Dincolo de “beneficiile” eliminării din cursă a unui mitoman, anularea alegerilor din România a creat și un precedent, unul de care riscăm să ne lovim mai repede decât credem.

De-acum, când instituțiile de securitate vor dormi iar pe bani publici, când mass media își va uita din nou misiunea și când marionetele de la putere vor face jocurile altora, vom putea iar să rugăm CCR să apese butonul de reset, nu? Sper că nu, având în vedere că vorbim despre același CCR pe care acum câțiva ani îl înjuram în cor pentru că îngenunchea la statuia lui Dragnea.

Așa cum spuneam în articolul precedent, ne-am bucurat de “victorie” doar pentru că alternativa la o Românie îndreptată spre UE nu există. Asta nu înseamnă însă că nu am asistat la un abuz. 

Nu, nu a fost vorba despre o lovitură de stat (în general ălea nu sunt date de cei aflați la putere, nu invers), iar respingerea candidaturii lui Georgescu avea temei legal. Abuzul s-a petrecut înainte de alegeri, când, după ce și-au făcut jocurile politice, partidele actuale au decis că agitata de Șoșoacă nu are dreptul să candideze, dar delirantul de Georgescu are. Vă mai amintiți argumentația? Șoșoacă avea discurs anti-UE și anti-NATO (o alianță acum pe marginea prăpastiei) și de-aia nu era ok. În timpul ăla, Georgescu imita 1 la 1 filmele de campanie ale lui Putin pe care tot el îl declarase un mare patriot.

Tot abuz a fost și când, speriați de tanti Lasconi (care de-atunci a făcut o treabă excelentă în a se decredibiliza) și nu de Georgescu, cei de la putere au decis renumărarea voturilor din turul I, ca apoi să aprobe turul II și într-un final să-l anuleze. Ca să vă convingeți că Lasconi era marele pericol, merită doar să vă uitați la cât se agită Antonescu și PSD pe tema candidaturii lui Nicușor Dan.

Practic, am acceptat un precedent periculos pentru a scăpa de un pericol imediat. Am făcut asta pentru că, în ciuda delirurilor de pe Facebook, chiar am fost într-un pericol, unul în care confuzul de Georgescu nu era bomba, ci fitilul.

Precedentul ăsta nu merită ignorat, chiar dacă e foarte greu de discutat cu cei care se îmbracă în cușme de dac și-și cer țara înapoi(ată). Practic, alegerile din România au devenit teren de ping-pong pentru două partide în derivă și pentru cele mai costisitoare agenții de bugetari. Spuneți voi că n-ar merita protestat pentru asta? (doar pentru asta, nu pentru vreun psihopat putred de bogat pe care-l chinuie complexele mesianice)

Vă întreb pentru că nu a plătit încă nimeni pentru haosul cu Georgescu și pentru modul execrabil în care a fost gestionat. S-au făcut două arestări dintr-o listă de 30 de oameni (iar unul din suspecți e deja afară din țară). La fel, n-am văzut nicio mișcare nici în cazul generalului Zisu, una din căpușele majore ale armatei române, unde arestările s-au făcut mai mult declarativ. Credeți că omul ăla a strâns 2000 de tablouri din donații? 

Precedentele periculoase se numesc așa dintr-un motiv. Așa cum Iliescu a normalizat represaliile violente în anii ‘90, Băsescu a normalizat imixtiunea președintelui în justiție, iar Iohannis a normalizat nesimțirea, viitorul nostru “ales” riscă să normalizeze alegerile regizate. Practic, la fiecare vot de-acum încolo vom avea de ales între aceleași personaje de sitcom: Adormitul, Tocilarul, Nătărul, Golanul, Zăpăcita și Ponta.

