La bloc

Incapabil de o gandire limpede la 41 de grade, am decis sa deviez putin de la norma de comentarii suparate si catalogari.

Titlul articolului nu e o aluzie la un prafuit serial protevist, ci o simpla incercare de a sintetiza cateva intamplari zilnice dintr-un bloc de pensionari. Avand in vedere ca de vreo doi ani m-am amplasat strategic intr-un cartier de mosuleti, era oarecum normal ca aripa tanara a tarii sa fure mai mult spatiu din articol.

Cu vreju’ verde
Primele 6 luni de sedere au fost puternic marcate de prezenta unei băbătii isterice care ma trezea de minim 2-3 ori pe saptamana cu replici ca “Animaluuullee” si “Criminaaaaaluuulle”.  Dupa ce am somat-o de vreo cateva ori (si eu si politia), m-am decis ca intr-o buna zi sa-i ascult coerentele acuzatii. Ce o deranja pe mamaica isterica? In principal, vecinul de deasupra, care o ”omora in fiecare seara cu boncanitul” (de-aici si delicioasa porecla “Criminalul”). Am deci sa rezolv problema singur, asa ca m-am dus la inculpat sa vad ce batalie poarta cu lumea. Din buza unui apartament proaspat renovat, mi-a raspuns o stafie de omulet de 83 de ani. Raspunsul lui? Uite ce e, mata esti barbat si intelegi. Mai aduc si eu cate o fata pe-aici seara. Acum ce sa-i faci, daca am vreju’ verde? In momentul ala mi-a trecut un singur gand prin cap: respect!

Am evitat problema timp de vreo doua luni. Din pacate, vreju’ verde nu inseamna si o inima la fel de verde, asa ca acest erou al tuturor barbatilor a trecut in nefiinta, lasand-o pe baba de dedesubt cu o groaza de timp de umplut (cu altceva decat urlete).

Compania umana
Cu vreo saptamana in urma, dupa ce statusem cateva zeci de minue in trafic, am zarit-o pe femeia de serviciu cocotata pe estrada de la etajul 1. Vorbim de o platforma improvizata de 2 pe 2 metri, menita sa acopere intrarea in bloc si sa serveasca drept frontspiciu unei firme de la parter. Femeia statea fix pe marginea ei si culegea ceva corcoduse/prune inca verzi, in timp ce se balanganea in gol. La momentul respectiv, n-am stiu ce concluzie sa trag (cu exceptia celei legata de “efemeritatea fiintei umane”). Zilele trecute, aceeasi femeie era cocotata pe aceeasi platforma subreda. De data asta nu m-am abtinut si am intrebat-o ce face acolo. Raspunsul? Pai uite, dau de mancare la pisica asta. E inca mica saraca si are nevoie de companie umana…

Actiunea sociala
V-am mai povestit ca stau in apropierea unui superb sediu PP-DD (Partidul Poporului, pentru profani). Pe langa steguletele mov si alte dracovenii, recenta campanie electorala pentru primarie mi-a rezervat si alte surprize. Intr-o dimineata,pe langa sediul amintit, cineva legase cu sfoara de gat un caine maidanez (nu, nu era sugrumat, doar legat si indopat cu ceva aripioare de pui). Nu stiu daca actiunea apartinea lor sau vreunui grup afiliat, cert este ca respectiva treaba (doi oameni si un caine legat cu sfoara) se voiau un protest pentru “dreptul la viata al cainilor vagabonzi”. Protestul era marcat de o pancarta pe care cineva mazgalise cu markerul expresia ”Dreptul la viata”. Deci, o campanie sociala. Made in Bucharest.

Aparatoru’
Daca pisicile de pe scara nu sunt o problema, cainii adusi de femeia de serviciu si aliatii ei pot deveni. Cu jumatate de an in urma, un purecos lovit la piciorul din spate a fost gazduit in gradina din spatele blocului. Potaia, altfel blanda si cam surda, a inceput sa urle si sa latre, imediat ce si-a mai revenit. Obisnuit cu spatiul gradinii, cainele a inceput sa-l apere printr-o combinatie subtila de latraturi si schelalaieli. Confruntate cu lipsa de somn a locatarilor, femeile care il adusesera au venit cu urmatoarea ipoteza: E bine sa ai un caine in jurul blocului. Altfel, cine sa ne apere de hoti maica?

