In ultimele zile, Sandy a reusit sa-mi aduca de nenumarate ori aminte de cateva dintre filmele de animatie ale copilariei, marca Disney. Avand in vedere posturile mele mai vechi despre desenele copilariei , diafilme , emisiunea Abracadabra si jocul Dacii si Romanii, un post despre desenele Disney nu ar parea deplasat in peisajul blogului.

Putina istorie : Wikipedia ni-l infatiseaza cu generozitate pe Walt Disney ca pe un erou, o figura parentala a desenului animat mondial. O carte prezentata pe larg de BBC si Business Week demasca imaginarul colectiv : Disney a fost mai ”uman” decat multi americani. Fumator inrait , rasist, desenator mediocru si manager defectuos , Disney a fost considerat de multi colabortari apropiati un dictator(angaja garzi pentru a-si motiva angajatii si era complet impotriva sindicatelor). Desi dependent in totalitate de stafful sau, staff ce-i mentinea mitul, Walt Disney era renumit pentru capacitatea sa de a-si proiecta filme intregi in imaginatie si de a le transpune in detaliu, cu sacrificiul propriilor angajati.

(Poza cu autograf a lui Disney, poza din colectia lui Pip Wilson)

Cu sau fara figura ”parentala” a lui Disney majoritatea celor de varsta mea au trait in copilarie o asa numita perioada Disney. In loc sa insir filmele Disney din anii 30′ in anii 2000 (lista pe care o puteti gasi online), voi incerca in continuare sa prezint cateva lung si scurt metraje de animatie pe care sunt covins ca o parte din cititorii blogului sigur le-a prins.

Majoritatea creatiilor disney din perioada 30′-70′ a intrat in Romania prin intermediul exploziei casetelor VHS de dupa revolutie, explozie care s-a potolit abia prin 1998-1999. Pe casetele alea piratate am dat noi de Mowgli si Baloo, Pinnochio , Ariel si Belle. Inainte de asta au fost insa personajele clasice Disney : Mickey Mouse, Donald, Goofy . Desi Mickey Mouse este personajul clasic Disney, si cam singurul creat de el, trebuie sa recunosc ca intotdeauna favoritul meu a fost Donald. Donald era genial pur si simplu : Fie ca vorbea, fie ca dadeam peste varianta lui inteligenta, cu nepotei, Donald era simpatic. Mickey era prea rational pentru mine…(asta e o fraza pe care nu as vrea sa o mai citesc peste ani)

Apoi au urmat Pinocchio si Cartea Junglei. Daca Pinocchio era difuzat destul de des duminica pe TVR si devenise un fel de placere personala, Cartea Junglei era altceva. Cartea Junglei era un cult. Existau doua tipuri de pusti : Aia care vazusera Cartea Junglei si aia care nu. Era genul de chestie pe care o puteai vedea de X ori fara sa te plictistesti. Desigur, desene precum Alba ca Zapada (primul lung metraj animat Disney) sau mai tarziu Cenusareasa erau distractive dar pur si simplu nu se comparau.

Din categoria filmelor Disney ale anilor 50-70′ , filme ce le gaseai neaparat pe caseta ar mai merita amintite Mica Sirena (deja stiam pe dinafara intro-ul), 101 Dalmatieni, Robin Hood (da ,ala cu vulpea) si Pisicile Aristocrate. Nici filmuletul cu pisoiul Oliver nu pot spune ca nu mi-a placut insa nu se compara cu All Dogs Go The Heaven, insa asta nu mai intra in sfera Disney.

De baza a fost si Frumoasa si Bestia dar deja intram in epoca Disney post 90′. Tot aici sunt de remarcat cele doua filme care au devenit francize : Aladdin (1992) si Hercule (1996). Ambele beneficiau de jocuri pe PC (da, eu in 1994 aveam PC) insa Aladdin a avut avantajul unui serial difuzat ulterior si pe TVR, serial de la care am retinut doua lucruri : existau si oameni talentati in acel departament TVR si Horia Brenciu inca putea sa cante pe generic (Sunt zile si nopti de foc arzatooor…\Pamantul arab…)

Un alt desen care a rupt pustii in doua si pe care l-am urmarit la cinematograf a fost regele Leu. Cand eram in clasa a doua – a treia, pustii se separau din nou in cei ce au vazut filmul la cinema si cei ce asteptau sa ”iasa pe caseta”.

Anii Disney au trecut destul de repede si un ultim contact avut cu filmele lor a fost pe la inceputul anilor 2000 prin The Emperor’s New Groove, un film mai mult decat reusit si prin Brother Bear, un filmulet trist ce amintea de prima epoca Disney.

(The Emperor’s New Groove)

P.S : Voi scrie in curand si despre revistele de la Egmont, reviste ce vor fi prezentate si scanate (numere vechi, de la jumatatea anilor 90′) intr-un post viitor, post in pregatire de ceva vreme, post ce va aparea undeva in perioada vacantei de Pasti.

P.S2 : Un individ cu o cultura muzicala aproape la fel de deasa ca neuronii Oanei Zavoranu a reusit sa-mi lase nu mai putin de 5 comentarii in doua zile pe acelasi topic. Ce topic ? Topicul asta, de pe blogul vechi. Respectivul ma acuza ca nu cunosc curentul gothic si incerca sa fie amuzant in celebrul stil ”retardo”. Ce m-a mirat a fost insistenta imbecilului care nu a sesizat ca pe blog scrie mare ”M-am mutat la www.krossfire.ro, aici nu se mai primesc comentarii”. Astept un al saselea comentariu care va intra direct in spam, la fel ca restul de cinci comentarii.