Ei hai, o să zică unii, că nu e chiar așa de grav. Ba da, cam e, și dacă aveți nevoie de un exemplu, uitați-vă puțin peste Atlantic, unde o fostă mare putere se chinuie să țină pasul cu precedentele create de Trump, în timp ce fundația ei se clatină din toate încheieturile…

Sincer, e foarte greu să urmărești toate tâmpeniile făcute de Donald Trump și de echipa lui formată din privilegiați ai sistemului. E cu atât mai greu cu cât totul se întâmplă în statul cu cel mai mare număr de persoane fără adăpost din lumea civilizată și în care serviciile sociale se rezumă la o autopsie gratuită, după ce mori muncind. Totuși, ce precedente periculoase a creat omulețul portocaliu? Nu știu de unde să încep…

Primul mandat al lui Trump s-a desfășurat în relativă acalmie, comparativ cu cel de-acum. Chiar și așa, Donald a reușit să decredibilizeze ideile de imigrație legală, de documente secrete, de granițe și, cel mai grav, să decredibilizeze alegerile democratice din SUA, prin circul făcut atunci când le-a pierdut. Practic, deși nu a avut nicio dovadă că alegerile au fost fraudate, a sădit îndoiala că ar fi putut fi, iar treaba asta nu va dispărea din conștiința publică prea curând. Nu, nu a mai existat NIMENI până acum care s-a îndoit în mod public de pilonii democrației americane, așa ineficientă cum e ea (la nivel de proces). Donald Trump a fost primul!

Să nu mai vorbim despre celebra mișcare “Storm the Capitol” prin care a încurajat orice țăcănit care se îndoiește de sute de ani de proces legisativ să dea cu piatra, în loc să protesteze civilizat. Pe lângă asta, Trump a fost și primul președinte american care a răspândit în mod voit și organizat fake news și al cărui cuvânt n-a valorat absolut nimic, nici diplomatic, nici uman.

Am putea vorbi despre rolul oamenilor lui în eliminarea dreptului la avort, dar aș zice că aici n-a fost întru-totul vina și ideea lui. În orice caz, al doilea mandat se cere discutat și el pentru că stabilit foarte multe precedente, deși de-abia au trecut două luni.

În primul rând, merită să ne amintim că Donald Trump este condamnat penal, sub jurisdicția mai multor state. Alegerea unui infractor drept președinte e o performanță pe care nici România nu a reușit-o. 

De când a revenit, Trump a lucrat din greu la decredibilizarea și anularea profesională a oamenilor care l-au acuzat cu dovezi clare. Practic, a demonstrat nu doar că un condamnat poate candida, dar și că justiția americană e o glumă. Treaba asta s-a văzut și recent în cazul judecătorului care a respins desființarea USAID și pe care televiziunile de casă ale MAGA l-au terfelit în mod atroce.

Tot Trump a decis și să propună prelungirea mandatelor de președinte, din moment ce a făcut oricum praf democrația americană. Nu de alta, dar deja a stabilit precedentul alegerilor falsificate – credeți că dacă ar mai avea concurență sau ar pierde, nu ar pune iar aceeaşi placă?

Un alt precedent a fost și înființarea DOGE, un departament format din oameni din mediul privat, care funcționează fără un cadru legislativ (e doar un forum consultativ în acte) care intră peste bugetari și dă oameni afară arbitrar. Ai zice că treaba asta ar putea fi încadrată legal, dar cum justifici că recent oamenii au devalizat și Institute of Peace, un ONG cu propria clădire și propriile echipamente? Practic, Trump a legalizat intrarea prin efracție și confiscarea bunurilor de către stat, o treabă pe care angajații DOGE au făcut-o deja, golind conturile unor plătitori de taxe pe care i-au considerat morți.

Dacă tot am adus vorba despre abuzuri, de vreo lună, angajații ICE (Immigrations and Customs Enforcement) rețin la graniță și arestează pe cine vor ei, de la studentul care avea deja carte verde, până la trupe și cercetători care au fost critici față de MAGA – în privat! Cam ca în Coreea de Nord, alt stat super sigur pentru turiști și democratic.

Tot Trump a stabilit și un precedent diplomatic nemaivăzut. Practic, dacă ești american, te poți comporta ca un dobitoc sinistru în mediul diplomatic. Poți urla la președinții care sunt oricum victimele prietenilor tăi și poți acuza Irlanda că e un stat abuziv, pentru că are reguli împotriva defrișărilor tale ilegale.

