2017 sau cum să combini catastrofa cu ghinionul
Acum vreun an îi uram un arogant „la revedere” anului 2016. Aveam senzația că, odată ce te apropii de fundul găleții, apa te ridică la suprafață…
Se pare însă că m-am înșelat. 2017 a fost anul în care toate lucrurile care ar fi putut să meargă prost au mers prost. În același timp. Înainte însă de a vă deprima cu detalii personale care nu vă interesează, aș dori să vă deprim cu detalii generale care nu vă privesc. Să facem deci un bilanț al anului care s-a sfârșit și apoi să ne înecăm concluziile într-un pahar de șampanie sau într-o cană cu ceai.
Așa cum arată cel mai recent sondaj IRES, două treimi din români cred că lucrurile merg într-o direcție proastă, 2018 fiind anul care va adânci dezastrul. Un sondaj privat nu înseamnă foarte mult, dar e de remarcat că cifra din 2017 e cea mai mare de când a apărut indicele. Nici nu e de mirare. Într-un an în care principalele evenimente au fost protestele stradale, abuzurile Parlamentului și moartea regelui, resursele de răbdare și încredere ale românilor s-au consumat rapid.
Pe lângă Mihai I, a cărui moarte, deși nedorită, era totuși previzibilă, 2017 a venit și cu dispariția unor personalități mai puțin cunoscute la nivel național, dar relevante în zona lor de activitate. Pentru metaliști și ascultătorii de muzici supărate, moartea lui Negru de la Negura Bunget (Gabriel Mafa) a fost primul dintre evenimentele nasoale ale anului. Deși necunoscut în afara segmentului muzical reprezentat, Negru a scos metalul românesc peste granițe și l-a ținut acolo vreo două decenii. De altfel, dintr-un turneu european se și întorcea, când un atac de cord i-a pus numele sub epitaf, la 42 de ani.
2017 a fost anul în care puștoaica doborâtoare de recorduri, alpinista Geta Dor, și-a pierdut viața din ambiția altora. În același an a murit și jurnalista Simona Catrina, o voce interesantă în peisajul mediatic, dar și câteva personalități ceva mai în vârstă ale teatrului și reclamelor la Aspacardin (Stela Popescu și Cristina Stamate). Controversată ca politician, dar respectată ca istoric, Zoe Petre și-a scris în 2017 ultimul editorial pentru Historia. Tot 2017 a fost și anul în care o crimă aleatorie a amintit multora că viața e doar un șir nesfârșit de accidente, mai mult sau mai puțin morbide. Totul e să fii în exteriorul conturului de cretă.

(Sursa: Cagle.com)
Acum, dacă tot am făcut necrologul local, merită puțin amintită și pleiada de personalități internaționale care au dispărut anul ăsta. Dacă sinuciderile lui Chris Cornell și Chester Bennington ne-au făcut să ne punem din nou întrebări despre depresie, morțile lui John Hurt, George Romero, Martin Landau, Fats Domino, Malcom Young, Johnny Hallyday, Roger Moore, Adam West sau Hugh Hefner nu au surprins pe nimeni, dar au întristat pe mulți. Lor li s-au adăugat în mod nefericit și oameni ca Bill Paxton sau Tom Petty care, deși în vârstă, păreau să mai aibă cel puțin un deceniu de „muncă” în ei. Să mai amintesc și de recenta moarte a lui Warrel Dane (Sanctuary, Nevermore)?
Dacă în țară un anumit partid a aruncat în aer justiția și economia României, nici în afara țării lucrurile n-au stat deloc mai bine. Anglia și-a continuat scufundarea, Turcia și-a accentuat deriva, iar Trump s-a ținut de promisiuni… din păcate. Și dacă instituțiile și autoritățile americane au prevenit multiplele „inițiative” prezidențiale, ele n-au putut face același lucru în cazul atentatelor violente, izbucnirea din Las Vegas fiind cap de afiș. Alte colțuri ale lumii, de la Egipt și Siria la Suedia și Germania, au fost lovite direcționat, dar nu complet neașteptat. Londra a fost agresată de două ori și a „găzduit” un incendiu, pe când Marsilia, Manchester și Barcelona au plătit la rândul lor tribut unor demenți. Că veni vorba de Barcelona, spaniolii nu pot fi trecuți cu vederea pentru violențele din Catalonia, la fel cum nici Polonia sau Ungaria nu pot fi scoase de pe lista viitorilor suspecți de violențe regionale.
Mulți analiști s-au întrebat dacă 2017 a fost doar un an prost sau începutul unei crize mai mari. De altfel, nici clima nu ne-a lăsat în pace, anul 2017 fiind în top trei pentru cele mai mari temperaturi din ultimele decenii. Ultimele luni ale anului, nasoale din mai multe puncte de vedere, au fost un fel de studiu de caz pentru încălzirea globală.
