Moduri de a-ti irosi viata

*Warning : Post scris la repezeala* 

Initial voim sa pun titlul la postul asta ”De ce eram eu prost acum 4 ani”. Pentru ca sincer, acum 4 ani, desi eram considerat inteligent de catre cei din jur, dadeam dovada de o prostie fenomenala. Eram intr-una din pasele mele prelungite de adolescenta efervescenta, intr-unul din momentele alea in care nu-ti mai pasa de nimic si vrei sa o iei razna.

La mine starile astea au durat foarte mult, vreo 3 ani de zile. Cred ca totul a luat sfarsit in momentul in care ajuns la facultate am realizat cat de capabil sunt si am vazut clar ce vreau sa fac. Tot atunci am vazut cat de multe am realizat comparativ cu altii. Pana atunci a trebuit insa sa-mi stresez prietenii, mama si constiinta.

In fine, destula lauda. Am constientizat prin prisma slabei mele experiente de viata ca exista cateva moduri sigure de-ati irosi existenta si simteam sa va impartasesc deosebita mea descoperire (laughs in the back) :

1.Depresia

In general intr-o depresie trebuie sa te cufunzi cu toata fiinta , sa realizezi cat este de goala si nefondata si apoi sa treci peste. Din pacate multi tineri (si foarte tineri) dar si oameni ajunsi in pragul varstei a treia cad prada unei stari care-i face insuportabili pentru cei din jur. Cea mai grava consecinta a starii prelungite de depresie este plangerea de mila. Cand ajungi sa-ti plangi de mila continuu esti practic un om mort si nu prea mai contezi pentru societate.

2.Iubirea

Una dintre trasaturile care definesc un om de succes este capacitatea de a se pune pe sine mereu pe primul plan. Iubirea este un lucru mai mult decat necesar in viata unui om, insa nu este suficient pentru a compune o experienta de viata viabila. Nu merita sa traiesti ”pentru iubire” si asta au cam vazut-o toti cei ajunsi intr-un al treilea an de trait impreuna cu partenerul\partenera. Desigur, familia si implinirea familiala intra in categoria realizarilor dar daca sacrificiile sunt mari (ajungandu-se pana la propria persoana) individul este din nou anulat. In consecinta, sa traiesti numai pentru iubire nu prea inseamna sa traiesti.

3.Viata de apoi

As fi vrut sa pun la acest punct trei ”religia” insa generalizarea ar fi necesitat o intreaga argumentare si nu stiu daca as fi scos-o la capat. Viata de apoi, promisa in atatea religii este cel putin o gluma din punctul meu de vedere. Experimente mult mai concludente decat trairile paranormale au aratat ca majoritatea sentimentelor ale trecerii prin tunel si viziunile campiilor cu verdeata pot fi generate prin stimularea cerebrala. Prim urmare, oare chiar merita sa-ti refuzi dorinte si sa-ti refuzi dreptul la o viata plina pe ideea ca POATE vei fi rasplatit ”in viata de apoi” ? De la imbecilii care se arunca in malluri inconjurati de dinamita pentru a-si primit ”virginele” pana la amaratii care traiesc 70 de ani ca in cazarma ca sa ajunga ”in sanul lui Avraam”, viata de apoi reprezinta doar un pretext pentru frustrare.

4.Stilurile de viata

Un mod excelent de a-ti irosi viata este prin intermediul ”stilurilor de viata”. Asa numitele trenduri si moduri de a trai nu fac decat sa-i refuze practicantului accesul la experiente intregitoare. Daca asculti un gen de muzica, practici o anumita religie sau faci parte dintr-o organizatie nu trebuie sa-ti distrugi fiecare aspect al vietii cotidiene integrandu-l in ”stilul tau de viata”. Stilurile de viata sunt pentru cei limitati.

