Uneori, din ceata cosmopolita a Micului Mogadishu, un nou supererou ia fiinta…

Aparatorul ratiunii second hand, campionul observatiilor fara ecou si singurul care nu stie “cum merg lucrurile in tara asta”. Uneori pedant, alteori cinic, dar mereu depasit de situatie, el este banalul si complet repetabilul Nesimtit! Spre deosebire insa de verii lui literari, supereroul nostru are aspiratii pasnice si costumatii mult mai banale. Sa-i urmarim deci aventura zilnica!

Pentru angajati, fusese o zi lunga. Pentru cautatori, fusese o zi aglomerata. Pentru ceilalti, fusese o zi. Acum stateau cu totii conservati intr-un troleu aglomerat, bucurandu-se de avantajele coacerii la foc mic. La 40 de grade si 500 de impuţei/m² (unitatea de masura a transpiratiei), era inevitabil ca un demon sa se ridice. Aproape de varsta intelepciunii, dar si mai aproape de varsta strangularii, o unduioasa baragladina comunica la telefon. Ei bine, avea zgripturoaica asta o voce de se cutremurau scaunele. Si atat de interesanta era conversatia, incat nici castile nu te fereau de ea.

-Da fata, auzi la ala…cica Dani al meu e alcoolic. Pai bea si el un pahar de tarie pe zi, ca tot barbatul. Ce, ala e alcoolic?
-Grebla, grebla, tralala lalaa… [sunetele produse de celalalt vorbitor erau greu de reprodus, dar nu si de auzit]
-Raaar, raaar. Si atunci cand vine beat, nu vine la mine ci la aia mica  a lui, Ioana. La ma-sa vine numa sa manance!

Dupa numai patru statii de behait in ”smarfon”, baragladina avu o tresarire. De pe scaun se ridicase el…Nesimtitul! Supereroul o strapunge cu privirea lui de agitator. Vocea lui, rezultatul a saptamani de Strepsils si infuzii de plante, isi loveste tinta din plin:

-Va spun eu: Dani e alcoolic. Un pahar pe zi, din orice fel de alcool tare, e semn de dependenta.
-Ce ma?
-Da, nu are sens dezbaterea: fiul dumneavoastra este alcoolic. Puteti sa inchideti telefonul.
-Da’ cum iti permiti?
-Imi pare rau, dar sunteti intr-un spatiu public si vorbiti tare. Discutia dumneavoastra este publica. Oricine poate participa.
-Cum iti permiti ma, nesimtitule?
-Poate ar trebui sa-l internati la o clinica! intervine un alt pasager, devenit instant asistent al Nesimtitului.
-Ia uite ma, cine imi da mie lectii!? Un nesimtit! mormai zgripturoaica, in timp ce cobora “la prima”.

Nesimtitul era mandru. Inamicii ii stiau deja numele. Mai mult, avea deja sustinerea poporului. O sustinere de care urma sa se bucure si in urmatoarea misiune, aceea de a inchide gura unui calator fara bilet. Daca nu Nesimtitul, atunci cine? Noul inculpat se urcase la nici 5 minute dupa ce raufacatorul anterior coborase. Bine imbracat, solid, cu picioarele trantite in asa fel incat nimeni sa nu poata ocupa scaunul de langa el.

Dar ce sa vezi, nu trecu nici o statie si oamenii stapanirii, controlorii, se urcara in troleu. Folosindu-se de simturile specifice, nou venitii se indreptara fix spre omul nostru, care devora elegant un covrig cu susan. Inculpatul nu avea, evident, card de transport, dar avea cu siguranta o parere.

-Pai da, pe mine vreti sa ma amendati? Pe astia de la televizor nu-i vedeti! Astia ne fura tara!
-Buletinul, va rog.
-Da nu va dau niciun buletin. Io n-am facut nimic!
-Haideti cu noi atunci. Coboram la urmatoarea.
-Da de ce sa cobor? E dreptul meu sa fiu aici! Nu cobor!
-Haideti domne…
-E clar! V-au pus astia pe noi, cetatenii cinstiti! Nu va mai incapeti in piele de spagari…

Dupa minute bune de vaitat la volum maxim, “cetateanul cinstit” fusese inconjurat de trei controlori. Inca urla, porcaindu-i pe toti, de la Basescu la Sfantul Pafnutie Egipteanul. Urla si se opunea “arestarii”. Nesimtitul, care de la urcarea in autobuz nu reusise sa asculte nici macar o melodie in casti, simti nevoia sa intervina. Superputerea aleasa? Comentariul desumflat!

-Dar n-ati putea sa iesiti afara cu domnii si sa le povestiti numai lor autobiografia?
-Ia uite ba, sunteti toti pe mana cu ei!
-Nu serios, fraierii care au platit calatoria nu au nevoie de urletele celor care n-au facut-o!
-Ba, da’ tu esti chiar nesimtit!

Misiune indeplinita. Din nou. De data asta insa, Nesimtitul avusese ajutoare, din moment ce controlorii reusisera sa scoata “calatorul” din troleu. Desigur, lupta Nesimtitului nu se incheiase inca. Urma o batalie crancena cu niste pensionari voraci si o inclestare pe viata si cartofi, la coada bifurcata din Mega Image. Toate acestea insa, in episodul urmator…

P.S: Daca zariti acest supererou anonim in multime, nu ezitati sa-i relatati intamplarile, indiferent la ce persoana o faceti.