Our beloved brain

Acum nu foarte multa vreme, m-am aplecat asupra unor ”simptome” care apar de multe ori odata cu inaintarea in varsta. Departe de a fi semne de boala, respectivele norme comportamentale erau simple semne de oboseala si stres acumulate in timp.

Dar ce se intampla insa cand ai o problema psihica reala  ?  Din pacate tie nu ti se intampla nimic, pentru ca nu vei putea constientiza. Iti vei sustine agresiv sau resemnat punctele de vedere sau vei incerca sa iti constientizezi. Monstri, stafii, extraterestri…sunt nimic pe langa ce poate face propriul nostru creier.

Neurologul Oliver Sacks a scris la un moment dat o carte foarte interesanta, tradusa si in romana : Omul care-si confunda sotia cu o palarie. Dupa ce treceai de titlul aparent amuzant si de prima coperta gaseai o interesanta si in acelasi timp infioratoare colectie de afectiuni si sindroame neurologice rare. De la membre fantoma, la posesiuni si confuzii de perceptie aparent imposibile, pacientii lui Sacks nu realizau mai niciodata nimic, reusind chiar sa-i faca pe altii din jurul lor sa se creada nebuni.

Cautand pe net, am gasit vreo cateva topuri cu boli ”ciudate” si vreo doua dictionare neurologice (le voi da link la final, pentru curiosi si de dragul atribuirii). Cautand putin si pe langa subiect am gasit cazuri in care literatura s-a inspirat din aceste boli. Am surprins aici cateva dintre cele mai ciudate boli neurologice (care produc sau sunt produse de modificari in structura creierului si pentru care psihologul este inutil). Multe dintre ele poarta inca denumirea de ”sindrom” pentru ca nu sunt altceva decat simptome asociate fara o cauza comuna.  Voi incerca sa nu le bagatelizez (desi am facut-o deja) si nu voi numerota , ca intr-un top.

Micropsia (Alice in Tara Minunilor) : Sindromul consta intr-o puternica incapacitate de a percepe spatiul. Pacientii nu pot descifra marimea reala a unor obiecte, totul parand a fi extrem de mic. Boala nu are nicio legatura cu ochii si aparent nici cu zona V1 (cortexul vizual primar), fiind mai degraba o problema in zonele de decodare a senzatiei vizuale. Lewis Caroll, autorul cartii mentionate anterior, este unul dintre presupusii afectati (moderat) de sindromul asta.

Sindromul Capgras \ Sindromul Fregoli : Primul sindrom, rar dar nu de neintalnit, consta in convingerea cuiva ca rudele si prietenii apropiati au fost inlocuiti de clone identice sau de impostori. Este o psihoza atipica care in general se dezvolta cu varsta\lipsa de ocupatie. Pe baza acestui sindrom se pare ca ar fi fost gandit si filmul ”Invasion of the Body Snatchers”.  Sindromul Fregoli este oarecum la polul opus si este mult mai rar intalnit : pacientul are impresia ca un singur actor talentat joaca rolurile tuturor persoanelor din apropierea lui. Paranoia aici atinge cote paroxistice , pacientul devenind destul de agresiv dupa o vreme.

Sindromul Cotard (Boala Mortilor Vii) : Iluzia asta de perceptie pare a fi coborata dintr-un film al lui John Romero. Cel ce ajunge sa sufere de ea are impresia ca este mort si ca intreg corpul lui putrezeste. Alti pacienti au raportat ca sufletul le-a fost furat si ca sangele se scurge din corp. Este un sindrom destul de periculos (asociat si cu paranoia culturala in anumite zone gen Haiti) deoarece victima se poate automutila pentru a demonstra ca a murit deja.

Sindromul Mainii Extraterestre : In copilarie, rula pe Valcea 1 (o televiziune locala, don’t ask) un film inregistrat pe caseta in care un individ caruia i se ataseaza mana altcuiva incepe sa comita crime. Departe de a comite crime, pacientii cu aceasta boala au momente in care unul dintre membrele superioare face tot felul de actiuni mecanice (arunca obiecte, incheie nasturi) fara a putea fi controlat constient. Poate deriva din paranoia, stres postoperatoriu si nu este de netratat.  A fost de multe ori asociat unor simptome atipice bolii Parkinson (caz in care ar fi incurabil).