Gigel, vanatoru’ de vampiri
Luni intregi, ghena blocului a fost gazda a doua obiecte absolut sublime. O tepusa de un metru si ceva, alaturata unor sticle goale de alcool. Ba, in unele dimineti, tepusa era si murdara de ceva rosu, semn clar ca Gigel, vanatoru’ alcoolic de vampiri trecuse prin zona. Mi-a luat vreo doua luni sa ma prind in ce conjunctura ajungeau cele doua obiecte unul langa altul. Aparent, tepusa era folosita pentru a impinge obiectele blocate pe ghena. Acelasi om care venise cu ideea sublimei unelte, facea un ban in plus din reciclarea atat a peturilor, cat si a sticlelor obisnuite. Sticlele de alcool lasate langa tepusa erau tributul vecinilor catre Marele Manuitor de Sulite, cel care desfunda zilnic ghena.

Bairamu’
Ca orice scara care se respecta si scara mea are un amator de manele. Al nostru e un fel de stereotip ambulant. Lant, dulău, Opel tunat. Pana sa-l cunosc, aveam impresia ca genul asta de oameni traiesc doar in inchipuirea pustilor de liceu. Intors dintr-o vacanta, am observat ca, pe distanta a 3 usi de apartament, se puteau gasi mai multe scaune si sticle de Burger goale. Totul era completat de o perdea care forma un fel de coridor intre cele trei usi vizate si apartamentele de vizavi. Curios din fire, l-am intrebat pe om care a fost intentia poetului in aranjamentul de fata. Raspunsul? Ehh, stii cum e vecine. Am facut si io un bairam si orice bairam dureaza trei zile!

Soarta Blocului
Sambata dimineata. Ora 8.00. Galagie de nedescris pe scara. Am iesit cu ochii carpiti de somn sa vad ce se intampla. Vreo 14 pensionari (nu exagerez), asezati in cerc, pe tabureti. Trei stateau in mijloc in spatiul din fata liftului. Surpriza! Intalnirea administrativa de la 3 luni. Mai toate mamaicile isi luasera baticul bun, iar cei doi barbati prezenti erau la sacou. Femeia de serviciu venise cu pisica. Prezenta mea a descumpanit pentru vreo 3 secunde fratia secreta. Cand am dat insa sa intru in casa, urechile mi-au auzit urmatoarea fraza: “Sa nu uitam totusi ca daca noi nu facem, nu face nimeni. Soarta blocului tine de noi!”. 

P.S: Nu stiu daca e macar vag amuzant articolul asta, dar, cu un efort de memorie, as putea pune lucruri mai interesante pe tapet (nici macar n-am amintit de ciocanitoarea care a aparut gratie cainelui din spatele blocului). Spuneti numa’ daca are vreun sens sa mai abordez tema.

29 Comments

  • SoarTa blocului, ca ti-a scapat (penultimul paragraf, ultimul rand) 🙂 #grammarnazi

    In rest… zi mersi ca nu stai intr-un bloc de studenti si muncitori (nu e “sau”, e “si”, ca in complex in Timisoara avem de-astea cate sa fie). Altfel n-ai mai pupa tu pace si liniste sufleteasca destula cat sa mai apuci sa scrii pe blog 😉

  • Well, at least there are free parties…right :)) ?

  • Not the kind of parties you’d want to be a part of. Asta dacă nu cumva îți place să dansezi conga între doi burtoși.

  • Eu ma gandeam la student parties 🙂

  • Ohoo…asteptam!

    Eu sunt bloc issues aficionado. Am trait (aproape) toata viata la bloc. La vreo doua in Sibiu. La unul in Caransebes. Unul in Orsova si vreo 3 in Bucuresti. Sunt o cartulie de povesti iar ce-mi spui aici e perfect tapetat pe unele amintiri.

    Ar merita o “sedinta” lunara, daca nu saptamanala cu asemenea povestiri…

    Foarte tare mosul sexos…Respect!

    😀

  • Eu abia astept sa ma pot muta la casa (sa ma scoata banii intai afara din bloc).

  • Nu imi amintesc cand am ras ultima data cu asa pofta. Esti fenomenal.
    Te rog sa te trezesti la realitate si sa pui mana sa asterni pe blog toate povestile care le-ai tinut ascunse pana acum. Normal ca are sens sa continui.

  • Are sens sa abordezi problema si chiar sa o aprofundezi.
    Tot respectul pentru mosul cu prazul verde, si chiar daca a murit, a murit fericit.
    Ai noroc ca stai intr-un blog de pensionari.

