Cineva trebuie să spele și vasele…

Un prieten îmi zicea în treacăt că n-am mai scris de multă vreme un articol pozitiv. Ei bine, iată unul…

După doi ani de fâstâcit între pandemii, crize economice, războaie și dezastre naturale, cred că putem admite că am pierdut. Nu știu ce război duceam noi, umanitatea, dar cu siguranță nu am ieșit victorioși. Regele a fost capturat iar noi, soldații, alergăm bezmetici fluturând steagurile altora.

E destul de evident pentru oricine a citit în ultima vreme o știre – orice știre – că lucrurile nu stau deloc bine. Pe lângă faptul că n-am fost în stare în doi ani de zile să ținem sub control o banală epidemie, agravând-o prin ignoranță politică și lipsă de educație, cam tot eșafodajul „societății moderne” pare să fie pus la îndoială.

Natura, prinsă în cleștele încălzirii globale, reacționează așa cum poate (cu inundații masive, incendii de pădure și plaje scufundate). Economia e pe o pantă descendentă pe care analiștii ne avertizează că o vom simți mai degrabă în următorii cinci ani. Combustibilii s-au scumpit înfiorător, transportul maritim și terestru s-a triplat, iar criza cipurilor a afectat mai tot, de la telefoane la laptopuri și mașini (de altfel, un canal popular anunța decesul mașinilor ieftine, iar alții viitorul nesigur al mașinilor electrice).

Dacă aveați speranța că ultima criză se va opri, vă anunț că orice conflict pe care China l-ar putea porni cu Taiwanul (și ne paște unul) riscă să ne arunce temporar în epoca aburului. Nu de alta, dar Taiwanul e principala sursă a lumii de cipuri, iar China o vrea. De fapt, în ultimii doi ani, cam orice frază care a conținut cuvântul „China” s-a dovedit a fi o povară pentru întreaga planetă. Poate și pentru că respectiva țară a reușit să strângă sub același acoperiș politic cele mai rele părți ale capitalismului cu cele mai sufocante ale totalitarismului.

Și dacă tot suntem aici, ar merita să ne aplecăm și asupra sistemelor politice actuale, din ce în ce mai neputincioase în fața schimbării. Capitalism sălbatic, socialism liberal sau imperialism deghizat, puse în fața unei crize reale, mai toate sistemele s-au încurcat în propriile reguli. Despre România nu are sens să spunem prea multe, poate doar că a reușit să-și atingă maximul de incompetență administrativă, deși fusese mereu pe un loc fruntaș. Despre vecinii noștri de hartă la fel, cu mențiunea că, deși mulți sunt mai stabili economici, alunecarea lor spre dictatură pare mai rapidă decât în România.

La nivel global, SUA pare să-și fi încheiat supremația de jumătate de secol, iar NATO, visul nostru din anii ’90, amenință să devină o formalitate. Golul pe care l-ar lăsa un stat precum SUA în cercul puterii n-ar putea fi umplut decât de o dictatură, dat fiindcă UE refuză în continuare să se legitimeze pe scena politică. Fără a nega meritele Uniunii (mai ales când a ținut un medieval precum România pe linia de plutire), birocrația europeană și-a demonstrat incapacitatea de a reacționa în timp real și de a evolua. Faptul că la câteva decenii de la formare, UE e încă un organism pur orientativ, un ONG benevolent, dar încet și dependent de două mari puteri, ne arată clar hibele din proiect.

Mai mult, în timp ce liderii lumii se adună să nu ia decizii la conferințele climatice, un val de scumpiri (chirii, alimente, combustibil) scoate tot mai des oamenii în stradă. Marile interese și micile drame au creat o prăpastie uriașă între cei de la „conducere” și omul de rând.

Cu alte cuvinte, prezentul arată sumbru, iar viitorul refuză pur și simplu să se arate. Dar există și o parte bună… dacă uitaserăți cumva că ăsta e un articol pozitiv. Partea bună e că e numai și numai vina noastră! Serios că asta e o parte bună!