5.Paria

De la rebeli, la inadapatati si genii pustii, e plina lumea de paria. Imi pare rau sa o spun dar cei care nu se integreaza nu vor schimba niciodata un sistem care poate fi schimbat numai dinauntru. Una este sa incerci sa pari interesant in adolescenta si alta este sa ajungi un ratat de 40 de ani care traieste cu maica-sa. Sorry guys, but that just won’t do. E plina lumea de poeti neintelesi si de oameni cu idei inovatoare pe care le ignora toti. Daca vreti sa fiti recunoscuti, fie si dupa moarte, intrati in joc.

6.Familia & Prietenii

Nu sustin aici ca nu ar trebui sa-ti iubesti familia insa cunosc lume ce si-a irosit ani din viata incercand sa faca totul sa ”mearga bine”. Familia nu este celula de baza a societatii decat in comunism. Individul este celula de baza a societatii si desi suntem fiinte ”sociale” (observati in ce famlie lexicala ma invart) putem foarte bine trai si fara zece mii de rude de intretinut. Prietenii adevarati sunt de multe ori indispensabili si de cele mai multe ori inexistenti. Nu merita sa ne aruncam viata pe fereastra pentru altii.

7.Ignoranta

Ignoranta este moarte intelectuala. Asta ar trebui sa stie cam orice parinte care-si lasa copilul sa se cufunde in prostie orbit de un anturaj dubios inca din clasele primare. Prostia, copilul ignorantei iti limiteaza viata la experientele directe, carnale si are grija sa te pastreze mereu la locul tau (daca nu cumva traiesti in Romania si poti avea o ascensiune brusca in cazul in care combini prostia cu pupincurismul).
P.S : Am primit un mesaj intarziat de Pasti de la Nicolae Ontanu. El suna cam asa ”Lumina sarbatorilor sa va aduca…”. Ghiciti ce i-am trimis inapoi pe numarul ala, probabil un pivot de dialing, dar n-are importanta ? ”Merci mult Nicule, m-am cacat pe mine de emotie !”.

55 Comments

  • Moshule nush daca ai pus topicul asta ca sa creezi controverse dar ai cam dat-o cu bata in balta. Hai sa o luam pe rand

    1.Depresia, desi duce la o irosire a vietii, nu prea este o optiune. Si nu ti-as dori sa afli pe pielea ta cum e.

    2.Familia este foarte importanta chiar daca nu pare asa la 20-25 de ani. Prietenii vin si pleaca dar familia va fi mereu alaturi de tine (sau ma rog asa ar trebui- sunt si exceptii)

    3.Religia are si ea rolul ei pentru cei care cred. Important este ca ei se simt impliniti, nu avem dreptul sa ii judecam. Aici nu iau in calcul sectele alea obscure si nici fanaticii care se arunca in aer prin mall-uri ci pe cei 90 % care se comporta normal.

    4.Legatura dintre ignoranta si manele nu prea o vad. Este la urma urmei o chestie de gust cata vreme o faci la tine acasa si nu simti nevoia sa impartasesti din fascinatia ta pentru manele la tot cartierul.

    5.”Stilurile de viata” nu cred ca le mai practica nimeni dupa 20-22 de ani si pana atunci sunt importante pentru dezvoltarea fiecaruia.

    6.Paria – aici m-ai prins, chiar ai dreptate la faza asta :D.

  • 3 ani…? imi pare rau pentru el. Orice ar fi nu merita sa te stresezi 3 ani. Era cumva de la o “ea”? Altfel nu prea imi explic.

  • Interesanta chestie. Totusi tu pentru ce traiesti?

  • Pentru mine si realizarea mea personala 🙂

  • 1.Am trecut prin doua depresii foarte puternice. Eu am iesit, dar am avut un bun prieten pe care l-a tinut o depresie din asta vreo 3 ani.

    2.Da, dar nu merita sa-ti sacrifici viata in numele unui astfel de concept.

    3.Era vorba de obsesia vietii de apoi.