Acum că am pus cap la cap nenorociri pentru un sumar de Știri ProTV, probabil vă întrebați de ce ar trebui să vă pese. Ok, lumea și țara se duc naibii, dar de ce naiba ar trebui să fiți VOI supărați? Sincer să fiu, simt că mai toți oamenii din generația mea și din cele apropiate au aceeași problemă: îngustarea orizonturilor. Prin 2009, când am avut primele ocazii mai serioase să plec, aveam la dispoziție o Europă oarecum generoasă și o Românie care dădea totuși semne timide de însănătoșire. Situația de atunci și propria condiție îmi spuneau însă să mai stau.
E adevărat, eram în plină criză, iar puterea PD-Listă începea să se clatine sub ambițiile unui președinte care urma să câștige din nou alegerile. Totuși, posibilități erau, iar economia se ridica rapid (pe baze nu tocmai sănătoase, e drept). Acum număr pe degete țările în care mi-ar plăcea și mi-aș permite să plec. În plus, după ani de voturi, proteste, petiții și inițiative în zadar, îmi e greu să cred că România mai are cum să-și revină. Deja nu mai e o problemă de educație și corupție, ci una demografică: nu vor mai fi oameni pentru reconstrucție. Dacă nu-mi împărtășiți viziunea, aștept niște argumente liniștitoare.
În plus, pe plan strict personal, lucrurile au stat ceva mai rău decât au stat pentru Europa. A fost un an cu relații vechi încheiate brusc, luni întregi de spitalizare (consecința unor probleme cronice mai vechi), prietenii suspendate și cu demolarea pilonilor pe care mi se proptea lumea. Dacă traumele medicale n-au fost de ajuns, dispariția unor apropiați și o rearanjare brucă a tuturor priorităților m-au scos cu siguranță de pe șine. Prin urmare, scuzați-mi pesimismul!
Mi-ar plăcea să cred că în 2018 o să rup piața cu niște proiecte mai vechi și că voi nu veți mai citi bloguri sau articole sforăitoare. Nu, nu pentru că nu există aproape niciun strop de substanță în spațiul online, ci pentru că veți fi prea ocupați să vă numărați gențile de bani.
Din păcate, viața are în general darul de a ne contrazice, așa că nu îmi rămâne decât să vă urez un final de an liniștit și, în caz că 2018 vine în viteză, să vă strig proverbialul: Păzea!
P.S: Puteți adăuga și sănătate la urarea aia. O fi banală urarea, dar nu poți avea niciodată suficientă.
Meh. Dacă ești descurcăreț, te descurci oriunde, nu contează exteriorul, corupția etc.
Dar cu sănătatea e mai greu, așa că un 2018 cu multă sănătate! La Mulți Ani!
Acum depinde si daca vrei sa te descurci sau sa excelezi. Pana acum m-am descurcat in Romania, dar ma mai gandesc 🙂
Un An Nou cat mai fain 🙂 (nu stiu cum ti-a fost tie 2017-le, asa ca zic doar de 2018 sa fie bun).
Cred ca anul 2017 nu a fost atat de catastrofal cum pretind unii. asa cum spune si @Aldus daca esti descurcaret si iti dai interesul te poti descurca oriunde. Partea cea mai deranjanta in acest an a fost cea referitor la Parlamentarii din Romania care efectiv distrug aceasta tara! 🙁
Care sunt promisiunile alea ale lui Trump care… din păcate, s-au și realizat? Întreb foarte sincer, pentru că toți cei pe care îi întreb nu îmi dau decât răspunsuri de genul: Ivanka a stat pe locul lui la nu știu ce întâlnire sau Papa s-a uitat urât într-o fotografie etc.
Aș vrea să știu exact care sunt chestiile economice, politice, militare (promise de el) care au avut ca rezultat lucruri rele.
Remington: Adauga la lista asta mutarea capitalei Israelului la Ierusalim (partial indeplinita), interdictia aplicata persoanelor musulmane, readucerea consumului de combustibili fosili in prim plan (prin eliminarea unor finantari pentru afacerile ecologice) si demararea procedurii de demolare a Obamacare (ar fi eliminat-o, daca ar fi putut):
http://www.politifact.com/truth-o-meter/promises/trumpometer/
O sa observi ca pe majoritatea le-a inceput, dar, cu tot cu opozitia Congresului, le va duce pana la capat prin 2018. Ce e misto e ca majoritatea celor neindeplinite erau chiar teribile si au fost respinse de propriul partid, insa i-au mai scapat niste tampenii, unele majore, indicate si mai sus.
Trump chiar s-a tinut de promisiuni, ceea ce as spune ca nu e un lucru foarte bun in cazul lui (zid n-a construit, dar nici n-avea fizic cum, dupa planul lui). Nu-s convins ca Hillary ar fi fost mai buna, dar nici nu vad cum i-ar putea cineva gasi scuze unui individ cu mintea unui prescolar si apucaturile unuia.
Nu e vorba de găsit scuze, ci de ceea ce a făcut. De obicei, când văd toată media împotriva unui om, încep să am foarte mari dubii legate de ceea ce spune media.
Din ce văd în trump-o-meter sunt și multe chestii bune:
– business tax rate from 35 percent to 21 percent (trebuia 15, dar s-a oprit la 21)
– between November 2016 and November 2017, the number of manufacturing jobs rose by 189,000.
– inderdicția aplicată persoanelor musulmane: aici cred că sunt vreo 5 țări ale căror cetățeni nu mai au voie să intre în US. Și parcă Curtea Supremă a zis că e ok (poate mă înșel aici), deci chiar nu mi se pare că e ceva rău.
– “Everybody is getting a tax cut, especially the middle class,” Trump said in an interview during the campaign => All income groups get cuts early on, but not ‘everyone’
– 550 de miliarde băgate în infrastructură (am înțeles că va porni în ianuarie)
Nu contest că sunt și chestii rele, dar parcă nu e chiar așa de negru dracul. Cel puțin pentru americani nu pare să fie.
In cazul interdictiei, doar atat “a putut”. In forma asta, intr-adevar, nu e o problema prea mare, ba e chiar un semnal catre respectivele tari.
Cu reducerile de taxe nu stiu ce sa zic, dar as spune ca nu va face nimic, mai ales ca acum se anunta mariri.
Pentru americanii middle-class, Trump s-ar putea sa fi fost alegerea corecta. Economia SUA se duce oricum in jos de ceva vreme. Asta nu inseamna ca un presedinte aproape incoerent in discursuri si care nu se prea consulta cu nimeni cand legifereaza nu e periculos. Din pacate, a fost mai periculos pentru restul lumii, decat pentru SUA 🙂
P.S: Habar n-am cu cine as fi votat daca eram pus sa aleg dintre cei doi. Hillary imi displacea profund, dar nici Trump nu mi-a placut vreodata. Nici macar nu era o alegere de tip “raul mai mic”, cum avem de aproape trei decenii in Romania.
@krossfire
Păi într-o țară săracă și plină de oameni proști, e și mai ușor să excelezi! 😀 Altfel, mie îmi place România. Iar 2017-le mi-a fost bun. Ca 2016, 2015 și-n mare parte cam toți anii de dinaintea lor, dar să nu divaghez. 🙂
Apropo de discuția cu Trump: închiderea granițelor e rea? Bine că-i primim noi, europenii, pentru ca apoi să avem atentat după atentat. Iar cu Obamacare nu sunt informat, dar auzisem că-i o mizerie de-a lui Obama.
Cât despre chestiunea Ierusalimului (sunt interesante și comentariile):
http://opencube.ro/trump-face-si-chestii-bune-accidental-dar-bune/
@Remington Steele
Corect. Și eu aș fi votat cu Trump, all day long! 😀 Împotriva hilleriței, that is. Altfel, la chestii nasoale făcute de el: asta recentă, cu căderea neutralității netului, nu-i opera lui? Eu cred că da.
Habar nu am dacă el este în spatele căderii neutralității internetului. Mare parte din reușita lui în alegeri se datorează internetului, nu văd ce ar avea de câștigat dacă ar dispărea neutralitate.
Aldus: Obacamacare nu e o mizerie. Sistemul de sanatate american e o tampenie fantastica care face ca tu, potential imigrant sau tu, om cu profesie liberala sa nu-ti prea permiti o asigurare medicala (iar spitalele lor de stat sunt locul unde ajungi ca doctor daca ai terminat o facultate de medicina in sudul statului Wisconsin). “Affordable Medicare Act” (Obamacare) permitea negocierea locala a asigurarilor in functie de niste factori, astfel incat un om care castiga 2000 de dolari pe luna, de exemplu (o suma relativ mica), sa-si permita totusi ceva. Trump sustinea ca se pierd bani prin subventii (de fapt, se cam castigau – oamenii asigurati legal munceau legal, platind mai multe taxe) si ca va veni cu un plan mai bun pentru toata lumea. Faptul ca nu a avut asa ceva a blocat schimbarea. Nu stiu daca partea cu “net neutrality” e opera lui. E si opera lui pentru ca el l-a numit in functie pe dubiosul ala de la FCC (Ajit Pai) care a pus totul in aplicare. Treaba e ca presiunea exista de multa vreme din partea marilor firme de Internet si telefonie (au mai incercat ei si prin alte acte, insa obsesia pentru transparenta a lui… Read more »
Un lucru bun, pe care am uitat atunci sa-l mentionez: A murit Charles Manson 🙂