentru a include bunuri digitale, eliminarea standardului dublu în comercializarea produselor aceluiași brand și alte câteva demascări de practici înșelătoare. Mai mult, recenziile false sau plătite sunt interzise, consumatorii au dreptul la înlocuirea produsului dacă li se pare că au fost înșelați (chiar dacă produsul este funcțional), iar căutările plătite vor trebui semnalate. În plus, în cazul magazinelor de tip marketplace, comercianții vor trebui clar semnalați (vândut de magazinul X).
În regulă, și ce e greșit aici? Păi absolut nimic, pentru că vorbim totuși despre o directivă europeană. Legislația care m-a îngrijorat pe mine este, evident, o completare românească…
În timp ce presa era ocupată cu adoptarea sus-numitului Omnibus, băieții noștri, alături de Consiliul Concurenței, au început să lucreze la o lege numită Ordonanța Antispeculă (la noi se dau doar legi în regim de urgență, aparent). Textul inițial se poate găsi aici, iar cele câteva publicații care l-au observat au început să se alerteze cu privire la conținutul lui. De ce? Pentru că, așa cum remarca și un jurnalist, guvernanții noștri vor să intervină în piața liberă în condițiile în care economia plutește pe consum, iar inflația se apropie de 14%…
Dar ce conține mai exact viitoarea ordonanță, una pe care PSD o visa încă de anul trecut? În teorie, ea ar trebui să combată situațiile precum cele apărute în ultimii ani, în contextul pandemiei și al declinului economic, dar și în cazul unor perioade promoționale precum Black Friday. Comercianții ar trebui să nu poată mări artificial prețul unor produse considerate de necesitate imediată (de la produse alimentare la produse medicale), iar Statul ar trebui să poată, pe perioade determinate, să impună stabilizarea prețurilor.
În teorie, sună ca o măsură autentic socialistă care ar proteja anumite categorii de cumpărători, mai ales în perioade de criză precum cea pe care o traversăm, unde specula e la înălțime. În practică, legea (sau schița ei, dacă e să fim corecți) e o combinație populistă de idei și fragmente care urlă din fiecare propoziție: abuz! Dar să ne întoarcem puțin la textul inițial al propunerii și să vedem ce anume e alarmant:
- Primul lucru care sare în ochi este ideea de plafonare a prețurilor, o treabă care duce aproape mereu la raționalizare și penurie. De ce? Pentru că, așa cum s-a întâmplat acum cinci ani cu medicamentele de primă necesitate, mulți distribuitori vor refuza să mai aducă produse cu profitabilitate mică. Dar hai să nu fim răi și să presupunem că asta s-ar rezolva prin selectarea unor furnizori oficiali a căror activitate să fie subvenționată. Furnizori pe care îi va selecta Statul…
- Al doilea lucru este “buna funcționare a pieței”, o expresie care mi se pare ilară, în condițiile în care se intervine fix în buna funcționare a pieței. De ce aș da Statului Român posibilitatea de a sancționa direct comercianții? De ce, în momentul în care aproape fiecare consumator minim informat are la dispoziție zeci de comparatoare de oferte, recenzii și filmulețe cu produsul în acțiune?
- Aici mi-as pune și întrebarea: dacă statul trebuie să intervină în caz de abuz comercial, ce rol mai are ANPC (un organism care, în ciuda așteptărilor, chiar funcționează uneori)?
- În plus, amenda e un procent din cifra de afaceri. O amendă procentuală poate proteja furnizorii mici, dar în realitate îi va proteja pe proprietarii de firme fantomă, care pe hârtie fac afaceri de 2000 de lei, deși vând nefiscalizat de 2000000.
- O altă expresie care apare des în text este „majorarea nejustificată a prețurilor”, ceva ce urmează a fi stabilit în funcție de situație. În regulă, ce e majorarea nejustificată a prețurilor și căror categorii li se aplică? Care sunt produsele “aflate în situație de risc speculativ”? Nu de alta, dar o creștere a prețului mașinilor din cauza lipsei de piese și a transportului scump nu e tocmai nejustificată și ai putea argumenta, cu puțină fantezie, că mașina e un bun necesar. Mai mult, o locuință chiar este un bun de primă necesitate, iar în București și Cluj un apartament se vinde la o valoare triplă. În cazul ăsta ce facem?
- Apoi, referitor la prețurile ălea nejustificate… ele sunt decise în general de piață și sunt gândite în raport cu piața, nu prin ce crede cineva că ar fi normal. Ai ditamai inflația și au crescut prețurile la alimente cu 20%? Perfect: oferă salarii mai mari și scutește de impozit anumite categorii! Scopul nu e să faci artificial pâinea mai ieftină (având în vedere că și ea are un cost de producție), ci să crești veniturile, încât prețul pâinii să nu fie o problemă.