    4.Era un exemplu pe care l-am scos de altfel.

    5.Te inseli. N-ai vazut ce ”gasti de rebeli” de 30-40 de ani se strang pe la concerte si altele si se lauda ca toata viata si-au trait-o asa si ca n-au nevoie de nimic.

  • Nu, era barbat si ajunsese intr-o stare in care ai fi zis din discutii ca era o ”ea” 🙂

  • Hmmm, io astept mai bine un post cu 7 moduri de a nu-ti irosi viata! 😛

  • Din sapte sunt de acord doar cu a 7-a:).
    1. te loveste si nu ai ce face. Daca te cunosti bine si constientizezi criza poti sa iesi din ea mai repde decat in mod normal. Daca este prea grava sau nu iti stii limitele e nasol… Asta tine de emotivitate, nu cred ca exista persoana care sa aleaga depresia. Se intampla si gata.
    2. orice exces duce la anularea personalitatii, deci nu se ia in calcul partea extrema. Daca este normala e binevenita, deci nu e mod de a irosi.
    3. fanatismul religios este periculos, e adevarat. Impletit cu politica, duce la jihad, asa cum se intampla cu teroristii. Iarasi este o forma de extremism. In forma normala e ok religia, conteaza mai putin daca tu crezi sau nu in viata de apoi:)
    4. stil de viata nu-s de acord deloc. Daca stilul respectiv este propriu, inseamna ca te reprezinta. Daca este imprumutat, atunci e snobism.
    5 este ciudata. Te referi la inadaptati, iar ei sunt un fel de handicapati social. Iarasi te referi al o extrema. Banuiesc ca Daniil Sihastrul nu si-a irost viata kiar in ultimul hal…
    6. familia este familie. Eu nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu ai mei, ne vedem de 4 ori pe an, dar daca mi-ar cere ceva, i-as ajuta cu orice sacrificiu. Este loialitate, onoare etc, dincolo de rudenie.

  • @Admin
    Subscriu 100% la cele scrise de tine!

    @Kalin, Garm

    Nu sunt de acord cu cele expuse de tine legat de depsesie. Tu spui, într-un mod fancy, cum că omul este 100% pradă a sentimentelor, lucru pe care nu-l pot accepta.

  • Eu mai lipsesc in postul asta…

  • Partea cu Onţanu a fost genială.
    Restul lucrurilor nu se pot comenta, îţi dau doar dreptate, deşi nu este stilul meu să spun doar atât. Însă de data asta nu am ce spune…

  • 1Depresia din pacate nu este numai psihica , daca ajunge intr-un anume stadiu este si fizica. Atunci ajungi pe medicamente si este destul de aiurea. In Romania mai rau te nenorocesc insa decat sa te vindece. Contrar opiniilor vbarbatii fac destul de des depresii nu tine de gen acest aspect.
    Iti dau dreptate pe jumatate, daca e vorba de nu stiu ce spleen-uri existentiale la un moment dat trebuie sa-ti dai singur un sut in fund si sa iti vezi de viata.

    2. Complicat si cu dar si fara. Exista o mare doza de naivitate in mine in a presupune ca majoritatea oamenilor sunt buni si merita iubiti dar invers nu mi-ar place sa traiesc. Este valabil si intr-o relatie si hm, m-am inselat de multe ori 🙂

    3.Viata de apoi nu te impiedica sa traiesti. Poti crede ca un om sanatos la minte si cu asta basta. Nu e capitol special in nici o carte religioasa care sa indemne la aruncat in aer ca ajungi mai repede in rai. Din contra. Insa incurcata e mintea omului.

    4.Stilurilede viata sunt o alegere personala.Nu presupun insa ca te izolezi de restul lumii. Ce are a face ca sunt zero absolut in materie de muzica moderna pop si ca nu stiu ce mai fac Columbenii la fel ca restul populatiei, cu integrarea mea in societate asa cum e ea? Am un prieten rocker noaptea, ziua profesor de istorie. Poti fi amandoua.