Afectiuni legate locuri : Sindromul Ierusalim si Sindromul Paris :  Primul sindrom, avand o durata limitata de 2-3 saptamani afecteaza turisti de toate religiile care ajung la Ierusalim. Deoarece necesita o instabilitate psihica preexistenta, sindromul Ierusalim este mai degraba o forma de psihoza. Subiectul incepe sa creada ca a fost ales de Dumnezeu si incepe sa predice diverse aberatii nascocite pe loc. Intotdeauna este vorba de turisti, nu de localnici. Sindromul Paris este o forma de soc cultural care afecteaza turistii din tarile asiatice (japonezi in special) obisnuiti cu imaginea idilica a Parisului, turisti care sufera puternice caderi psihice prinsi in tipicul unui oras european mare.

Jumping Frenchmen of Maine : Nu am vrut sa traduc asta in romana pentru ca suna stupid. Mai multe detalii despre ea veti afla in link-urile de la final. Pe scurt : Este vorba de o afectiune neurologica reala (se produc modificari la nivel de cortex) iar subiectii reactioneaza anormal la stimuli, exagerand fiecare miscare (numele a pornit de la niste padurari canadieni afectati brusc ce faceau salturi uriase in aer , aparent fara motiv).

(O imagine de pe Brainsource care arata cele mai frecvente afectiuni cerebrale)

Pica : Este o boala destul de des intalnita (comparativ cu celelalte) , asociata fie cu paranoia foametei (in tarile subdezvoltate) fie cu senilitatea sau loviturile la cap. Se manifesta prin nevoia obsesiva de manca lucruri necomestibile (cuie, tigari, jucarii mici , bucati de lemn) , nevoie ce poate fi permanenta sau doar temporara.

Sindromul accentului strain : Asociata cu leziuni cerebrale, afectiunea accentului strain se manifesta prin incapacitatea victimei de a sesiza subtilitatile limbii la propria persoana sau la celalalt. Vorbitorul incepe sa atribuie false accente limbii native. E ca si cand ai incepe sa vorbesti romana cu accent englezesc si nu ti-ai putea da seama de asta (oare Petrica Americanu’ sufera ?). Trecand peste gluma mea de doi bani, in cazul unor leziuni mai puternice se poate ca subiectul sa fie incapabil sa vorbeasca in limba mama ci doar intr-o alta limba invatata ulterior.

Sindromul Riley-Day : Asociat in trecut cu fenomenele paranormale, sindromul riley-day este de cele mai multe ori nativ si in putine cazuri dobandit. Nervii responsabili cu durerea nu mai functioneaza, astfel ca organismul nu mai simte durerea , subiectul fiind inconstient in cazul unor lovituri puternice sau a unor afectiuni interne ce necesita tratament. Majoritatea victimelor nu ajung la maturitate datorita multiplelor accidente. Cand auzi de asa ceva iti dai seama cat de norocos ai fost sa poti spune ”Mami, ma doare burta” !

Koro (Panica penisului care se retrage) : Mai degraba asociata cu isteria temporara, boala asta (ce afecteaza in special societati asiatice cu mentalitati primitive) este printre putinele de care ai putea face misto. Pacientii au impresia ca organul lor genital se retrage sau ca este furat si drept urmare incep sa se comporte extrem de ciudat. Isteria se leaga si de simbolismul si senzatia de putere atribuite falusului.

FTD (Dementa frontotemporala ) : Este o  boala care a afectat cativa artisti de-alungul timpului si care a devenit mult mai cunoscuta odata cu celebrul caz ”Dr.Adams”. Matematician antrenat in chimie si biologie, Dr.Adams a inceput brusc sa picteze lucrari foarte complexe ce aratau o intelegere superioara a unor concepte artistice. A inceput cu lucrarea ”Unraveling Bolero” (Bolero fiind o opera muzicala a lui Ravel ce suferea de aceeasi boala) si a trecut prin diverse curente pana in 2004 cand boala a progresat pana la paralizie.