Aproape tot ce ni se întâmplă acum, de la pandemie (favorizată de încălzirea globală și de neglijența unor națiuni), la criza transporturilor și a cipurilor și la multiplele crize politice de pe mapamond e o consecință directă a alegerilor noastre. E o consecință a modului lacom (dar „eficient”, vorba lui Taleb) în care ne-am gândit lanțurile de aprovizionare, a strategiilor personale și globale și a abuzului constant de resurse. De ce e asta o parte bună? Pentru că mica Apocalipsă pe care o trăim are o cauză concretă și niște soluții reale, chiar dacă nu imediate. Dacă ne lovea vreun asteroid, o invazie extraterestră sau dezastru cu zombi, n-am fi avut niciun control asupra rezultatelor. Așa însă, putem privi lucrurile din altă perspectivă: am făcut niște tâmpenii și avem șansa unică de a le repara.

„Dar, Vlad”, o să spuneți, „nu omul de rând a făcut greșelile ăstea, ci marile puteri.” Aha, da, Marile Puteri, conduse de mici politicieni care ne reprezintă. Nu îi plăcem, dar ne reprezintă, de la lacomia și pofta de îmbogățire,â la credința clară că lucrurile se pot rezolva dacă arunci cu bani în ele. Așa cum nu ne place China, dar îi folosim produsele. Nu ne place Statul, dar îl hrănim cu impozite. Marile Puteri suntem noi!

Adevărul e că ne-a convenit situația de până acum pentru că alegerile greșite la nivel global ne ofereau plase de siguranță la nivel personal. Siguranță pentru ce? Pentru propriile alegeri greșite. Sigur, relația cu partenerul/partenera nu ne mulțumea, dar ne simțeam bine când ieșeam să spargem banii la shopping. Jobul era așa și așa, dar ne conveneau stabilitatea și rutina. Ne durea că nu ne-am urmat pasiunile? Nu e bai, o mașină nouă rezolva disonanța, ne arăta că „ne-am realizat”. La fel și cu politica – până când indiferența nu a omorât la propriu oameni, nu ne-am trezit.

De-asta a apărut acum și fenomenul „marilor demisii”, care s-a soldat cu o incredibilă demobilizare pe piața muncii (și cu o nouă criză de personal), dar și fenomenul marilor divorțuri.  Fără micile lor plase de siguranță, oamenii au început să-și pună întrebarea: „Băi, dar dacă așa va fi pentru totdeauna? Eu doar asta vreau și pot să fac?”. Și cum răspunsul la întrebare aia s-ar putea să fie da, schimbarea a devenit brusc o soluție palpabilă, nu doar un subiect de meme pe Facebook.

Și da, ăsta e un început – un început al micilor schimbări, dacă la cele mari nu avem încă acces. Un început în a nu mai tolera toate mizeriile, personale sau sociale, și în a ne cere, măcar din când în când, drepturile. E un început în a ne lua puțin mai în serios când vine vorba de propria viață, de propia țară și de propria planetă.

Cumva, mi se pare că ani de zile am comandat și consumat în neștire iar acum, când se închide bodega și, vrem nu vrem, am primit nota de plată, constatăm că nu avem niciun ban în buzunar. Doar rate și poze de Instagram. Dar e în regulă, cineva trebuie să spele și vasele…

P.S: Și dacă tot simt că articolul ăsta are un aer ușor ecologist, vă las cu puțin reggae franțuzesc din partea formației Tufiș. 

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

17 Comments

  • Hehe, la un moment dat am pierdut un număr de prieteni, mai mult virtuali, pentru că am afirmat că vinovați de nivelul politicului românesc sînt cei care votează în mod constant răul cel mic. Am ales un mod de viață diferit de curent și am avut și norocul să îl pot menține, așa că nu prea mă regăsesc în textul tău. Nu sînt deloc de acord cu scuza că avem politicienii pe care îi merităm, că oricare dintre noi ar fi procedat la fel o dată ajund sus… eu consider că cei de la putere trebuie să fie persoane speciale, nu esența unei majorități discutabile. Tot legat de noroc, măcar eu sînt mai puțin afectat de un rău la provocarea căruia nu am participat…

  • pandemia se termina atunci când toți se vor vaccina periodic.

  • Drace: Multi dintre noi, nu fiecare dintre noi, ar fi procedat la fel. Altfel, de acord cu alesul unor candidati care merita, cu sau fara sanse de castig. M-am invatat si eu minte de vreo 2-3 alegeri incoace sa nu mai aleg “raul cel mai mic”.