    5 Geniile pustii false nu schimb lumea, insa majoritatea celor care au schimbat-o au fost in felul lor niste inadaptati.
    All men dream: but not equally. Those who dream by night in the dusty recesses of their minds wake in the day to find that it was vanity: but the dreamers of the day are dangerous men, for they may act their dreams with open eyes, to make it possible. This I did

    E o fraza care mi-a ramas in cap din cei sapte stalpi ai intelepciunii- TH Lawrence . Sper ca asa ii spune in romana.

    6. Asa cum ziceam sunt de moda veche la capitolul asta . cred in familie, prieteni onoare etc oricat de golite de inteles au devenit azi cuvintele astea.

    7 Hm asta e intradevar o problema. Ignoranta naste in general monstri.

  • 😀 bine te-am regasit! e interesant ca traiesti pentru tine si sanatos intr-o mare masura. mai interesant dar mai putin sanatos e sa traiesti prin tine.

  • @Robinetel
    Am o veste proasta pt tine: toate alegerile tale sunt subiective si toate trairile sunt emotionale.:)
    Singurul lucru care poate limita plaja de alegeri sunt banii, in rest nimic.
    In privinta sentimentelor, sunt de acord ca nu poti face tampenii pt ca traiesti dupa niste principii: loialitate, onoare etc. Dar si ele, tot alegeri emotionale sunt:).
    Oricum de multe ori chiar si principiile se inclina in fata sentimentelor si astfel iti vei gasi prietena cu cel mai bun prieten in pat, sau invers:)

  • @Kalkin

    Nope, nu generaliza. Nu toate trăirile sunt emoţionale, amice. Multe sunt intelectuale, dacă prinzi nuanţa.

    Dacă îmi spui că toate alegerile sunt subiective, într-un mod discret, îmi spui că toate faptele sunt egoiste, ceea ce este fals.

    Nu doar banii limitează plaja de alegeri, ci şi experienţa de viaţă (spre exemplu, şi nu numai, nu crezi?).

    Ei bine, decât o parteneră care să se încline în faţa sentimentelor (de fapt aici ai făcut o generalizare foarte subtilă cum că toate femeile sunt fie slabe fie curve, lucru pe care nu pot să-l împărtăşesc) sau un aşa zis prieten care să dea principiile la o parte (hai să fim serioşi, n-am crescut în vârful muntelui, ştiu cine îmi sunt prietenii, că am doar 3), mai bine singur în pădure. Aşa că hai să nu o dăm pe astfel de exemple, că nu merge.

    Sunt un om superior şi ofer ceea ce şi pretind. Şi nu sunt singurul. Sunt şi femei care nu acceptă să fie cârpe, nu acceptă compromisuri de rahat şi alte asemenea.

  • 1. consider că depresia e mai mult o boală decât o stare, deci nu întotdeauna e vina celui care intră în depresie.
    2. când am citit asta, mi-a venit în minte un vers cacofonic dintr-o melodie de pe TV: “unele fete iubesc ca să trăiască, altele trăiesc ca să iubească”.
    3. îl mai ştii pe Ahmed, the dead terorist ? “are you my virgins?” :))
    4. unele stiluri de viaţă chiar te fac să-ţi dai dracu’ viaţa
    6. bleah.. eu personal am ceva de împărţit cu majoritatea rudelor mele.

    ai uitat să menţionezi cazurile celor care se cufundă cu nasul în cărţi şi uită de viaţa de zi cu zi, ajungând nişte persoane anti-sociale.
    frumoasă însemnare.

  • Eu nu sunt de acord cu titlul. Trebuie neapărat să fie cu “de a-ţi” sau “de-a-ţi”, deşi prima variantă e mai elegantă din punct de vedere fonetic. Restul e tăcere.

