Clapton si Winwood nu ne-au spus ”Buna seara”…

Dupa concertul lui Bob Dylan de-acum mai bine de o saptamana, mi-am zis ca e cazul sa continui traditia greilor. De data asta, m-a incantat Eric Clapton, zeul care si-a omorat vineri chitara pe stadionul Iolanda Balas Soter.

Voi trata  pe scurt concertul pentru ca alta este tema articolului. Dupa experienta de-acum si reprezentatia lui Leonard Cohen, am ramas la parerea ca stadionul Balas Soter (Tineretului) e cam singurul unde se poate tine un concert in aer liber. Recunosc ca gazonul acoperit (pentru cei fara loc) a fost un plus. Altfel, spatiul a fost bine partajat, iar LCD-urile si boxele suficiente au pastrat atmosfera. Pe parte de sunet si imagine au fost totusi mici rateuri spre finalul reprezentatiei.  Oricum, in comparatie,  grajdul numit Zone Arena a  parut o jignire adusa lui Bob Dylan. Concertul a inceput pe la 20.47, nu la 20.30, cum era preconizat. Faptul ca probele de sunet si lumina au inceput tarziu n-a ajutat deloc. O domnisoara, remarcata de public,  a tinut neaparat sa vorbeasca vreo cinci minute fara un scop anume. Printre minunile pe care le-a spus pe post de introducere s-a numarat si expresia ”marele nostru artist Eric Clapton”. Al nostru deci ? Margineanu, Chilian si…Eric Clapton ?

Eric Clapton, Steve Winwood si trupa (basistul si claparul au fost de nota zece) au intrat pe scena si in setlist fara introducere. Cu exceptia catorva absente (Wonderful Tonight printre ele), Clapton & Winwood au facut o selectie destul de larga de piese, de la balade pana la blues-ul solid din perioada Blind Faith. Oricum, piesele lipsa nu au fost ceva specific Bucurestiului, ci mai degraba o marca a turneului lor european. Intre Georgia On My Mind si Cocaine deja nu mai puteam retine mare lucru din titluri. Piesele au fost executate impecabil, iar chitara lui Eric  ”Slowhand” Clapton a avut efectul cutremurator ai anilor de glorie. Cam tot ce a putut spune Clapton intreaga seara a fost ”Thank You” dupa fiecare piesa. N-a existat un ”Hello” iar dupa bis, oamenii s-au retras fara ”Good Evening”. Am ascultat putin peste doua ore neintrerupte de muzica de calitate.

Practic,  la capitolul ”comunicare” voiam sa ajung. Si raceala lui Dylan si modul expeditiv de adresare al lui Clapton (care nici cu propria trupa nu prea vorbea) i-au impresionat negativ pe cativa. Da, recunosc ca ma plangeam la concertul anterior de acelasi lucru. A fost probabil si comparatia cu poetul Cohen, artist care ar fi putut intretine atmosfera doar recitand. La Clapton o doamna aproape incepuse sa planga, dezamagita ca ”ce naiba, doar atat meritam si noi ?”. Am analizat ulterior problema intr-un context extins.

Adevarul e ca ne e greu sa acceptam astfel de tratament din postura unui neam privat de cultura vestica timp de 50 de ani. Pentru Bob Dylan si Eric Clapton, Romania si romanii nu inseamna nimic. Da, au venit pentru prima data aici, dar asta nu este un favor, ci un aranjament dintre managerul lor si o firma locala. Pentru ei este un alt oras de turneu. Pentru noi (mai ales pentru cei mai in varsta) a fost o ocazie incredibila, una din care sperau sa obtina mai mult. Cum spuneam, pentru artisti, Bucuresti si Romania nu inseamna nimic. Totusi, exista un grup care inseamna totul pentru Cohen, Dylan si Clapton. E vorba de fani, indiferent ca sunt romani, bulgari sau turci. Pentru ei a existat concertul de-aseara si pentru ei au fost si restul concertelor din ultima vreme. E greu sa-i explici unui englez care nici ”Good Evening London” nu zice ,ca romanii sunt putin frustrati si nationalisti. El a venit sa-si ofere muzica fanilor, nu felicitarile romanilor de pretutindeni.

Da, ne e greu sa intelegem ca misiunea oamenilor astora a fost sa ne satisfaca pofta muzicala, nu egoul national. Vorbesc la plural pentru ca ma includ si recunosc ca saluturile in romana si multumirile sunt niste artificii de scena excelente. Totusi, am preferat un Clapton concentrat pe corzile chitarei doua ore in detrimentul unui mosulet care sa tipe ”Multumim ca ne primiti Romania, sunteti o tara minunata !”.

P.S : Printre altele, remarc incapatanarea unora de a arunca pe jos totul desi cosuri de gunoi existau. De asemenea remarc cat de usor iti poti trada originile cand ai un benoclu cat toate zilele cu tine si ceri paznicilor din zona sa-ti ridice batista murdara.  La concert i-am mai zarit si pe Mihai de la Bere Gratis, Liana Stanciu si vreo doi de la Holograf. Cea mai simpatica gafa facuta dupa concert a fost sa chem taxiuri folosind un prefix gresit. Astfel, o domnisoara de la o companie de taxiuri mi-a zis : pai pana la dumneavoastra sa tot faca vreo trei ore din Ramnicu Valcea.

