hm… am mai vorbit cu cineva si am mai cautat cuvantul intronizare pe google si mi-a dat si rezultate cu tema religoasa(am gasit chiar un dicitonar teoctist) si am ajuns la concluzia ca a introniza are o semnificatie religioasa. plus ca toata lumea din mass-media zice a introniza , nu pot gresi chiar toti.

A introniza, ca asa e mai bine.

omule, să nu te superi pe mine, dar… se vede că n-ai făcut facultatea de teologie. am auzit de şapte mii de ori cuvântul întronizare, înainte de asta.
în manualele vechi se folosea de obicei cuvântul “înscăunare”, acum, din cauza plurivalenţei termenului “scaun” s-a recurs la cestălalt.
forma “a întroniza” este mai potrivită cu etimologia decât “a întrona”. în franceză corespondentul e “intronisation”, în italiană avem şi “intronizzazione”, şi “intronizzare”. aceste forme vin din latina ecleziastică medievală: “inthronizare” sau “intronizare”, cuvânt care se referea la ceremonia de înscăunare a unui rege sau a unui episcop, şi care iarăşi, e împrumutat din greaca veche, din ενθρόνιση “enthronise”.

Krossfire, ai uitat la clasificarea stirilor sa adaugi articolele traduse-copiate-semnate direct din Guardian sau BBC. Preferabil taind esentialul stirii astfel incat sa nu mai intelegi nimic. 🙂

ţin totuşi să spun un lucru, ca să nu fiu greşit înţeles: că eu îţi dau, în mare parte, dreptate. nu cred că verbul trebuia folosit întrucât termenul ca atare nu se găseşte în nici un dicţionar şi părerea mea e că e o achiziţie relativ recentă şi n-are foarte multă treabă cu ortodoxia.
în plus, cei care au scris puteau să găsească un termen nu atât de tehnic. de exemplu, “învestire” sau “înscăunare” sau chiar “întronare”. cred că folosirea acestui verb (care sună oarecum pompos) a vrut să insufle ideea că e un eveniment din cale-afară de măreţ. e ceva psihologic în folosirea acestui termen (ca şi în cazul celălalt, cu “credincioşia”).