  • Sorry, chiar n-am vazut titlul. A fost scris in 10 minute.

    A.Faith : Pai si cei cu cartile tot paria sunt.

  • Mmmmh, inca un mod eficient de a-ti irosi viata e urmarirea pas cu pas a ghidurilor si indrumatoarelor “cum sa nu-ti irosesti viata”.

    Tu ai vrut sa faci o chestie pe aici, dar vad ca s-a inteles gresit. Si dupa parerea mea, s-a inteles gresit dintr-un motiv justificat si anume ca viata nu se iroseste si nici nu se traieste eficient dupa criterii generale.

    Ca rateaza sau ca reuseste, asta depinde de fiecare. Important e sa stii ce vrei.

  • Am pus un warning cu faptul ca postul a fost scris la repezeala 😛

  • În primul rând, nu cred că putem da astfel de reguli care să fie valabile pentru toată lumea. Sunt sigur că există destui oameni care-şi trăiesc, cu destulă satisfacţie, viaţa în unul din modurile pe care le enumeri. Totuşi, luat ca o simplă părere personală, n-am de ce să-ţi critic punctul de vedere.

    Observaţiile mele:

    1) Absolut oricine are un “stil de viaţă”, e normal. De exemplu, stilul meu de viaţă se bazează pe principii cum ar fi căutarea libertăţii, toleranţa şi non-conformismul (nu din principiu, ci în cele foarte multe locuri în care e necesar). Nu cred că e o problemă faptul că aranjez toate lucrurile pe care le fac în jurul acestui stil de viaţă.

    2) În legătură cu paria, nu ştiu de ce crezi că e scopul tuturor să schimbe sistemul din interiorul său, sau să fie recunoscuţi. Personal, motivaţia de a fi recunoscut de către societate mi se pare una destul de slabă şi la fel, sunt destui cei care au făcut lucruri deosebite, au murit satisfăcuţi de ce-au realizat şi totuşi n-au ajuns celebrităţi, sau poate au fost cunoscuţi doar în cercuri foarte restrânse.

    Nu mi se pare o problemă a fi paria dacă asta decurge din principiile pe care le urmezi. Mi se pare stupid să-ţi faci din asta un scop.

    3) Spui că ai fi zis “religia”, dar nu ştii dacă ai fi scos argumentarea la capăt. Deduc de aici că ţi se pare că viaţa nu merită trăită nici pentru religie, dar că nu ştii cum să convingi cititorii de asta. Fără a te contrazice, spun doar că religia are un sens mult mai larg decât cel comun, şi că o avem cu toţii într-o formă sau în alta.

    Orice am face, ne ghidăm după anumite principii ireductibile, chiar dacă nu le identificăm prea clar şi nu le punem o etichetă. Deci… mi se pare o problemă falsă dacă are rost sau nu să ne trăim viaţa după religie, pentru că oarecum facem asta că vrem, că nu vrem.

    Să trăieşti pentru creştinism, islamism, iudaism, etc. sunt de acorc că e absurd, dar în acelaşi timp înţeleg de ce unii ajung să o facă.

    În orice caz, mi-a plăcut articolul. 🙂

  • Ma bucur pentru tine. La lista se vor tot adauga de-a lungul vietii multe altele probabil.
    Totusi, ar trebui o argumentare putin mai solida de atat pentru a afirma ca “asa trebuie sa faci pentru a nu-ti irosi viata”. Daca tot definesti scopul vietii tale ca ‘realizare personala’, cu siguranta observi ca e un concept in totalitate subiectiv. Cu exceptia depresiei, in oricare dintre punctele mentionate cineva isi poate gasi fericirea sau (nu neaparat si) realizarea personala. In masura in care titlul si commenturile tale sugereaza ca nu te refereai exclusiv la propria viata, ci ca textul se vrea un ‘manual general’, consider ca e… redus in utilitate 🙂

  • Julesie : Recunosc, am niste gauri in argumentare, postul fiind scris in viteza.