P.S :  Daca va incalzeste cu ceva, Clapton s-a plimbat vreo doua ore prin Bucuresti inainte de concert. Oricum, n-ar trebui sa o faca mai mult decat a facut-o concertul propriu-zis.

30 Comments

  • Auci, nu e bine că s-a plimbat prin Bucale. Acum sigur nu mai vine, după ce a văzut jegul de oraş.

  • Poate de-aia nu ne-a salutat, ii era frica sa nu-l mancam 😀

  • Inseamna ca ne desconsidera. 😀

  • Si daca zicea si el un ” Buna Seara Bucuresti ! ” si ” Hello Romania ” nu mai putea sa cante ?

    Concertul de aseara a fost o totala lipsa de respect la adresa miilor de fani care au dat banii pe bilet .

    Sa-i fie rusine ! 🙂

  • In primul rand conteaza muzica, da’ atunci cand se mai adauga cate un artificiu de scena asa te lasa cu ditamai ranjetul.

    E de inteles si ca dupa o anumita varsta nu mai merg anumite chestii cum ar fi coborat de pe scena, urcat pe gardul in spatele caruia sunt oamenii veniti la concert, cantat de acolo si dat mana cu cei din apropiere. Tocmai ce-am vazut asta… din pacate doar pe monitor.

  • Phidas, R.Inedit : Nu sunt foarte sigur ca e genul, poate chiar il afecta la nivel de concentrare.

    Brontozaurel : La al cui concert 🙂 ?

  • Prefer sa asclt muzica buna decat un salut in care artistul se adreseaza publicului cu “Hello Romania, Good eveningg Budapest ” sau alte aberatii.
    De ce sa ne simtim jigniti ? Nu vad sensul unor asemenea artificii de scena, macar omul a fost sincer , chiar nu il leaga nimic de Romania.
    Cat despre fani, cred ca un fan adevarat pretuieste muzica lui Clapton si ii pasa mai putin de adresabilitatea in care se incurca capitalele .

  • Cartim : Noua ne place sa ne simtim speciali ca neam, vezi si habotnicia si religiozitatea generala in sensul asta 😀

  • Nici macar un “Buna Seara Prieteni” acolo? Depinde si de artist: unii simt nevoie sa faca atmosfera, altii lasa muzica sa vorbeasca pentru ei. Eu zic ca daca omul a cantat bine, a cantat majoritatea hiturilor si s-a auzit bine, publicul ar trebui sa fie multumit. Clapton este un artist special, nu te poti astepta de la el sa indemne publicul la pogo :).

  • Din totdeauna am considerat acele artificii de scena frumoase, dar non necesare pentru o experienta frumoasa. Orice ar spune(sau nu) artistul, nu face nicio diferenta fata de admiratia lui fata de o tara.

    Astfel exista oameni ca Dylan care canta si nu vorbesc sau trupe precum Kraftwerk care au cantat o strofa intreaga in romana. Ambele abordari sunt valide.

  • Garm : Nope, nothing 🙂

    Basti : Din ce-am inteles, si Manowar au bagat in romana dar in cazul metalului contactul cu publicul e esential , cel putin pe refren 🙂

  • Manowar au bagat cu sufleur in casti 😀 Nu ca nu as aprecia efortul.

  • Sufleur??? Prea tare :))

  • Hammerfall, a aparut concertul de joi. Putea sa fie chiar mai interesant 😀 daca facea si o baie (scena era pe apa) ca sa ajunga la public. (Omu’ stie sa inoate bine. Asta ca sa nu se inteleaga gresit, nu-s chiar asa diabolica 😈 incat sa-i doresc cuiva sa se impiedice si sa pice in apa daca nu stie sa inoate… doar ca sa ma amuz eu 😛 )

  • Basti, Garm : N-au fost singurii. Si trupele de”batranet” gen Smokie mai practicau asta (dat fiindca pe-aici mai sunt ultimele lor mici bastioane de fani).

    Brontozaurel : Pai si nenea e cam in varsta 🙂

  • Scuzati replicile intarziate. Am avut si inca am o imensa problema : Un click of death la HDD-ul internet al carui back-up este destul de vechi (adica a murit hardul si acum scriu de pe un CD Live de Ubuntu si incerc sa obtin niste cotatii pentru recuperarea de date)

  • 1970… candva iarna. Adica e cu peste 10 ani sub media de varsta a celor pe care i-am vazut eu in ultimii 3 ani. 😆 Medie care o sa mai creasca putin vineri. 😆

  • Bre, gândeşte-te unde sunai dacă Clapton zicea “La revedere Râmnicu Vâlcea!”. :))))

  • Good one, pacat ca nu pot fi pe faza suficient (dead hard drive & all)