    Imbafm: O sa avem si pastile si vaccinari periodice, dar as spune ca nu doar pandemia a cauzat actuala criza. Ea doar a accelerat-o. Era normal sa se termine pana la urma si sulul de hartie igienica :))

  • Asta cu aruncatul răspunderii pe “cei de sus” poate că mergea pe vremea regalității, atunci când Ludovic al XIV-le-a (parcă) zicea treaba aia cu “Statul sunt eu.” În ziua de azi suntem cam toți răspunzători pentru ce se întâmplă, dar nu în aceeași măsură. Iar dacă nu apărea pandemia asta, probabil că o mai târâiam vreo câțiva ani. Problema este că cei care știu să se folosească de “slăbiciunile” noastre s-au adaptat și la noile vremuri, chiar sunt curios cum se vor mișca lucrurile.

  • Anukoi: Aruncarea responsabilitatii pe cei de sus oricum nu mai functioneaza – si de fiecare data cand s-a intamplat, istoric, a urmat un colaps social. NOI TOTI trebuie sa ne apucam de spalat vasele alea :))

  • “La fel și cu politica – până când indiferența nu a omorât la propriu oameni, nu ne-am trezit.”
    Băi, da mă leşi cu Colectivul vieţii şi că “ne-am trezit” ? (bănuiesc că la cazul Colectiv te referi şi nu în general)
    Unde plm ai mai văzut tu oameni în stradă când oameni au murit arşi în spitale acum? Care ar fi diferenţa dintre Corupţia Ucide de atunci şi cea de acum ? Fmm de politică că ai lor au fost corupţi şi ucigaşi de rockeri pe când ai “noştri” au omorât” dăcât nişte pensionari care oricum mureau care nu prea le aveau cu feisbucu şi instagramu.
    Cum plm s-au trezit românii atunci şi acum dorm bine merci pentru că Corupţia nu mai există deci nu mai Ucide?

  • Stii care-i baiul? In prima parte a pandemiei si cand existau acele prime accidente prin spital lumea chiar era revoltata. Acum, cand dai de d-astea, parca nu-ti mai vine sa iesi la protestat: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/pacient-in-romania/epidemie-de-frica-in-randul-pacientilor-covid-teoriile-conspiratiei-ii-fac-sa-creada-ca-sunt-victimele-unor-experimente-1730255

    Dar in general, ca nu era vorba doar despre Romania, pandemia chiar a scos in evidenta niste mizerii structurale.

  • Realistic vorbind ne aflam intr-o situatie de tranzitie si o oarecare schimbare de paradigma. Motivul pentru care suntem in situatia curenta sta in faptul ca ani de-a randul mediocritatea si prostia au acaparat o buna parte din societatea contemporana si noi nu am facut nimic s-o combatem. Chestia asta am putut s-o observam in modul gestionarii pandemiei, respectiv al masurilor ulterioare ce au fost luate de diferite state. Practic pandemia ne-a aratat inca odata ca mediocritatea si prostia nu au tinut cont de doctrina/ideologie acestea fiind distribuite uniform in lume.
    Motivul pentru care suntem aici nu este pentru ca nu ne-a pasat ci pentru ca suntem de-a dreptul prosti, respectiv prizonierii unui confort pe care nici noi nu-l intelegem. Si imi place nota ta de optimism deoarece solutia este la noi, pentru ca arata ca mai exista speranta in oameni si mai ales in umanitate. Din pacate eu nu impartasesc aceasta opinie si sunt de parere ca la cata prostie si mediocritate exista in acest moment nimic bun nu se va intampla. Sigur exista salvarea individuala prin diferit cai, insa si aceea are niste limite ce pot fi atinse foarte usor.

  • Da, dar spre ce exact se schimba paradigma? Ca n-am idee si nu prea imi vine sa sper ca se mai schimba in mai bine – cel putin nu in Romania.