Să nu mai vorbim despre faptul că s-au normalizat bullying-ul diplomatic și cererile teritoriale, inclusiv față de țările aliate. De când a venit la putere, Trump a amenințat în repetate rânduri Groenlanda și Canada și a ignorat cu brio orice fel de încercare de tragere la răspundere legală. Asta în timp ce a suspendat procese de securitate vitale și a blocat finanțarea unor programe mai degrabă diplomatice, decât umanitare. Da mă refer aici şi la USAID, un program umanitar-diplomatic ale cărui baze au putut fi puse cu decenii în urmă, dar pe care nu l-ai mai putea reactiva nici dacă ai vrea.

Tot Trump ne-a arătat că practic orice președinte poate redenumi orice punct de pe hartă cum vrea el și că bunul-simț n-ar trebui să-ți dicteze dacă să faci sau nu reclamă la un produs, din postura de șef al statului. Să vină Superbet!

Practic, preşedintele american ne-a demonstrat că mai multe precedente periculoase pot fi folosite ca baze pentru un precedent fatal. Ah, și tot el ne-a arătat că SUA a fost mereu un stat slab, cu o justiție ineficientă, o democrație greoaie și cu un liberalism atât de prost aplicat, încât și-a produs propria cădere. Asta pe lângă problemele pe care toată lumea știa că SUA le are, de la opioide la lipsa plaselor de siguranță sociale.

Cumva, acțiunile şi precedentele stabilite de Trump au transmis lumii un singur mesaj şi e fix ăla pe care îl emitea lipitoarea de Vance cu privire la alte state. Mesajul e simplu: Voi vedeți ce praf e statul ăsta? Pe ăştia i-ați ales voi drept stăpâni? 

Bine, și care ar fi soluția? Sincer, aș vrea ca vreun analist să aibă o idee viabilă, dar majoritatea au fost prea proști să prezică invazia Ucrainei sau măcar 10% din “realizările” noului mandat al lui Trump. Mai bine întrebi un AI, iar AI-ul, printre altele, o să-ți spună că, cel puțin pe moment, SUA ar cam trebui să cadă…

(Aici răspunsurile lui ChatGPT și Claude sunt foarte similare)

Desigur, nu vorbim despre o cădere propriu-zisă prin care cea mai mare putere militară a lumii dispare de pe harta lumii. Vorbim doar despre o reașezare a lucrurilor într-o ordine în care SUA nu mai are ce căuta în discuțiile de oameni mari. Una în care cetățenii ei vor fi și mai loviți ca până acum și în care restul statelor civilizate vor suferi în primă fază, dar apoi se vor ridica şi poate chiar profita.

Chiar dacă e greu să-ți dai seama care va fi impactul pe termen lung al decăderii Statelor Unite (de unde și discuția de mai sus), pentru binele Europei și al Lumii, planul lui Trump trebuie să eșueze. Să nu uităm că Trump e un model atât pentru indivizi precum Orban (care și-a adus țara la colaps economic), cât și pentru aproape toți oligarhii ruși. Că veni vorba despre ruşi, avem şi exemplul unei țări pe care nu am lăsat-o să cadă, cumpărându-i gazul şi susținând-o economic, deşi este efectiv un imperiu feudal. Nici măcar n-am emis eu toate lucrurile de mai sus, ci Sourkov, ideologul lui Putin care ştie foarte bine şi cât de prăbuşită e America şi cât de puțin îi pasă Rusiei de granițe.

Practic, Statele Unite trebuie să continue o vreme pe linia pe care au apucat-o și să devină noul URSS, un colos putred a cărui prăbușire economică ne va servi mai degrabă drept exemplu, nu drept victorie a democrației. După decenii de exploatare și manipulare acceptată de dragul protecției, măcar atât ne datorează…

P.S: Și hei, dacă pentru asta va trebui să ne cumpărăm Xiaomi o vreme și să conducem Byd, fie. Ni hao, prieteni!