    Tiberiu : Ma gandeam la cufundarea intr-un trend pana cand ai impresia ca este ”stilul tau de viata”.

  • Fumezi?

  • Nope 🙂

  • Am avut 2 depresii pana acum, in 30 de ani de viata. Urate si care veneau dupa niste lovituri serioase. Mi-am revenit insa in 3-4 saptamani, pentru ca pana la urma viata inseamna totusi si chestii pozitive.

    De iubit nu am iubit pana acum. Si nu puteam intelege de ce trebuie sa te pierzi dom’le cu firea din cauza unui barbat sau a unei femei. Acum inteleg 🙂

    Cred ca majoritatea celor mentionate de tine pana la urma exista in noi, dar este bine sa le acordam doar atentia necesara si sa nu cadem in extreme. O depresie vine uneori pe neasteptate (si clar e nedorita). Important este insa ca, de cate ori viata te pune in fund, sa poti sa te ridici, sa scuturi praful de pe haine si sa mergi inainte. Si uneori asta e greu .. Sper doar ca voi avea mereu puterea de a sti cand e prea mult …

  • Asta e cam ceea ce voiam sa sublinez. Thanks 🙂

  • uhm, Dojo, m-ai pus pe gânduri! cum adică n-ai iubit până acum? dacă nu mă înşel, scriai la un moment dat că, “vrei să te ceară iubi la Paris”. sunt confuz.

  • hah, si tu stai in sectorul 2. Eu am primit de la viceprimar felicitare de florii. Plus aia de la Ontanu. :>

    Vroiam sa adaug listei tale “mediocritatea” ca metoda solida de a-ti irosi viata, ca se potriveste bine.

  • Stii care-i faza ? Ca stau in sectorul 5 =))

  • Care este!

  • Cand poate familia sa-ti afecteze propria persoana? Mie familia-mi provoaca doar satisfactii 🙂

  • Depinde de mediu.

  • Ion, în cazul ăsta te poţi considera un norocos. Deşi cu greu îmi vine a crede că eşti mereu un fericit.

  • Nu sunt un fericit… :(, dar familia nu face parte din factorii ce-mi perturba undele cu fericire…

  • Prima data aici, si ma bucur sa vad ca abordezi subiecte mai adanci in articole mai lungi de 5 propozitii. Si esti un maestru in a starni controverse 🙂

    As incepe prin a o contrazice pe Julesie: oare un Cioran, Kurt Cobain, punk, goth si chiar emo nu-si gasesc o “implinire” in depresie? Sigur, nu e “implinirea” mea sau a ta, dar cred ca este echivalentul fericirii.

    In plus, spun unii ca a cauta fericirea este o greseala. Fericirea ar fi, dupa ei, posibil de atins numai daca te gandesti la ea ca un sir de bucurii marunte, usor de “construit”.

    Ideea cu familia este iarasi trasa de par. Poate ca asa iti doresti tu sa fie, dar familia este si a fost intotdeauna punctul forte al politicienilor de dreapta, chiar mai mult decat al celor de stanga (“family values”).

    Si alibiul cu “l-am scris in graba” e un pic cam subtire, ca puteai sa scrii un articol erata pan-acum. Oricum, mi-a facut placere sa-l citesc 🙂

  • Nu stiu cum vine treaba cu irositul vietii, dar pana la urma daca nu inventezi leacul pentru cancer sau pui pe picioare o noua revolutie industriala care va aboli poluarea, cred eu ca tot irosita se cheama ca e (in raport cu altele, admitand ca nimeni nu isi poate dpasi o anumita conditie pe care o vom denumi generic potential).
    Problema se pune in ce masura, pragmatic privind problema, poti sa scoti maxim din capitalul oferit de genetica sau Doamne-Doamne, as preferred.
    Pana la urma suma unei vieti… pline (ca sa ma exprim prozaic) se refera la fericire: a ta proprie si a celor din jurul tau pe care reusesti sa ii marchezi pozitiv. Adica, sa nu imi spuna mie ca X detinator de premiu nobel pt. anonima descoperire inaplicabla moare singur in patul nevegheat nici macar de un caine si se felicita singur: “nu am facut nimic in viata din ce mi-a facut placere, nu am avut suflet de om s ma iubeasca sau sa il iubesc… si am lasat dupa mine o ecuatie rezolvat care foloseste fix nimanui…. Ah ce multumit sunt de alegerile mele!!!”