  • nu tin neaparat sa fiu Gica Contra insa, sincer, prefer “raceala” in fata imbecilitatilor de genul “say Hooooooo!” sau “manutzele in aer” daca tot ati platit banu’ pe bilet.
    Nu stiu, poate inca ne lipseste o “cultura” mai solida a spectatorului de concert, poate ne-am dorit si visat multe de-a lungul anilor si de aici s-au nascut chestii mai mult sau mai putin preconcepute ori strambe insa, in ceea ce ma priveste, mai degraba ma ingrijoreaza faptul ca e posibil sa iasa un fiasco din cauza calitatii sunetului decat a comunicarii, non-comunicarii invitat – public.
    Am cam stat pe site-uri si forumuri pentru Chris Rea si Tina Turner in ultima vreme. In urma cu cativa ani pentru Pink Floyd si Dire Straits. Pe bune, n-am prea vazut pe nimeni sa planga ca nu le-a dat “ziua buna” ori , la plecare “sara buna” mioritic style
    Ce aud, ce transmite prin degete sau voce mi se pare mai relevant decat daca “iubeste” ori nu Rumenia.
    Una peste alta, orice meserias, in orice domeniu, are propriul stil de a isi face respectiva meserie. De ce sa criticam un meserias doar pentru ca nu seamana cu altul ?
    Si comunicarea in sine a ajuns sa fie o meserie chiar bine platita; chiar e musai sa amestecam comunicarea verbala cu niste nume caroara nu oamenii ci muzica insasi trebuie sa le multumeasca ?
    La cate tragedii personale a “gustat” Clapton , cred, ar trebui sa ne bucuram ca inca mai exista si canta. Nicidecum sa ne suparam ca nu ne saluta. Si mi se pare nedrept sa-l confundam cu Teo Trandafir 😛

  • WhiteWolf : Concertele mari sunt intr-adevar privire ca un fel de evenimente mondene la care ”trebuie sa mergi”.

  • 😀 True
    Ce mi se pare putin “pe langa”, citind prin comentariile la acest post tine de faptul ca , inca o data, Romania pare sa se vrea originala cu orice pret. Si eventual mai plina de catolici decat tarile cu traditie in domeniu
    M-am “plimbat” prin locatii virtuale unde se faceau schimburi de informatii de la discografii, componenta la un moment dat al carierei pana la materiale originale: postere, discuri, etc… Si chiar am simtit ca se discuta despre muzica si muzicieni. La noi n-am prea … intalnit. Oare de ce ?
    Ma-sa mare… Te duci, vezi, asculti, traiesti mai mult sau mai putin iar la final, dupa ce pleci evaluezi daca ai primit corect marfa pentru pretul platit. Daca marfa respectiva ti-a satisfacut sau nu asteptarile, apetitul si ce mai vreti voi. Ce naiba are asta cu mondenul, cu modalitatea in care a fost ambalata marfa ?
    Cum naiba sa chiar crezi ca nu te-a respectat Clapton pentru ca nu si-a scos cushma din cap la sosire cata vreme nu ti-a gresit o nota sau un acord timp de aproape 2 ore ?
    Asta nu inteleg

  • Un profesionist ramane un profesionist. Dar si profesionistii sunt diferentiati si se auto-diferentiaza prin ceea ce fac si cum fac expresie a ceea ce sunt.
    O zi minunata iti doresc

  • WhiteWolf : Noi suntem speciali, dupa ce am stat in bezna 50 de ani, dupa ce ca suntem o natiune habotnic-inculta, mai vrem si ”respect”.

    Cristian Ion : Da, dar trebui sa poti aprecia profesionalismul, sa ai scara de valori construita pentru asta 🙂

  • La Aerosmith nu ai fost aseara ?

    Nu ai nicio impresie de la concertul lor ?

  • Nope, n-am ajuns 🙂

  • Pacat , mare pacat !
    Oricum , n-ai pierdut mare lucru ! 🙂

  • Uite nici mie nu-mi plac astfel de faze, dar da, poate suntem o alta cultura, alt gen de public. Cu atat mai mult Dylan si Clapton ar trebui sa mizeze SI pe latura lor umana, la urma urmei nu-s niste dirijori in frac care fac o plecaciune si pe urma intorc curu’ ca sa dea drumul la muzica. Sunt convins ca daca un ziarist le ia un interviu – asta ca sa privim din perspectiva inversa, CATRE ei, nu dinspre – nu intra in camera si incepe: “Domnu’ Clapton, ati declarat la un moment dat ca….” si nici nu pleaca dupa un simplu Pa ! Nici Steven Tyler n-a vorbit prea mult aseara dar macar a declarat ca se simte bine si ca ii place sa cante – si poate sa zica oricine orice dar asta s-a vazut.

  • Bine, e vorba si de alt gen muzical si de alte asteptari (de la Tyler & Co nu prea te astepti sa stea ca mortii proptiti in chitare si microfoane)

  • @ Romania inedit – pana acum esti primul care zice asta.

4 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.