Momentu’ ala…
Sunt unele “momente” in care, oricat te-ai abtine, scrii ca o textilista la menopauza…
Sunt momentele alea in care incepi sa vorbesti despre “tineretul din ziua de azi”, desi nici tu n-ai trecut de 30. Sunt momentele in care toamna nu mai are miros de scoala, oricat te-ai chinui sa-ti amintesti senzatia. Sunt momentele in care oamenii din jurul tau devin brusc “mai tineri”, nu “mai mici”. Sunt momentele alea dubioase in care incepi sa te intrebi ce iti rezerva viitorul si de ce ar trebui sa-ti pese. Sunt momentele in care folosesti expresia “miros de scoala” fara sa fii complet sarcastic.
Nu, nu e maturizarea. Procesul ala are capacitatea incredibila de a te lovi la orice varsta. Sunt pusti de 15 ani maturizati prematur si sunt oameni care la 60 de ani inca mai cred ca parerea lor e singura care conteaza. Nu e maturizarea, e imbatranirea. Te poti maturiza la orice varsta, dar unii nu imbatranesc niciodata. Bizar e ca, in ziua de azi, nu mai ajungi sa te simti batran din cauza unei banalitati precum varsta. Speranta de viata a crescut destul de mult la nivel european.
Azi te simti batran pentru ca timpul se scurge lent numai in filmele cu Dragos Bucur. Te simti batran pentru ca la 20 de ani ochii de catelus nu te mai ajuta sa iesi din rahat. Esti responsabil. Pe de-o parte, asta e un lucru bun. Pe de alta, ulcerul de la 35 va fi pe deplin meritat.
Te simti batran pentru ca inoti printre stiri, editoriale, bloguri, tweet-uri si postari pe Facebook. Evident, faci asta in pauzele de butonat smartphone-uri, vazut seriale si terminat Modern Warfare 9. Te simti batran pentru ca, atunci cand dispar toate astea si scapi pentru cateva zile de lesa, simti ca “pierzi vremea”. E intotdeauna mai productiv sa dai “Like” la trairile alltora.
Te simti batran pentru ca trebuie sa-ti pui esarfa si sa te imbraci colorat pentru a “iesi in evidenta”. Te simti batran pentru ca inca iti mai iei geaca cu tinte la concerte, sperand la “publicul de alta data”. Te simti batran pentru ca trebuie sa bei saptamanal ca sa “te simti bine”. Esti batran pentru ca le spui tuturor ca “varsta nu conteaza”, desi samanta indoielii s-a transformat deja intr-o plantatie ilegala.
Batranetea nu mai are o varsta. Te simti batran de ani de zile, dar, mai ales, te simti batran pentru ca societatea nu mai are nevoie de tineri.
P.S: Uneori te simti asa pentru ca citesti articole dubioase pe bloguri semi-obscure. De-asta nici autorul in cauza nu va mai repeta prea curand experimentul.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Controlul si fragilitatea January 15, 2025
- 2024 – Anul Nou Care Din Păcate A Fost December 27, 2024
- Inamicii pe care îi merităm December 15, 2024
- Atenție, garaj! November 18, 2024
- A treia cale November 10, 2024
Mi-a plăcut partea cu “e mai productiv să dai Like la trăirile altora”.
Ştii că oamenii au mereu tendinţa de a se compara cu alţii. Şi mai mult decât atât, alţii te compară cu ei. Asta cu îmbătrânirea ţine de ceea ce îi spunem noi “sinele în oglindă”. Nu poţi schimba atributele comune ale gândirii umane, aşa că mai bine te obişnuieşti cu faptul că minutul care tocmai s-a scurs nu se mai intoarce niciodată, cel puţin pe acest Pământ. Noi îi zicem “acceptare prin neajutorare”. Sună foarte trist, dar adevărat.
Şi acum, friendly advice: e noiembrie, petreci prea mult timp în metrou şi vezi prea multe feţe mohorâte în preajma ta. Ce-i drept, nici statusurile over-ecstatic de pe Facebook nu ajută.
Tocmai de asta, * insert sarcastic smile here* . Minutele se scurg fără cale de întoarcere, iar noi îmbătrânim. Cu fiecare secundă. Partea bună e că nu eşti singur, toţi suntem în aceeaşi cutie. 🙂
Cine suntem “noi”? Psihologii? Nu de alta, dar alaturi de sociologi, mi se par oamenii care se indeparteaza cel mai mult de adevarata natura umana. Sau poate n-am cunoscut eu unul suficient de bun (sau pe care sa nu-l complexez cand vine vorba de a analiza la cald un fenomen). Nu o zic rautacios, dar apreciez mai mult parerea din perspectiva de tanar/tanara, decat cea din perspectiva de psiholog (sau ma rog, absolvent). De-aia nu ma obosesc nici eu prea des cu parerea de “advertiser”. Faptul ca pot convinge indirect un om sa cumpere ceva, nu inseamna ca l-am inteles, ci doar ca am gasit o latura evidenta a personalitatii de care m-am agatat cu indarjire.