    !. Depresia nu este o stare in care te lafai pt ca alegi sa o faci. Este o boala. Si inca una serioasa, care netratata poate sa duca la momentul in care asemeni lui Icar vezi daca poti sa zbori fara aripi de la etajul 10. Cred astfe ca e o problema ceva mai mare decat a pierde 3 ani deprimat. Trist, recunosc, insa in tot cazul iti lasa destui ani de compensatie.
    Ceea ce trebuie subliniat in tot cazul (si aici te sustin 100%) cand simti ca ai o problema majora in ale depresiei sa stai si sa iti plangi de mila 24/7 in loc de a cauta solutii sa revii la un mod de viata normal ci sanatos se cheama ca ti-o cauti cu lumanarea si ca alegi sa iti faci praf toate prioritatile din cauza faptului ca porti ochelari cu lentile inchise la culoare.

    2. Despre iubire etc am spus destul mai sus in privinta locului pe care il ocupa in viata. Intr-adevar insa, a nu se confunda cu statutul de catelus dizolvat in umbra celuilalt pana la eradicarea oricarei forme de individualitate. Echilibrul intre daruire si conservare este un imperativ.

    3. Cea mai sanatoasa mentalitate pe care o practic si o recomand cu toata caldura: daca exista un Doamne-Doamne acolo sus, si este intr-adevar bun si atotstiutor atunci probabil pt el va conta mai mult faptul ca ai incercats a fi un ins darnic, care a incercat sa ii ocroteasca pe cei din jurul lui si si-a trait viata frumos decat faptul ca s-a intamplat sa te nasti in Irak si sa ai alta religie. Adica serios, pana la urma valoarea ta ca om/suflet trebuie sa valoreze ceva mai mult decat apartenenta geografica si numarul de genunchi la pantaloni in catedrala X.
    Daca nu e bun si atotstiutor, este neimportant cum , cui si unde te rogi pt ca probabil judecata lui av fi oricum arbitrara si nedreapta… asadar impredictibila.

    4. Stil de viata are oricine chit ca e vorba de diferenta dintre cel care se lafaie in pat inca juma de ora si cel care sare sus ca ars si bea cafeaua cand a sunat desteptatorul. Singurul bine pe care ti-l poti face e sa incerci sa iti menajezi organismul pe cat te lasa viciile si capriciile ca tot tu platesti. Bine, si un pic de determinare nu strica. Mai departe… e o chestie de personalitate. Punct.

    5. La Paria trebuie sa te contrazic categoric. A sili un nonconformist absolut sa stea si el o tura aplecat pt sistem e cea mai mare crima imaginabila. Adica imagineaza-ti ca Galilei in loc de “Si totusi se invarteste” ar fi spus: “Daca spuneti voi probabil ca asha e. Promit sa nu mai fac.” Personal merg mana in mana cu Eliade si spun ca nu exista nici o idee mareata sau revolutionara care sa nu fie umbrita de ridicol la vremea ei. Puterea de a sta drept si a lupta pt orice idee oricat de absurda in care crezi cu toata fiinta este ceea ce ne-a mutat din caverna in case.

