Fii serios!

Dupa “fii tu insuti“, un alt imperativ fatal este “fii serios”…

Un nene mai destept decat maine a declamat: “seriozitatea este arma oamenilor mediocri”. Imi pot permite sa ader. A facut-o, printre altii, si Horatiu Malaele. Seriozitatea impusa, atat in public, dar mai ales in privat, este primul pas spre plafonare. E primul si uneori ultimul pas spre renuntare. E hopul pe care-l sari inainte de integrarea intr-un sistem de oameni prafuiti si tristi. Intr-un sistem cu oameni seriosi…

“Fii serios” nu curge la fel ca “Maturizeaza-te!”. Maturizarea implica evolutie, intelegere si vindecarea cucuielor. Da, a cucuielor. Le vei primi automat in momentul in care te vei lovi de pragul de sus. Sunt ca vanataile pe care le primesti cand te impiedici de cel de jos. Oricum ar fi, omul matur nu e omul etern serios. Un om matur isi permite depresia si dezamagirea, isi permite frustrarea. Un om matur nu-si va permite sa-i doboare pe altii si sa arunce totul in rutina ruginita. Asta e jobul omului mediocru. E profesia lui.

Seriozitatea nu este sobrietate. Desi limitata, sobrietatea are momentele ei de stralucire. Seriosul ramane insa sobru in fata copilului care intreaba cum se fac copiii. Seriosul are impresia ca toate explicatiile sunt evidente si ca lucrurile pe care nu le pricepe, nu exista. Seriosul ”nu stie de gluma”. Seriosul ”o ia personal”. Seriosul o sa le spuna celorlalti ca ”e timpul sa se maturizeze”, presupunand eronat ca el a  facut-o deja.

Seriosul traieste in viitorul apropiat. Neaga prezentul si nu viseaza, pentru ca visele sunt prea departe. In plus, visele trebuie aparate, iar un asa efort zgarie rutina. Cand glumesti, cand sapi un sant in simtire sau pur si simplu divaghezi, seriosul intra automat in scena. Umorul este semn de slabiciune, la fel si sfasierea normei. Argumentul lui e cunoscut:  “asta e o discutie serioasa”! El nu stie ca nu exista discutii serioase, doar dezbateri prostesti si consecinte grave.

Seriosul nu stie ca fratii Coen au facut un film cu numele lui. Din pacate, personajul din film era mai mult decat ar putea el sa fie. Oricum nu conteaza. Seriosul nu stie cine sunt fratii Coen si nici nu-l intereseaza. El se uita numai la Discovery. Asta e de fapt singurul motiv pentru care deschide televizorul. Documentarele si actualitatile de pe TVR1. Seriosul nu considera lipsa culturii un impediment. Pentru el, lucrurile sunt intotdeauna simple si clare. La ce i-ar putea folosi invataturile unui om mort?

Pentru serios, exista numai alti seriosi. Restul sunt imaturi, indiferent cat de rai, buni, frumosi sau intunecati sunt in realitate. E greu sa-i explici ca opusul seriozitatii nu e circul. Opusul seriozitatii e detasarea, capacitatea de a accepta si de a merge mai departe. Destinderea e semnul tarziu al maturitatii. E semnul cel mai important. Trebuie sa lupti pentru el. Trebuie sa lupti pentru a nu lasa puştiul din tine sa se inece in discutii serioase. Trebuie sa te maturizezi, nu sa cresti mare. Nu de alta, dar seriozitatea e ce ramane dupa ce se stinge scanteia!

P.S: V-am promis ca, din cand in cand, o sa va servesc si pastile mai subtirele, pentru digestie.

37 Comments

  • Pai astia seriosii nu prea stiu sa isi traiasca viata.
    Eu m-am ferit intodeauna de persoanele care se iau prea in serios.

  • Asta cam asa e, doar ca sunt foarte multi.

  • “Seriozitatea” lor e unul din motivele care îi fac deosebit de scârboşi pe cei crescuţi în mediul corporatist, şi foarte asemănători cu părinţii lor, (co)mu(n)iştii. Adică oricât de frumos le-ai vorbi, oricât de politicos ai încerca să fii cu ei, au o atitudine greţoasă-dispreţuitoare, de parvenit, un fel de a subcomunica faptul că “ei este oameni serioşi, nu cocalari, nu e ca ăştia, ei rămâne oameni serioşi şi cu chiloţi şi fără”.