Altfel, ador frigul si ploaia si ma cam intorc de la o nunta 😛
In cazul meu, e o stare interioara de ani buni si nu ma deranjeaza. Ma irita mai degraba sa-i vad pe altii cum se ofilesc fara a fi obtinut macar o minima satisfactie din sacrificiul facut.
Eu nu intelesai de ce si-a facut ulcerul programare la 35 de ani.
Nici eu, ca-s la etatea respectiva si vreau sa-l fentez, sa nu ma prinda acasa…(de fapt n-as vrea sa ma prinda defel 😛 )
Era legat de stres in special 🙂
tinerii nu mai au nevoie de societate
Deloc surprinzator, si asta e adevarat 😛
vezi tu .. da .. asa e, imbatramin cu toti . 🙁 n-ai cei face :))
😉 asta e viata
Uneori am senzatia ca toata viata mea e un moment din ala. Un moment sec, in care sunt blazata si satula de tot, in care am senzatia ca oamenii se misca degeaba prin lume, eu n-am directie, n-am sens, n-am nimic. Si incep sa ma urasc si sa ma invinovatesc pentru trairile astea. Si cand eram mica ma simteam batrana. Acum, o data cu varsta, sentimentul asta s-a accentuat incredibil de mult. Ajung sa pendulez intr-o depresie continua, urmata rapid de un zvac de vise si dorinte si apoi iar de o depresie adanca, iar un zvac de viata si tot asa… Si pendularea asta continua ma oboseste si ma face sa ma simt si mai batrana. Sunt obisnuita sa muncesc de pe la 16 ani, deja incerc sa caut solutii sa imi gasesc (iar) un al doilea job, pe langa asta full time. Ajungem, la 25 de ani, sa ne simtim impliniti doar daca suntem conectati 100% din timp la ceva – un job, un proiect, online, offline, whatever. Singuri n-avem identitate si asta ne oboseste. Timpul liber nu ne mai multumeste. Sau poate e doar parerea mea. Ca n-am dormit decat vreo 4 ore azi noapte, incercand solutii… Read more »
Stiu ce zici si nu esti singura, dar tind sa cred ca singura scapare e fie o generatie de “antreprenori”, fie una de hipsteri lenesi 😛 (as prefera-o pe prima)
Si eu as prefera-o pe prima. Dar momentan n-am curaj sa fiu antreprenoare. :))
Totusi, tinand cont cat de mult ma sperie lenea, s-ar putea sa ma arunc si in directia aia. :))
Vorba unei antecomentatoare, tot vin momentele de genul asta. La mine vin in valuri, cate unul la 6-12 luni or smth.
Nu te prinde articolul. Singurul lucru de retinut e morala de final, iar tu esti primul care ar face bine sa-si urmeze propriul sfat.
Snap out of it, agent K!
Alex: Cam da…
Intuneric: Stiu, nu-i stilul meu…stilul Oprisan 😛
Ce-s aberatiile astea Kross ?
Tristeti de textilista la menopauza 😛
Cum ma, a aparut deja Modern Warfare 9 ? “Pe vremea mea” se juca Call of Duty 1… chiar ca imbatranim…
Faceam misto, dar tehnic, e un Call of Duty 9 pe-acolo. Au fost 3 Call of Duty-uri originale, 3 Modern Warfare-uri (incepand cu COD 4) si 3 Black Ops-uri (incepand cu COD 5).
Este dovada vie a faptului ca ai inbatranit sau cel putini apar primele urme de imbatranire(eu prefer sa ii zic simtit parental, sau cum s-o numi).
Aha… ma gandeam eu, ca nici chiar asa de batran nu-s… :))
tu vrei neaparat sa ne deprimi, nu? :))
Sper sa revin pe seara cu ceva mai interesant si sa anulez efectul 😛
viata e grea, da’ trece 🙂
Momentele astea apar cand te saturi de tot si de toate ,dispare dupa un somn bun.
Nu mai putin adevarat este ca suntem asaltati de idei tampite si oameni idioti, situatii imposibile.De exemplu : cum sa te angajezi ca proaspat absolvent , cand angajatorul iti cere 3 ani vechime? Sau cand esti cel mai tanar la job ti se cer misiuni imposibile?
Rezultatul ? Te blazezi sau intrii in depresie, te poti mentine doar daca iti place foarte mult ceea ce faci si ai o doza mare de optimism.
Eu n-am priceput-o pe aia cu “miros de scoala”…
La mine nu sunt astfel de momente. Doar perioade.
nu esti tu batran, ceilalti sunt imaturi:)
Bănuiesc, însă, că nu te simți bătrîn și nici ulcer nu ai 😛
Ulcer nu, batranetea m-a cam lovit de vreo doi ani.
[…] V-am promis ca, din cand in cand, o sa va servesc si pastile mai subtirele, pentru […]