  • Redgrave: Exagerezi, dar multumesc 😀

    Romania Inedit: Asa am zis si eu. Merita respect’ omu 🙂

    Nu stiu cat de norocos sunt pentru blocul cu pensionari in general. Norocul meu personal e ca ma inteleg relativ ok cu ei 🙂

  • să ştii că eu chiar m-am amuzat. de mult nu am citit o povestire aşa amuzantă 🙂

  • Da-i inainte cu blogul si cu blocul 🙂

  • are..are… stii si tu ca.. orice bairam dureaza trei zile, asa ca inca 2 articole pe tema sa fie :))

  • Wow, reactii pozitive, nu ma prea asteptam 🙂

  • ^Acum vad adaugarea din blogul lui Arhi => New people. Welcome 🙂

  • Citind despre vrejul cel verde, mi-am adus aminte de reclama de la Cosmote, cu ultimul nostru erou (si culorile sunt aceleasi). Intr-adevar, merita respect tipul.

    Cat despre tema aleasa, poti sa continui linistit. Intotdeauna prefer un material care sa-mi descreteasca fruntea unuia despre politica sau chestii, in general, serioase. 😀

  • Desi mosuletii si babele mele fac mai multa politica decat cinci grupuri de Facebook la un loc si, bineinteles, stiu perfect cum sta treaba 🙂

  • Never ever n-o sa faca politica vreunu’ de la televizor asa cum fac “electorii vesnic tineri” de la bloc.

  • oho, stai bine prietene.

    despre aventurile la boc se pot scrie romane savuroase care intrec orice imaginatie, chiar si pe cea a lui Shakespeare.

    daca imi permiti, am sa iti povestesc prin ce trec eu, tot la bloc stand.

    nr 1:

    Reteta educatiei de la balcon.

    Se ia o familie la care se adauga un plod. Plodu ala creste si usor usor incepe sa isi dezvolte pofta de libertate, iar ca urmare cere voie parintilor sa iasa afara. E, odata iesit afara incepe sa cutreiere si el ca orice copil normal si in urma cutreieturilor auzi numa pe EL sau EA (de o inteligenta suspecta) urland: GIGELEEEEEEEEEEEEE, GIGELEEEEEEEEEEE. Gigel nici unde. GIGELEEEEEEEEEE GIGELEEEEEEE, si o tine asa frate din 5 in 5 minute pana Gigelu care in timpul asta descopera imprejurimile ajunge sa-si auda numele strigat.

    Si prezentandu-se la raport… stupoare ! – Unde ai fost ba netrebnicule? nesimtitu’ dracului, procule, boule, nu ti-am zis sa stai aici sub geam? tampitule, idiotule care esti idiot. Cine te conduce pe tine, cu cine ai fost? nu ti-am zis sa nu te conduca nimeni pe tine? tampitu’ dracului care esti tampit.

    ba si o tine asa frate…. de te rogi sa iti pice un ak in mana si sa il faci istorie si pe Gigel si pe suspectii de parinti ai sai.

    toate astea concluzionandu-se cu zicala: Ionel sa vina el aici, nu sa te duci tu la el. NU SA TE CONDUCA EL PE TINE. ai inteles? tampitule !….

    Gigel ala avand undeva in jur la 7 ani.

    daca iti poti imagina ce generatie vine dupa noi, mai bine nu o face.

    ps. Se poate si cu Diana. DIANOOOOOOOOOOOOO, DIANOOOOOOOOOOOOOO. NIO NINO, DIANOOOOOOOOOO.
    De iti vine sa te apuci singur de oo (pardon de expresie)

    nr 2:

    Reteta Tragediei cu HOTELLO si DEZDEMONA.

    E, HOTELOO nostro e una baiat tare simpatic. Un adolescent batran, cam undeva in jur de 30 de ani as zice, vecin sub mine (ca sa vorbim in dodii 😛 ). Si Othello nostru savureaza meciurile de fotbal, si le savureaza intr-o asemenea masura incat zici ca darama blocul. Nici nu trebuie sa te sinchisesti sa deschizi tv-ul sau pc-ul sa te uiti la meci, ca omul traieste atat de intens atmosfera jocului incat din urlete iti dai seama daca a dat gol sau a dat pe langa.

    De ex:
    un HUOOOOOOOOOOOOOOOOO, pa` m*ta, inseamna ca a ratat
    un pu bagami-as, inseamna ca a luat gol.
    un aaaaegiogeioewbgwo[gwqogwogwoighwio urmat de troncaneli, bubuieli in pereti, mobila aruncata de colo, colo si de urlete din jungla Jurassic inseamna ca a dat gol echipa lui favorita.

    in timpul asta, el stand la 2, eu la 3 si Desdemona la 4, iese combinatia perfecta ala`Caragiale.