    Camil Petrescu la vremea lui numea asta “mică solemnitate acră” 😛

    Mai nou, din specia asta de serioşi au început să se recruteze talibanii ortodocşi care îl votează pe Berbecali şi plâng după Răposatu’ Ceaşcă.

    ~Nautilus

  • Tot de la Coen :

    – “Are these the Nazis, Walter? ”
    – “No, Donny, these men are nihilists. There’s nothing to be afraid of.”

  • @Nautilus: Sa nu generalizăm totuși. Există mulți corporatriști comici! 😀

  • Nautilus: Acum depinde. Daca incluzi la corporatisti si agentiile mari de publicitate si alte “fabrici de idei” (mai mult sau mai putin interesante), mediul nu e chiar la fel. Exista si corporatii destul de relaxate pe plan intern (Google de exemplu). Cred ca la asta se referea si Haivas.

    In mare, cred ca te refereai la plimbatorii de hartii a caror viata se invarte in jurul costumului si a pauzei de cafea. Ei sunt, din pacate, majoritatea.

  • Bugsy: Nu ma face, ca iar ma holbez la The Big Lebowski.

  • Krossfire: just teasing! acum, fara gluma, eu zic ca e bine sa te holbezi iar la “The Dude”, apoi iar si la Barton Fink, Fargo,…, etc.

  • Ha, am revazut recent Fargo! Take that :))

  • Fratii Coen (+Tarantino): de vazut oricand si ori de cate ori!

  • Poţi să vezi mulţi plimbători de hârtii la Stat şi la companii care îşi văd jobul ca o sursă de finanţare a altor activităţi: cumpărarea unei case, unei maşini de bună calitate, excursiile prin ţări cu apă caldă, cărţile, sporturile, vânătoarea, gagicile (sau masculii, dacă subiectul e o femeie 🙂 ).

    Subspecia de plimbător de hârtii “mic, acru şi solemn” e cel care nu face nimic din toate astea, nu ştie decât serviciul şi acasă, n-are haz nici cât o cărămidă, dar e greţos şi dispreţuitor de parcă are un ardei iute în cur. Aşa încât îl votează pe Berbecali “că e serios şi credincios, nu cocalar” şi ar vrea să-i spânzure de semafoare pe BMWişti, să dinamiteze cluburile şi s-o tragă în ţeapă pe Simona Sensual. Sau cel puţin aşa comentează pe forumuri, uitându-se peste umăr să nu-l prindă şeful.

    ~Nautilus

  • “M-am hotarat sa devin prost”. La asta m-am gandit cand ti-am citit articolul 🙂

  • Revo: Inca nu m-am hotarat, desi Martin Page mi-a dat un impuls la vremea respectiva :))

    Bugsy: Tarantino mai putin. La fel ca in cazul lui Guy Ritchie, imi pare ca filmele lui au mai mult impact la prima vizionare (desi Pulp Fiction si mai recentul Django Unchained ar merita).

  • Nautilus: Uitandu-se peste umar, dar ascunzandu-si mult prea rar IP-ul :))

  • Ma gandesc ca sunt oameni nefericiti … nu au reusit sa cunoasca / inteleaga / traiasca si “cealalta” parte, cea “neserioasa”. Stiu oameni care si cand spun o gluma sunt penibil de seriosi, nu-s in stare sa spuna ceva care sa inveseleasca, nu fiindca sunt contra neseriozitatii ci fiindca nu sunt “construiti” sa poata glumi si, desi ar vrea, nu-s capabili. Sper sa nu fiu deplasat, dar sunt ca niste ologi intr-o lume care alearga.
    Acesti nefericiti sunt oameni cu o “dizabilitate”. Uneori si-o transforma singuri in handicap, alteori ii ajut si eu … si uneori imi pare rau.

  • Culmea, la ei nu e vorba de simtul umorului, ci de faptul ca se simta obligati/programati sa supraanalizeze orice nuanta.

  • Dacă handicapul lor n-ar rezulta în promovare, deci în a le pune pâinea şi cuţitul în mână, ar fi hazliu. Dar când tu eşti în cauză şi căposul deasupra ta, nu prea îţi mai vine să râzi.

    ~Nautilus

  • Am trait-o si pe-aia…

  • Bine apasate butoanele. Felicitari.