  • In mare paradigma mondiala se schimba de la o lume bipolara ca si putere la una multi-polara. Povestea din razboiul rece in care cele doua puteri voiau sa-si impuna agenda proprie in anumite zone s-a schimbat prin aparitia unor alti jucatori la masa cu alte agende si alte dorinte. La toate acestea adauga tranzitia spre asa-zisa economie verde deoarece criza climatica ne ajunge din urma si lucrurile sunt foarte complicate. Ceea ce este si mai misto la povestea asta cu economia verde, este simplul fapt ca solutia la intreaga problema nu o detin tarile dezvoltate ci fix exact cele in curs de dezvoltare, iar asta nu face decat sa mai apara si un alt pol de putere la masa.
    Cum ne va afecta pe noi ca tara intreaga situatie este greu de spus. Personal cred ca va fi o performanta iesita din comun ca si dupa aceasta tranzitie sa putem vorbi de Romania ca un intreg. Si asta o spun pentru ca vremurile sunt destul de complicate, iar noi ca tara suntem profund dezbinati si mai ales lipsiti de o viziune concreta.
    In rest ramane cum am stabilit ne pregatim de Craciun, mai taiem un porc mai schimbam o suta de euro pana ne vine salariu, ca deh o viata avem!

  • Chiar vedeam azi o discutie politica in care se vorbea despre modul in care reprezentantii Frantei si Italiei se gandeau sa mute “polul” puterii din Europa spre tarile lor.

    Energia verde e o necesitate, insa cumva a picat la cel mai prost moment si da, marea poluare vine de la tarile mai putin dezvoltate, dar nici cele dezvoltate n-au solutii corecte inca – ti se pare ca legile cu masini electrice ajuta, cat timp e criza de litiu si masinile verzi consuma energie neagra?

    Cred ca am scris-o si in alt articol: nici eu, nici altii din bula mea, daca mai ramanem, nu planuim sa mai cream poduri. Da, Romania chiar e profund divizata si n-are nicio treaba cu performanta dezastruoasa a politicii de astazi, ci cu decenii de tranzitie si lipsa de educatie – pandemia a facut treaba asta profund vizibila si la fel si faptul ca nu exista o solutie de mijloc.

  • @krossfire
    La nivel de UE au fost facute mari greseli pentru ca nu au avut viziune. Cea mai mare prostie a fost facuta de nemti care si-au inchis centralele nucleare, iar francezii un pic mai pragmatici au zis nu. Pana in 2019 UE inseamna Franta+Germania, de astazi situatia nu mai este asa pentru ca ambele tari trec printr-o criza de identitate. La toate astea adauga marile ambitii ecologice, iar tabloul arata rau de tot.
    Energia verde in acest moment nu este o necesitate, ci o ambitie prosteasca a unora care au observat ca se pot face bani din asta vezi creditele de CO2 vandute de Tesla. Solutia la marea poluare este in continuare la tarile in curs de dezvoltare, iar acestea nu au vreun interes real in a combate chestia asta. Frumusetea in situatia asta sta in faptul ca modelul economic de dezvoltare al acestora sta in faptul ca tarile dezvoltate au “externalizat” poluarea lor acolo. Asa ca solutia la intreaga problema este fie ne intoarcem sa traim ca pe la 1700, fie luam masuri pentru a diminua externalizarea aceasta. In ambele situatii nu exista pierzatori neti ci pur si simplu pierzatori. Si nu subventia babana de masini electrice nu reprezinta solutia cat timp, ai in Europa de est cimitir de masini poluante venite din vest, dar din nou sa nu vorbim de lucruri sfinte.
    Povestea cu divizarea Romaniei este reala si din cauza faptului ca noi inca nu avem o poveste a tarii, respectiv niste valori in care sa credem si sa traim ca natie. Singura noastra valoare in acesti 103 ani de unire a fost supravietuirea. Si dupa ce faci atata timp este imposibil sa mai schimbi ceva din comportament.

  • Aici sunt de acord cu tine: in momentul actual, cea mai curata si utilizabila pe termen lung energie ramane energia nucleara. Si da, masinile electrice si acel deadline cu “masini electrice pana in 2035” sunt cel mult o gluma. Deci ma scapi de masinile actuale, relativ putin poluante, umpland strazile de SUV-uri cu baterii uriase si nonreciclabile, dintr-un material rar si alimentate din surse non-verzi, al caror cost de productie e imens si perioada de utilizare scurta?