Paramnesia reduplicativa : Boala legata de afectiunile progresive precum Alhzeimer ce se manifesta prin senzatia pacientului ca anumite spatii din viata sa au fost dublate (casa, scoala) si ca acum se afla intr-una dintre dubluri intr-un alt oras decat cel real. A fost baza filmului ”The Truman Show” (unde intamplator personajul chiar se afla intr-o lume falsa).

Alte cateva sindroame temporare ce merita mentionate : Sindromul Lima si Sindromul Stockholm (atasamentul agresorilor fata de ostatici sau atasamentul ostaticilor fata de agresori) , Sindromul Diogene (neglijarea propriei persoane si colectionarea de obiecte la intamplare), Sindromul Stendhal (o boala reala care se manifesta prin accelerarea batailor inimii si ameteli in preajma unor lucrari de arta).

Multe dintre afectiunile astea au cauza genetica insa accidentele, socurile puternice sau evenimentele mai putin placute pot degrada in timp anumite zone ale cortexului. Asta este partea horror : Datorita progresiei unor astfel de afectiuni, rar o sa realizezi tu sau cei din jur spre ce te indrepti.Partea buna este ca multi pacienti reactioneaza bine la medicamentatie si sedintele la psihiatru si reusesc sa-si revina aproape complet in perioade nu foarte lungi. Solutia universala : Doamna fereste !

Alte surse si ”topuri” pentru cei interesati : Lista de afectiuni neurologice Medline , Despre FTD My Brother is an Alien – Strange Afflictions , Top 10 Bizzare Mental Disorders , Some Weird Diseases

P.S : Am ignorat schizofrenia sau afectiunile de perceptie a sinelui datorita frecventei lor  ridicate si a tratabilitatii in timp. Exista afectiuni neurologice mult mai periculoase si mai des intalnite si decat acestea (sindromul obsesiv-compulsiv de exemplu). Schizofrenia este de departe cea mai infricosatoare dintre bolile omului modern, un manunchi de afectiuni si sindroame care te pot face sa pierzi complet legatura cu realitatea. Din nou : Doamne fereste !

37 Comments

  • am inteles ca schizofrenia poate fi combatutata de cel bolnav, daca are vointa si-si realizeaza boala, doar ca sunt extrem de rari cei care isi realizeaza starea

  • mai e si sindromul munchausen care din pacate are efecte asupra celor din jur. mai bine spus a copiilor. crime celebre s-au intamplat din cauza unor parinti care sufereau de boala aceasta.

  • astea sunt informatii foarte ambigue si trunchiate din cateva motive:
    din domeniul cercetarilor de varf – presa de specialitate – si pana la “media pentru toti” mesajul transmis este deteriorat, respectiv, sensul se degradeaza.
    – minunata medicina moderna occidentala este incapabila sa trateze aceste boli in clinici – ti se dau pastile si ti se promite o recuperare, care nu este garantata.
    in schimb, sunt destule clinici particulare cu medici care pot neutraliza efectele acestor sindroame aplicand metode ce sunt extrem de stiintifice, dar nerecunoscute oficial.
    ATENTIE1: unul dintre sindroamele celebre Down se trateaza din 1960 in SUA, Brazilia si Japonia; sa imi spuneti cate statistici aveti despre asa ceva VS cate statistici sunt despre marea problema a sindromului, gravitatea, fondurile necesare, etc.

    chiar in momentul de fata, acest sindrom temut Down il putem vindeca aici in Romania…

    industria medicala + medicii au scornit o multime de povesti sa va infiorati si sa le dati lor dreptul sa va bage in sanatorii si sa cumparati tone de pastile

    ATENTIE2: in SUA o renumita firma de pampersi face un studiu la nivel national si anunta: bebelusii care dorm pe spate sunt feriti de moarte brusca in somn din cauze necunoscute (sindromulSIDS)
    – dupa cativa ani statisticile reale au constatat ca nu bebelusii care au dormit pe spate au avut probleme mari de dezvoltare care au dus inclusiv la operatii in zona craniului datorita pozitiei si dispozitivelor folosite

    Avem un sindrom inchipuit, a carui definitie nu a fost niciodata clara si efectul acestuia la mii de copii ce au avut probleme in urma sfaturilor primite de la medicii pediatri. 😀

    Nici compania, nici medicii nu au revenit sa isi ceara scuze sau sa repare cumva raul facut. Campania de promovare a pampersilor a costat doar: cateva sute de mii de $, spagi pentru cativa doctori si sanatatea a catorva mii de copii

    O adevarata afacere!

