Asa cum v-am obisnuit, titlul postului de fata nu prea are legatura cu piesele de hardware ci mai degraba cu un lucru care pare sa lipseasca multora : creierul.

Un lucru general recunoscut de catre neurologi este ca activitatea cerebrala se diminueaza dupa o anumita varsta (la 20 de ani inceteaza cresterea cerebrala), diminuare ce devine vizibila in general dupa 30-35 de ani. Spre fericirea unora, cercetari recente dar nu stiu cat de credibile, au scos la iveala faptul ca materia noastra cenusie  se poate intari si poate creste si dupa 50 de ani.

Cu toate acestea, diminuarea activitatii cerebrale se produce.  De ce ? Pai omul de 30 de ani, chiar si cel modern, realizat (adica ala care munceste inca din caminele facultatii) are cel putin un job stresant, un hobby devenit obsesie si eventual o familie\consoarta care necesita atentie. Hrana creierului se reduce la un fast food ieftin, adica o wikipedia, vreo enciclopedie sau vreun documentar mai titrat si cate un film acceptabil din cand in cand. Cartile, mai greu si doar cele foarte popularizate.  In concedii iti vin in cap toate ideile tineretii si stresul maturitatii de care ajungi sa uiti cel mult in ultimele doua zile.

Care ar fi deci manifestarile unui procesor cerebral slabit ?

-Intoleranta : Intoleranta apare dupa un timp chiar si la cei mai ”blanzi” membri ai asociatiilor anti-discriminare. De ce ? E normal, intr-un secol al vitezei, nu ai timp sa intelegi toate anomaliile si tampeniile care ti se arunca in fata cu pretentia de a le accepta. Pur si simplu creierul tau este mult prea ocupat pentru a intelege de ce un anumit fenomen nu intra in sfera normalului – respinge pur si simplu. Din pacate pentru unii  sistemele non-umane functioneaza pe aceeasi baza : ce poate perturba functionalitatea sistemului este respins. In general toleranta urmeaza un traseu sinusoidal : In tineretea timpuruie mai toti suntem intoleranti pentru ca ulterior patruzand in diverse medii sa ajungem sa intelegem anumite fenomene (nu pe toate) si in final sa redevenim intoleranti in baza lipsei de timp si atentie.

-Intoarcerea la religios : Daca la 21 de ani imi permit sa filosofez pe teme biblice si sa-mi argumentez teoria echilibrului divin, s-ar putea ca la 35 de ani sa nu mai pot raspunde intrebarilor recurente care bantuie creierul uman sau care-i sunt adresate de diversi indivizi. Nu-ti mai poti pune intrebari, esti prea obosit pentru argumentare asa ca inchizi foarte frumos golurile prin ”adevararuri absolute”. Intoarcerea la religios, mistic, originar este inevitabila. Majoritatea ”ateilor convinsi” (exceptandu-i pe cei cu un super intelect) ajung persoane destul de religioase pe la 40 de ani. Ii vezi la biserica si eventual pe diverse forumuri dandu-ti sfaturi gen ”si eu eram asa, dar apoi am descoperit credinta”. Normal ca erai, si probabil ca pe interior inca esti dar ai nevoie de un sistem filosofic inchis, care sa te descarce temporar si sa-ti lase timp pentru activitatea cotidiana.

-Lipsa continua de timp : In mod logic, dupa  varsta de 30 de ani, daca ai realizat una-alta in viata si daca ai totusi un job satisfacator, ar trebui sa-ti permiti mai multe concedii si ar trebui sa ai mai mult timp liber. Totusi, incepe sa ti se para ca n-ai deloc timp, ca o sa mori maine si ca daca in momentul de fata nu fumezi o tigara\nu vorbesti la telefon\nu te joci nu vei mai putea niciodata face acest lucru. Apare o stare de stres inevitabila care nu are neaparat o cauza reala. Nu stiu ce motiv de stres continuu ar avea un prosper director de marketing la filiala regionala a unei multinationale, cu o sotie draguta si loiala, un copil de 2 ani sanatos care tocmai s-a mutat la casa. Pai cum ce motiv ? Daca e suparata, daca ala micu’ n-are destule jucarii, daca magazinul x cu raionul y nu e suficient de bine aprovizionat , daca incurca astia iar bugetele de reclama ? Inventam pretexte pentru un stres creat.

-Complexele de inferioritate mascate : Treptat constientizezi ca varsta nu e tocmai un avantaj pentru ca in ciuda experientei iti vine din ce in ce mai greu sa te concentrezi si sa inveti lucruri noi astfel ca incepi sa bagi placa aia cu ‘‘Bah, eu sunt mai in varsta decat tine, deci sunt mai destept”. Daca mai si un copilas care sa te idolatrizeze, o nevasta si niste prieteni care sa te alinte suficient, dupa un timp chiar o sa crezi ca ai atins o maturitate intelectuala si spirituala de netagaduit. Vei incerca sa-ti impartasesti cunostintele si atunci vine problema : cu greu te vei resemna si vei realiza ca esti de fapt la inceputul declinului tau intelectual.

-Criza varstei de mijloc : Incapacitatea de a recunoaste ca imbatranesti se manifesta destul de urat la orgoliosii barbati insa nu le scuteste nici pe femei de repercusiuni. Incepi sa crezi ca nu arati suficient de bine (desi nu le pasa prea multora din jurul tau, la fel de ocupati ca tine) , ca ai nevoie de ceva care sa-ti releve frumusetea si inteligenta astfel ca faci achizitii costisitoare si tembele si incepi sa te dai in spectacol si sa faci pe desteptul ca la 21 de ani. Femeile se apuca de cure naturiste, de feng shui si de tot felul de aiureli care chipurile le-ar putea face mai deosebite. Barbatii prefera sa-si ia motociclete.

Sunt destule exceptii de la reguli (majoritatea celor cu profesii umaniste lejere si a celor ce traiesc din scris ”imbatranesc” mai repede) dar nu suficiente. Nu cred ca este vorba de o incapacitate fizica de a invata si de a-ti constientiza situatia ci mai degraba de una sociala. Daca as reveni la studiul prezentat la inceput, as spune ca dupa 50 de ani chiar va reincepe dezvoltarea cerebrala cu un moment final de liniste inainte de ”marele somn”.

P.S : Uitandu-ma pe cateva site-uri, in special pe cocalari  am inceput sa cred ca e deja o moda printre pusti sa se filmeze si sa se faca de ras in binecunoscutul ”stil Oprisan”. E clar, simtul penibilului s-a pierdut printre rime juvenile de hip-hop.