    Si mai lasati corporatistii sa sufle. Nu toti trebuie sa-si primeasca salariul la negru, sa nu aiba asigurare privata de sanatate si alte beneficii si sa lucreze prin apartamente si garsoniere din Drumul Taberei sau Militari. Sa-si cumpere bilet la lowcost cu 7 luni inainte spre Barcelona si sa toceasca siteurile de couchsurfing in cautarea unui acoperis. Iar la publicitari locurile s-au ocupat deja.

  • Seriosul ”o ia personal”

    Prostul nu ride. Se supara. Ceva il deranjeaza. Ceva ce nu are el. Ce are el deranjeaza pe altii.

    PS: nu cred ca se uita la Discovery. Mai curind la stiri si talk-show-uri. De la Discovery risti sa inveti ceva.

  • Hai ma ce dreacu. Fii serios.

  • Nik de ras – prea serioasa insemnarea asta 😀

  • Nu-i nici de plans. O sa vina repede recenzia la Slash & Co 😛

  • C3: Nu stiu daca se uita la Discovery, dar cu siguranta sustine asta. Mai mult, e vorba si de “ce” Discovery urmaresti (poti pana la urma sa te holbezi toata ziua la arme si motociclete facute de altii).

    Iulian: Merci. Altfel, stiu cum e si cu locurile in publicitate (doar e domeniul meu, desi n-o spun cu mandria si aroganta unora care au sarit de la taximetrist la senior).

    Scuze pentru moderare. In ultimele doua luni filtrele mele anti-spam s-au comportat cam ciudat :).

  • seriosii vad numai limitele, nu si posibilitatile. e obositor sa traiesti mereu langa un om fara perspective indepartate, fara vise.
    eu am preferat mereu nebunii dar, cum bine zici, seriosii sunt mult mai multi.
    a, si parerea mea este ca circul e o treaba f serioasa. cand lucrezi cu acrobatii si animale salbatice nu poti fi decat disciplinat. poate nu serios, dar disciplinat cu siguranta.

  • Nebunii au viata scurta in Romania, din pacate.

  • Lumea e mare, din fericire. Macar cea din imaginatie, ca pe asta reala o las celor seriosi, cu limite cu tot.

  • Cu rusine, constat ca sunt prea serioasa. Sper sa nu tina prea mult.

  • Poate esti doar sobra 😛

  • Sa nu ne mintim singuri… :)) Da’ jur ca incerc sa ma tratez! :))

  • Bine spus.

  • bai, mi se pare mie sau Iulian este fix serios?

  • Seriosii se recunosc la o bere, zic eu 😛 (sau la prima discutie fata in fata).

  • ehe, prin 2006 sau 2007 inca aveam pleata. Punand la discutie si faptul ca eram in club la dantuiala, aveam o moaca de lion king.
    la un moment dau sa ies la buda si ma intalnesc cu o colega de facultate pe care nu o vazusem de la licenta. deci 3-4 ani.

    eu: “saluuut”
    ea, uitandu-se lung la mine: “asa ar trebui sa arate un baiat de varsta ta?”
    m-a blocat o secunda si am iesit, zic eu decent: “ma duc sa ma pish”

    cam toti colegii de la conta, cu care m-am intalnit, au devenit oameni seriosi. Nu poate sa existe ceva mai infiorator decat o iesire cu 10 seriosi in jurul tau.

  • Wtf? Nu cred ca am mai auzit pe cineva cu expresia aia, nici macar vreo femeie din zona 60 & more.

    La noi in general seriosii se identifica repede, pentru ca ies in evidenta printre psihopati 😛

  • animaloo: pe serioşii ăştia mâncători de castravete acru cu lămâie verde noi i-am provocat. Noi, adică nebunii care nu mai ţineau seama de barierele de clasă.

    Ghici cine a făcut-o pe Mihaela Răsuflescu aşa cum e? De ce trebuia să fie cu nasul pe sus tot timpul?

    Păi dacă n-ar fi fost aşa, şi având reputaţia pe care o are, ar mai fi privit-o cineva de jos în sus? Orice trepăduş cu plete şi scuter s-ar fi crezut îndreptăţit să se dea la ea şi să îi pună mâna pe fund.

    Întreabă un jurnalizd: de ce vânzătoarele / casieriţele / coafezele / ghişetistele românce se uită chiorâş la tine şi nu-ţi zâmbesc? Nu cumva fiindcă orice gest prietenos e considerat agăţare?

  • Coafezele. Uite o specie pe care nu am reusit sa o inteleg (asta sau am comunicat doar cu domnisoare simpatice din zona aia profesionala).

9 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.