  • De Pica am auzit in Grey’s Anatomy sau in House. It never is lupus 🙁

  • poti sa ai sindromul Ierusalim si pe o durata mai lunga, de exemplu cand nu mergi la Ierusalim si te cheama Gigi Becali. da cred ca la fiecare ni s-ar putea gasi un nou sindrom, mai mult sau mai putin comic.
    interesanta mi se pare FTD, care e din cate am inteles o boala destul de inselatoare, cel care sufera trecand drept normal. datorita numelui, mi-a venit in cap epilepsia lobului temporal, de care au suferit multi oameni celebri (de la Dostoievski la Van Gogh). dar asta pare sa fie altceva.
    bolile astea, asa cum sunt ele, scriu istoria. daca am fi sanatosi la cap n-am mai face nimic. daca facem ceva facem ca sa ne tratam. eu de exemplu sufar de sindromul Krossfire, ca mi-am dat seama ca nu am liniste si pace daca nu bloguiesc.

  • Că tot veni vorba, “Blogging disease” cum se tratează? Cu mai mult blogging? 😀

    Anyways destul de folositor articolul deşi la fel ca şi “bucuresteanul” nu prea aş avea încredere în anumite diagnostice date de medici…

  • Wait, o boala in care simti ca-ti lipseste penisul ? Dar e oribil :))

  • Radu : Bine ai revenit !

    Bucuresteanul, Adrian : Ce am prezentat eu sunt in general ”sindroame” adica un grup de semne care indica o boala mentala dar nimic fixat sau identificat intr-adevar. Sunt convins ca multe se pot trata in bucataria proprie (metaforic vorbind).

    Mikel : La romani nu s-a simti, ca suntem ipohondri din nastere.

    Andrei : Dap , si nu numai ea.

    Ligia : Lupus is worse I think 🙁

  • Croco : La asta ma gandeam si eu..e scarry !

  • Sindromul nerecunoasterii de sine, cand nici macar atunci cand stai de vorba cu tine nu stii de fapt cu cine vorbesti…
    o seara minunata iti doresc

  • mai spune odata: grup de semne
    si nu-i de gluma cu d’astea, ca odata intrat in sistemu` lu` don’ doctor, iti baga pastile pe gat de te imbolnavesti pe bune

    e interesant sa le urmaresti cronologic si pe zone deorece nu toate sunt recunoscute in acelasi timp si in aceeasi comunitate 😉

    pasi importanti in Inventarea unor sindroame au fost musamalizarile consumurilor de substante halucinogene, steroizi si anabolizante din perioada razboaielor mondiale (mai putin prezenta in literatura oficiala de specialitate) cat si mai mult discutatele sindroame din Vietnam/ Koreea si mai recent Golf/ Irak 😀

    ps: cand doctorii nu stiu ce sa iti spuna ca ai, mai inventeaza un sindrom

  • Mai , unele chiar sunt probleme serioase de perceptie dar de acord ca multe boli psihice nu sunt altceva decat inventii ale unor oportunisti.

  • auzi, da’ bolile ăstea chiar există sau sunt chestii ironice? serios, nu ştiu ce să cred.

  • Nu e nimic ironic, sunt afectiuni reale, vezi sursele !

  • de pica am mai auzit (singura dintre toate, vad ca si scrie ca e cea mai raspandita)… indivizi care mananca ziare, pietre si alte chestii ciudate… scary 😐

  • foarte interesant. si infricosator…

  • in mult iubitul exemplu de societate perfecta SUA – se face un studiu pe un esantion de copii ce primeau medicamentatie pentru Sindromul Deficit de Atentie si Tulburare Hiperkinetica adica ADHD.
    S-a descoperit ca mai bine de 60% dintre copii nu sufereau de ADHD.
    Morala 1: acei copii primeau medicamentatie pentru o boala/ sindrom de care nu sufereau :0

    Morala autohtona:
    l-am intrebat pe doctorul ce i-a prescris copilului unei cunostinte o reteta pentru tratarea ADHD: Domnu’ doctor, daca copilul matale ar suferi de ADHD, i-ai da pastilele acestea?
    a fost foarte sincer cand mi-a raspusns: Nu!

    morala foarte trista: a ajuns si in Romania moda cu “copilu’ meu are ADHD si nush ce sa ma fac si unde sa-l mai duc”…

    cine ma intreaba: “Si ce-i cu asta?” primeste un cadou 😉

  • Da, e veche treaba insa de la ADHD pana la Alice in Tara Minunilor sunt deja multe bariere de spart.

    ADHD a fost parodiat perfect si in South Park. Vina este de cele mai multe ori chiar a parintilor si uneori a copiilor. Parintii nu pot recunoaste ca micutii sunt scapati de sub control sau ca pur si simplu nu-i duce bila si-i duc pe la X doctori. Unul dintre ei il va diagnostica cu ceva, asigurand-o pe mama ca pustiul ei e un geniu si ca daca ia Ritalina (antidepresiv, reprimant) o sa-i treaca. Evident, daca ia Ritalina capacitatea lui de concentrare va fi si mai mica pentru ca il va aduce la o stare totala de ameteala. Acum mamica va spune : E bolnav , i-au zis si doctorii !

    ADHD se diagnosticheaza foarte greu. In mod normal ca sa pui un diagnostic trebuie cateva vizite la acelasi specialist in decursul a 2-3 ani. Dar nu avem nevoie de asta, trebuie sa halim Ritalina ca tot da hipotensiune dupa doar cateval luni.

  • Haha, e tare asta cu sindromul accentului strain, de-abia astept sa le spun unora dintre colegii mei ca sunt nebuni! Dar daca un subiect ajuns intr-o stare avansata a bolii nu cunoaste nicio limba straina, ce se intampla?

  • Probabil o sa asocieze aiurea cuvintele sau o sa inventeze una 😀

  • Iar postul asta explica in ce mod s-au nascut anumite datini :))

  • foarte interesant subiectul!m-ai provocat sa caut mai mult.

  • ai fi putut sa scrii un pic despre diferenta dintre retard si bolile psihice pentru ca sunt multi in ziua de azi care le confunda.

  • interesant ar fi sa se afle care este cauza acestor boli. din punctul meu de vedere ar putea avea legatura cu ceva traume din copilarie dar, nefiind specialist,… cine stie. bravo!

  • foarte interesant! foarte foarte! daca nu citeam pe blogul tau, nu cred ca as fi aflat despre unele din aceste afectiuni.

  • legaturile sunt multiple intre inchipuitul ADHD si sindroamele pe care le-ai mentionat mai sus; totusi pentru ca s-a pomenit ca unele ar fi genetice sa le privim in context 🙂

    mai jos sunt 2 link-uri:
    http://nuvaccinurilor.blogspot.com/
    si
    http://human-body.weblog.ro

    ambele arata gunoiul ce exista sub stralucitorul sistem medical, autohton si international 😀

    spor la lectura

  • Tutov : Poti face si un post in completare

    Doomy : Da, dar datinile astea se sfarseau de multe ori cu exorcizari si arderi pe rug.

    Chaos : Aici am tratat doar boli ”exceptionale” si am amintit doar in treacat cateva definitii. Se cere un alt post 😉

    Dan : Unele sunt pur neurologice, brain damage…:(

    Copchilu : Oare voiai sa afli 🙂 ?

    Bucuresteanul : Te bagase in spam din cauza link droppingului 😛

  • Dumnezeule, daca as avea rabdarea si tumpul, as face cateva adnotari. E drept, informatiile sunt incomplete, dar aici nu s-a scris un tratat medical. Mai e si problema studiilor, care sunt si nu sunt credibile. Oricum, iti admir foarte mult rabdarea si cultura 🙂

  • Thanks 🙂

  • Ar mai fi de mentionat poate sindromul Tourette (foarte prezent in cultura pop).
    E interesant cum toata medicatia pentru astfel de afectiuni este atat de asemanatoare cu cea pentru cele mai simple depresii. Sunt 2-3 grupe de medicamente, amestecate in diverse combinatii pentru a maximiza rezultatele si a minimiza efectele adverse. Despre aceste efecte adverse cred ca se poate scrie cel putin un post la fel de lung.
    Scarry shit, anyway.

  • Da, dar la Tourette iti cam poti da seama pentru ca rar apare brusc. Intr-adevar, exista un manunchi de medicamente care este varat in fiecare tratament.

  • e logic sa fie aceleasi pastile peste tot;
    cand n-au habar ce se intampla iti dau pastile sa te linisteasca… ce daca te sedeaza ca pe cal 😀 macar nu mai manifesti simptomele sindromului cu care ai fost disgnosticat 😉

  • Părerea mea e că autorul cărţii „Omul care-şi confundă…” suferă de sindromul inventării de boli psihice. Dacă suferă de el, normal că nu-şi dă seama, şi oamenii îl citesc şi cred că-i adevărat…
    Bunică-mea, care e schizofrenică, se pare că are şi sindromul Capgras, fiindcă îmi aduc aminte că o dată i-a spus maică-mii că nu-i fiica ei adevărată, şi nici eu nepotul ei, ci ne-au luat alţii locul.
    Pica „aveam” şi eu prin copilărie, când mâncam pietricele de pe marginea drumului. Deşi nu ştiu cum o să ajut la progresul umanităţii în acest fel…
    Cât despre schizofrenie… cred că ştii povestea (dacă ai citit la mine pe blog), cum după ce am încercat să mă sinucid şi dat fiind cazul din familie, o doctoriţă m-a diagnosticat ca atare şi am suferit vreun an (fiind forţat să iau şi medicamente în acest sens), până ce două psihiatre mai acătării i-au explicat maică-mii că n-am nimic şi că prima era cam proastă…

  • Bucuresteanul : Sunt cateva universale pentru ca aduc creierul intr-o stare in care nu prea mai constientizeaza problema. Nu e neaparat o sedare in sensul clasic cat o indobitocire…vezi ritalina\rudotelul nostru care-ti dau senzatia de lovitura in moalele capului care persista. Eu am luat o singura data Rudotel si am aflat dupa ce era. Am avut o criza de nervi intr-a opta cand am vazut ce manarii se faceau la contestatiile de la Capacitate si cum nu puteam participa datorita principiilor. Mare dezamagire iar mama unei colege mai nervoasa mi-a dat un ”calmant” (am aflat dupa ce era).

    Gradinariu : Da, in general vin la pachet sindroamele. Autorul era neurolog si nici el nu prea stia ce aveau oamenii aia. Aproape la fiecare caz isi da cu parerea vreo 10-15 pagini.

    Nasoala experienta (o citisem)…

  • pai tu ai luat 1 singura pilula pentru o criza.
    Gandeste-te ca cei care au onoarea sa primeasca diagnostice d’astea ajung sa faca din pastilele acelea dieta no. 1, dimineata la pranz si seara.

    mai intai, are loc o suprasaturare a sistemului nervos cu stimuli. dupa 1-2 luni are loc o intoxicare a creierului tau si sistemului nerovs. Astfel, ajungi sa faci intoxicatie cu diverse substante. Si pentru ce?
    pentru a confirma pretentia de diagnostic corect a unui doctor? 😐

  • buna,
    rugamintea mea se adreseaza “bucuresteanului”:
    daca tot ce ai scris mai sus despre sindromul Down este adevarat si nu este doar o exemplificare aleatorie de sindroame psihiatrice, facuta sa-ti intareasca afirmatia destre vaccinuri,pastile si comploturi…DACA ESTE ADEVARAT (nu stii cat imi doresc sa fie adevarat!), te rog din suflet, da-mi mai multe detalii, sau linkuri…ma intereseaza absolut orice…TE ROG! COPILUL MEU ARE DOWN!

3 Pingbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.