- Același document definește concurența neloială ca „practicarea unor prețuri mari, limitarea producției sau a vânzărilor și acumularea de mărfuri în scopul creării unui deficit și a revânzării la preț mai mare”. În primul rând, definiția nu are nicio legătură cu concurența neloială (încălcarea bunelor practici comerciale în raport cu competiția), ci cu ceea ce s-ar numit „practici necompetitive”. În al doilea rând, sunt destule domenii unde stocurile se fac exclusiv în funcție de perioadele de vârf, când marfa poate fi vândută cu profit.
- Spre final ni se vorbește și despre stabilirea unor liste de produse cu risc speculativ. Listele vor fi votate de cineva sau sunt stabilite arbitrar de stat, în funcție de ce afaceri au membrii Guvernului și Parlamentului?
- Dacă vorbim despre magazinele online, cine ar fi responsabil cu politica asta de plafonare a prețurilor? Magazinul sau distribuitorii? Proprietarul marketplace-ului sau comercianții, la nivel individual?
- Dacă plătești și comision pentru fiecare vânzare, cum faci să nu depășești prețul fixat și să rămâi pe profit?
Iată doar câteva dintre întrebările la care viitoarea lege nu oferă răspuns.
Sigur, multe din prevederile de mai sus par a fi în beneficiul cumpărătorilor, dar tot în beneficiul cumpărătorilor este și varietatea. Ce pot face legile de gen este să elimine o groază de distribuitori și producători mai mici și de nișă și să creeze monopol fix în categoriile cu „risc speculativ”. Vrei măști la maxim 1 leu bucata? Ionel Impex SRL le face cu 0.4 bani în China și le poate vinde aici, Ionel fiind întâmplător și fratele unui deputat local. Poate competiția să ofere ceva la același preț? Nu, pentru că n-are abilitatea lui Ionel de a trece automat de verificările de calitate și nici nu e scutită în mod fraudulos de vamă.
Piața liberă nu este decisă PENTRU cumpărător, ci DE cumpărător. Ai prins un speculant? Raportează-l și discreditează-l, scrie-i o recenzie negativă sau semnalează-l către autoritățile existente (sau chiar către Google, dacă e un site înșelător). Soluția nu e să obligi toți comercianții să vândă la prețul care ți se pare ție în regulă.
Dar, Vlad, traversăm o perioadă dificilă și anumite categorii de persoane au nevoie de ajutor! Evident că au, doar că m-aș gândi mai degrabă la subvenții, măriri de salarii și cupoane, decât la a da Statului puterea să decidă prețuri. Nu de alta, dar nici nu mă sperie atât de mult lăcomia Statului Român, cât mă sperie incompetența. E ca și când i-ai mai da un buton roșu și te-ai aștepta să nu-l apese din cinci în cinci minute…
P.S: Apropo de Stat, recent am prins aceasă mostră uluitoare de comunicare eficientă. Sursa imaginii din titlu.
„amenda e un procent din cifra de afaceri. O amendă procentuală poate proteja furnizorii mici, dar în realitate îi va proteja pe cei cu venituri nedeclarate” – faci o confuzie între cifra de afaceri și venituri.
„Ai ditamai inflația și au crescut prețurile la alimente cu 20%? Perfect: oferă salarii mai mari și scutește de impozit anumite categorii! Scopul nu e să faci artificial pâinea mai ieftină (având în vedere că și ea are un cost de producție), ci să crești veniturile, încât prețul pâinii să nu fie o problemă”.
Prin scutirea de impozite nu crești veniturile, prin mărirea de salarii crești inflația.
Dar, da, formulările vagi din lege sunt extrem de periculoase și favorizează abuzurile.
Am corectat fraza cu veniturile. Într-adevar, era o problema de revenue vs. profit și eu mă gândeam la firmele care nu fiscalizează.
Cu a doua treabă nu sunt de acord. Nu generezi neapărat inflație dacă mărești în limite raționale salariile – ok, dacă mărești forțat salariul minim ca stat, da, dar la nivel de companie, pentru că și la ele mă gândeam, nu e atât de dramatic. Iar Statul poate încuraja și genul ăla de măriri.
Exemplu:
Olguța a dat un ordin in 2018 prin care sa fie interzise contractele de munca sub 8 ore.
Lege buna veți spune, protejează angajatul de jnapanul de patron.
In fapt, f multe de firme care ofereau servicii mici au falimentat sau au avut muncitori la negru complet.
Cazul meu, firma curatenie si mentenanta, 5 angajați din care 3 part-time. Ultimii curățau niste restaurante inainte de deschidere zilnic, respectiv cateva airbnb-uri. 2 studenți si o doamna in varsta care mai avea inca un part-time. Toata lumea era mulțumită, de la mine câștigau apr 900 de lei pentru 2-3 ore pe zi.Clienții nu au acceptat creșterea contractului, eu am inchis partea de curatenie.Au anulat legea 2 ani mai tarziu….
Să fie interzise contractele de muncă sub 8 ore? Mamă ce lege venită direct din Revoluția Industrială…
Eu încă mă întreb cum pot trăi oameni care au salariul minim pe economie. Acolo ar trebui ca statul ori să micșoreze impozitul pe venit sau să ridice nivelul salariului minim.
Total de acord!