    Desdemona, printesa printeselor are impresia ca de la mine se aude si coboara frate proasta blocului la mine la usa si incepe sa sune. (ii zic proasta ca sa nu o fac nefututa, desi nu arata rau dar… ma rog. numa ea stie de ce). Si nici bine nu apuci sa deschizi usa ca da drumu frate la mitraliera: haaaaablblblblbblblblblblblblbllblblblblblblb. Ba si te uiti la ea, si nu iti vine sa crezi cum dracu scoate atatea cuvinte pe gura, intr-un timp atat de scurt. Realizand tot in acelasi timp ca nu poti sa ti pasul cu ea, indiferent ce ai face :)).

    Si dai si explica-i tata ca nu de la tine se aude. Da proasta tot proasta si ce sa inteleaga ea, si dai si lupta neicusorule si urla si scandal: ca esti un poc, ai un limbaj execrabil, porcule, execrabilule, porcule (din pacate numai pe astea le stia. o fi apartinand vreunei secte si altele mai nasoale nu are voie sa invete)

    Si te uiti la ea si zici, ba cum dracu una care arata atat de bine poate sa fie in acelas timp atat de proasta(stiu ca se poarta si ca mai toate de-al de astea frumoase sunt proaste gramada, dar nici chiar asa prietene). Si bine inteles ca nu ai ce sa ii faci si ii inchizi usa in nas si proasta tot proasta ramane.

    In timp ce…. Hottelo nostro (ps. stiu ca nu se scrie asa dar explic mai in colo de unde vine) se gandeste frate intr-o zi senina ca el are prea multa mobila veche in casa si trebuie sa o schimbe. Si zice: patu asta e vechi, dulapul de haine e vechi, mobila de bucatarie e veche si chiuveta si wc-ul sunt vechi.

    E, si astea fiind vechi, trebuie aruncate, pt a face loc la altele noi. Numa ca Hottelo fiind Hottelo cum sa se plimbe frate el pe scari cu toate astea? – si deschide prietene geamurile larg si JOP cu ele pe geam una cate una( noroc ca sta al 2, ca daca statea la 9 nu stiu ce se facea) ba si se aude frate de zici ca ne bombardeaza rusii.

    si uite asa, nu ai cum sa nu iubesti Tarisoara asta.

    [Numele de Othello si Desdemona scrise in limbaj cofidicat se doresc a fi o aluzie finutza la un spectacol al grupului de umor Vacanta Mare, spectacol dinainte de 99] – facut referirea asta ca sa nu avem discutii cu toti `telecualii astia de misuna prin tara asta si corecteaza ei pe toti cand defapt nu au bani nici de apomete in baie si sunt vai de capul lor. :))

  • ps2. mai am de astea… cate vrei :))

  • Si eu am locuit aproape toata viata la bloc. Si sincer, tot ce stiu despre vecini poate incapea in maxim o propozitie. Maxim, ca exceptand o mana de apartamente… nici nu le stiu mutrele! Si da, stau in bloc de pensionari, dar asa sunt eu din fabricatie, setata sa nu observ existenta altora atata timp cat nu-s pe teritoriul meu.

  • Ai reusit sa eviti existenta altora, intr-un bloc de pensionari?

  • Da! Si nici macar nu m-am chinuit 🙂

    Cel putin mental, fizic poate m-am intersectat cu ei, dar cu siguranta n-am observat si oricum n-am de unde sa stiu cine sta in bloc si cine-i venit sa bage pliante in cutiile postale, sa violeze vreo baba sau sa repare liftu’…

  • Tot mai bine e la tara 🙂

  • Are putin umor. Poate chiar mai mult. parca as fi citit rezumatul unei carti cu povestioare. Cu putin efort si ceva mai multe teme, ai putea sa scrii un volum de mini-nuvele intitulat ‘vecini’ or smth.
    Bafta la scris.

  • Am vreo 3 volume in pregatire, dar n-au treaba cu umorul de bloc 😀 (Articolul nu se voia umoristic, ci orientat spre “sec” – cam cum sunt si vecinii mei :P)

  • te distrezi, ce sa zic :))

  • oNair: Acum ti-am salvat comentariul din spam. Era chiar pacat de el, dar l-a filat Akismetul pentru lungime. Am o trauma mai veche cu aruncatul de lucruri de la etaj. Era sa dau ortu’ popii pe la vreo 7 ani, din cauza unui vecin intreprinzator. Omul lacuise dulapul si-l proptise de o masa, jumatate scos pe geamul uscatoriei. Evident, dulapul a alunecat (era mic, nu un monstru de dulap) si a cazut de la etajul 4 al blocului la 30 de centimetri de mine…

    Vlaicu: Uneori 🙂

  • Ce bine ca stau la casa… sau poate nu? Missing some fun, huh?

  • Numa.

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *