Frica de necunoscut e genul de subiect despre care ai putea scrie tomuri fara a ajunge la o concluzie.  Asta-i unul dintre motivele pentru care am ales sa apelez la cateva frici irationale autohtone.

Nu stiu cati dintre cititorii de sex masculin isi amintesc ceva din perioada gradinitei si de primii ani de scoala generala. N-as spune ca vad clar perioada, dar tot am o marturisire de facut : pe la patru ani, alaturi de alti cinci colegi, am fost pus la colt pentru uitat sub fusta fetelor. Gata, am recunoscut-o ! Habar n-am de ce ne uitam sub fusta fetelor, cu ce erau ma i interesanti chiloteii lor decat ai nostri, dar era clar un amestec de curiozitate si teama. Era teama de represiune in cazul nostru. Cam asa era si cu statul in holul baii fetelor din generala. Aici nu mai eram artizanul tampeniilor, dar participam la construirea legendei. Nu, nu era o chestie constient sexuala, cum ar putea fi pentru un pustii de azi. Pur si simplu fetele erau ceva intangibil, iar baia era un templu sacru, mai ales ca mergeau in grupuri mari la baie  N-as vrea sa le scot nevinovate nici pe fete, dat fiindca ne trezeam mereu cu ele pe la vestiare sau la atelierul de ”educatie tehnologica”.  Amestecul asta de curiozitate si teama a fost un motor evolutiv la un punct. Acum insa…

Suna brutal, insa sunt cazuri in care micile prostioare degenereaza in superstitii, psihoze si comportamente de-a dreptul imbecile. Zilele trecute de exemplu, in eternul RATB, am auzit doua femei care discutau despre multitudinea de misionari mormoni din zona. Vorbim de zona Progresului unde se afla intamplator un templu mormon, unul in curtea caruia puteai juca baschet gratis. Ce discutau cele doua femei sub 40 de ani ?  Pai cam despre ce fac misionarii imbracati la costum : rapiri, convertiri fortate, ciocolate otravite, etc. Fix aceleasi idiotenii pe care le auzeai imediat dupa revolutie de la o populatie disperata dupa cruciulitele de la manastirea Bulbuceni.  Fix aceleasi idiotenii pe care le auzeam de la doi colegi de generala, care nu treceau niciodata pe langa biserica de rit catolic din zona.

Sa fie medievalismul si habotnicia romaneasca ?  Sa fie vesnicele superstitii ? Sa fie paranoia sau teoria conspiratiei ? In esenta, ultimele trei se reduc la acelasi lucru, doar nivelul de informare si culturalizare difera. E vorba de frica de necunsocut si de nevoia de a umple golurile ”cu ceva”. N-are neaparat legatura cu habotnicia cat timp teama irationala apare in diverse alte circumstante. Romanilor le e frica de cladirile guvernamentale si administrative (daca fac plangere, nu va fi mai rau ?) , le e frica de sediile bancilor, de medici, cabinete si spitale (chiar si de o simpla consultatie…cine stie ce pot sa faca ?), de minoritati, de trecerea prin anumite cartiere, etc.  Motivele seamana foarte mult cu povestile despre baia fetelor din generala. Am auzit eu de la cineva ca Gigel a luat bataie de la bodyguarzi, ca X s-a intoxicat de la un consult, etc.  Daca ar fi vorba de un pericol imediat, mai ca as intelege.

Ce se intampla insa in rarele cazuri cand indivizii isi inving fortat teama ?  Simpla normalitate devine o victorie incredibila in spatiul personal : ”’Bai, stii ce-am facut bai ? Am trecut prin curtea bisericii aleia de mormoni ! Nimic n-au miscat cand m-au vazut, da nimic !  Cred ca plecasera deja mormonii ! ” Nu zic ca genul asta de iesiri au neaparat tenta negativa, dar totusi,  la 40 de ani, parca nu mai e in regula sa te lauzi ca ai tras cu ochiul in baia fetelor.

P.S : Intr-una dintre incursiunile mele recente prin inima Bucurestiului, am surprins (doar vizual din pacate) un peisaj rar. Doi muncitori , in jurul unei mese, sorbeau ceva din pahare opace. Intre ei, trona mandra o sticla de Anitra WC Extra !