  • @krossfire
    Legat de discutia privind masinile electrice lucrurile stau un pic mai special. Si cand spun asta ma refer fix la realitatea din plaiurile noastre mioritice. Concret la ora actuala Romania are una din cele mai mari subventii pentru masini electrice undeva la vreo 9k eur sau nu mai putin de jumatate din valoarea masinii. Datorita acestei chestii Tesla a luat decizia de a deschide reprezentanta in tara, iar numarul de masinii livrate in tara a cam tot crescut, anul acestea s-ar putea sa iasa de un record cine stie?!
    Oferta de masini electrice in Romania este variata si chiar ai de unde alege, iar asta se datoreaza acelei subventii. Pe langa astea avem Dacia Spring cea mai ieftina masina electrica si care a fost cumparata in draci de europeni si nu numai.
    Dupa tot acest preambul situatia cu masinile electrice sau ceea ce se doreste este cam asa:
    1. Ciclul de viata pentru o masina electrica va fi destul de mare in asa fel incat numarul de CO2 pe care l-ai consuma cu un motor termic sa tinda spre 0. Mai pe romaneste o masina electrica trebuie sa tina mult pentru a “anula” CO2 pe care l-ai produce cu un motor termic plus ce se mai intampla din productie.
    2. Chestiile cele mai scumpe in aceste masini vor fi bateriile plus diferite softuri de customizare. Tesla si daca nu ma insel BMW deja au in lista de vanzare diferite subscriptii pentru diferite functionalitati pe masina. Vrei masina sa se conduca singura, te costa X euro pe luna. Pe zona bateriilor se va merge pe o reciclare agresiva si din cate se pare ciclul de viata pentru anumite modele ar fi de vreo 300k de km poate si mai mult.
    3. Pentru partea de alimentare cu energie electrica povestile sunt mai complicate si din pacate aici Tesla are un foarte mare avantaj in fata competitorilor. Ideea din spate fiind ca tu poti sa faci un drum lung daca vrei insa vei fi rutat de gps-ul masini prin anumite zone unde sunt tesla chargere ce-ti vor da energie cat sa mergi mai departe. Ceilalti competitori nu au chestia asta atat de bine implementata, iar daca nu ai Tesla poti avea probleme cand vine vorba de incarcatoare altul decat cel de la tine de acasa. Pe langa asta exista o dorinta destul de mare ca energia ce vina din incarcatoarele oferite de privati sa fie verde pentru a combate poluarea.
    Ceea ce am spus mai sus sunt niste directii pe care foarte multi din piata si le-au asumat. Personal nu cred ca aceasta poveste se va putea sustine in toate tarile si mai mult sunt destul de sigur ca poluarea in anumite tari va creste indiferent de numarul de masini electrice sau alte rahaturi. Momentan traim niste vremuri de vis pentru cine vrea sa-si ia o masina electrica deoarece subventia e babana si ai de unde alege. Iar daca vrei musai un model 3 de la Tesla sa te tot duca un 35k eur cu subventie cu tot, sau un leasing de vreo 300-400 de euro pe luna dupa un avans de vreo 9k eur. Vremurile nasoale vor fi cand subventia va fi eliminata, iar reteaua noastra electrica nu va mai face fata, dar scuipam in san si mergem mai departe.

  • Asdad2005: Si in acelasi timp cimitirele de baterii de masini electrice s-au inmultit. Legat de Tesla, stii cine mai are sistemul ala relativ bine pus la punct: surprinzator, dar e vorba despre Renault (exista si un clip de la carwow pe tema asta).

    P.S: Cum ai scos tu Model 3 la pretul ala, ca nici cu subventie nu iesi sub 50 000?

  • Tendința clara este sa se meargă spre reciclare când vine vorba de baterii. Inițial Renault avea un program de reciclare al acestor baterii dacă aveai o mașină de-a lor. Acum ca reciclare egal cimitir de baterii nasol.
    Legat de Tesla cel mai ieftin model 3 sa tot fie 45k eur fără subvenție scazi 9k și ieși la 36k. Preturile de care spui tu sunt pentru turbo/long și alte nebunii.

  • Pai iti cam trebuie. In momentul asta, cam orice masina electrica aproape ca-si dubleaza consumul la drum lung, ceea ce e o mare problema. Autonomie 600km = cam 500 si ceva de km cu generozitate. Iar in Romania asta poate fi o problema. Daca s-ar mai mentine subventiile 3-5 ani, cred ca ar fi o afacere buna.

    Asta era clipul despre care vorbeam: https://www.youtube.com/watch?v=wd2ArceiJd0

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *