Am vorbit despre cele mai folosite argumente online, despre falsele argumente, ba chiar si despre micii tirani ai gramaticii…

Si totusi, cum iti dai seama cand gresesti? Desigur, cei care au trecut BAC-ul vor sari imediat: asta-i problema cu greselile, ca nu-ti dai seama de tampenie decat in momentul in care deja ai facut pariu ca poti manca 5kg de budincă. Exista totusi un moment in care, in sinea ta, stii ca ai pierdut batalia. Cu toate astea, continui, pentru ca pur si simplu nu poti sa-l lasi pe nesimtitul ala sa aiba ultimul cuvant.

Care sunt deci semnele ca argumentele ti-au fost demontate sau ca premisa de la care ai plecat era o tampenie?

1. Esti satisfacut ca i-ai zis-o. In general, cand te concentrezi mai mult asupra interlocutorului decat a temei, sansele sa fi pierdut dezbaterea propriu-zisa sunt mari. Tema poate fi una importanta, dar pe tine te intereseaza raspunsul la o singura intrebare: Cine e faraonu’? Tu esti faraonuuuuuu!

2.Vorbesti singur.  Centrezi. Dai cu capul, iar apoi te imbraci in costum de majoreta si iti trimiti pupici de pe margine. Cu alte cuvinte, propui argumente, iti dai raspunsuri in numele adversarului (vezi prima fraza din articol) si apoi te feliciti pentru cursul lin al dezbaterii.

3.Discutia te irita. Desi tu ai pornit-o, desi, la fel ca noua iubita a celui mai bun prieten, era captivanta acum o jumatate de ora, discutia te irita, oboseste si streseaza. Si oricum, parca nici n-are curu’ asa fain!

4.Inventezi, nu construiesti argumente. Diferenta principala e ca, pentru a construi cu-adevarat ceva, iti trebuie o fundatie. Nu iti trebuie insa o fundatie pentru a arunca o pisica moarta pe masa si a striga “Uite ce au facut crestinii tai, hahahaaa!”.

(Autor: Saturday Morning Breakfast Cereal)

5.Emiti des fraza “Nu intelegi”.  Fraza asta e un substitut pentru “nu esti de acord cu mine, dar ar trebui sa fii pentru ca nu admit nicio alta parere”. La fel ca un cuvant obscen, “nu intelegi” poate functiona lejer ca semn de punctuatie.

6.Vorbesti la diateza reflexiva: “Se spune” ca cele mai multe articole pe bloguri sunt in scrise din lipsa de timp pentru a dezvolta teme relevante sau macar vag amuzante.

7.Te agati de ultima picatura de dreptate, desi a stat in caldura si miroase a acru. Fie ajungi sa il avertizezi pe celalat ca esti la tine acasa (pe blog, site sau in sufragerie), fie incerci sa impaci situatia cu un cliseu de tip ”sunt pareri si pareri” sau ”fiecare are dreptul la o opinie”.

8.Ai ajuns la pariuri si juraminte. Desi adversarul spune ceva absolut natural si logic, pana nu face pariu pe 100 RON sau nu jura pe crucea lui Azorel, nu se pune. Daca nu accepta, ai un prilej excelent pentru o replica matura: Ti-eee fricaaaa, bru, bru, bru!

9.Il intrerupi constant pe celalalt si deviezi discutia, in speranta ca va pierde sirul. Daca o subtila schimbare de subiect (aici sunt expert) nu merge, poti oricand sa-i tragi interlocutorului un pumn si apoi sa intrebi nevinovat: Ce vanataie ti-a aparut! Frate, poate ar trebui sa te vada un doctor!

10. Mama celuilalt participa in mod inedit la discutie. Stii cu siguranta ca nu mai e cale de intoarcere cand esti pe cale sa emiti fraza “Ba mă-ta e un boson Higgs!”

Bonus: Ai ramas fara argumente, false argumente si onomatopee? Sufleca-ti manecile, pentru ca din punctul asta exista un singur lucru cu care mai poti sa arunci in adversari…

P.S: Da, eram plictisit cand am scris chestia asta si da am scris-o de pe telefon. Cum, nu m-a intrebat nimeni? In cazul asta, faptul ca cititi un individ care isi creeaza personalitati multiple imi ridica semne de intrebare. Si mie si lui Aurel, personajul pe care l-am creat exclusiv pentru a ma contrazice. Ce ciudat, am dreptate din nou!