    6. Familia, desi un fel de piatra de gat in anii marilor revolte, cum bien remarca cineva mai sus este un fel de centru al umanitatii. Celula de baza nu shtiu daca a societatii, insa a structurii sufletesti in tot cazul. Tipul ala de iubire neconditionata pe care numai familia ti-o poate da, bucuria de a imparti tot ce ai cu acei cativa care conteaza sunt lucrurile care te fac sa te ridici de jos atunci cand nu mai ai aer sau putere. Ca unii nu au avut noroc si au avut parinti retarzi, alcoolici etc… de-acord. Nimic nu-i impiedica sa-si faca ei una. Civila cu acte in regula sau o pseudo-familie a celor care isi vor sari in ajutor , se vor sustine si aprecia. Vorbesc si de prieteni aici. E drept, prietenii care sa merite o asemenea distinctie sunt rari… si ai mare noroc in viata daca ai macar unul… insa se merita .. macar pt momentul ala in care societatea te lasa lat si iti da puterea sa te ridici si sa mergi mai departe.

    7. Undeva intre 2 stari mai mult sau mai putin depresive ma intreb daca nu e adevarat ca ignorance is bliss, fericiti cei saraci cu duhul etc. Adevarul e ca povara de a stii ce te zdrobeste nu e usor de dus, insa iti da o sansa sa o scuturi de pe umeri.
    Ignoranta te transforma intr-un sclav al sistemului fara urma de scapare sau ragaz de odihna. Si daca vrei sa schimbi ceva, orice in lumea asta, e bine sa shtii ce au mai facut 2-3 inaintea ta…. sa nu te apuci sa reinventezi roata si focul pentru ca sincer vorbind prost si strivit o sa mori.

    My opinion in a nutshell:) Scurtut rau shtiu. Si daca ai ajuns pana aici cu cititul te anunt oficial ca vei fi primul blog pus in blogroll la mine (altfel decat in calitatea de prieten de x ani etc). Nu de alta… dar daca tot ma intorc pe-aici..:)

  • Zamolxis : Clivajul stanga dreapta nu exista in Romania si nici la nivel mondial nu prea mai exista.

    Hedonist Angst : Intr-adevar este totul relativ la valori. Depresia porneste din cauze obiective si se dezvolta intr-o boala.

    Nu ma gandeam la genul de noncomformisti care vor sa schimbe sistemul ci la genul care-l reneaga in totalitate mergand pe ideea ”in lumea mea si numai a mea”.

    Te-am adaugat si eu in blogroll desi nu mi-ai spus clar cine esti (chit ca am banuieli :D)

    Ignoranta chiar este o binecuvantare.

  • Atâta vreme cât nu te-ai suparat de critica e ok:).
    P.s.: Aum mi-a picat fisa. Tu esti acelasi Krossfire care era pe softpedia cand ma luptam eu sa imi aleg un DSLR?
    (Am vazut reply-ul in timp real dar eram busy sa scriu un post

  • Da…eram ‘tare’pe topicurile din aria Foto softpedia. Mi-a mai trecut pasiunea intre timp si de altfel a fost si invadat de cereri stupide.

  • Ceea ce numesti “clivajul stanga dreapta” a existat intotdeauna, dar a evoluat si s-a schimbat mai mult sau mai putin subtil. In general, stanga este identificata cu stramtorarea libertatilor economice, in timp ce dreapta militeaza pentru largirea lor. Intr-o societate democratica vestica, stanga se identifica de obicei cu maximizarea libertatilor individuale, in timp ce dreapta conservatoare militeaza, dupa cum am spus, pentru “family values”.

    Intr-adevar, in Romania multi, inclusiv liderii de partid, sunt un pic ametiti in ce priveste dihotomia stanga dreapta. Si sunt putine partide care se afla in mod clar in stanga sau in dreapta, oportunismul fiind lingua franca pe scena politica romaneasca si nu numai. Asta nu inseamna ca acest clivaj despre care vorbim nu exista.

    A spune ca “familia nu este celula de baza decat in comunism” se bat cap in cap cu toate politicile sociale ale lui Bush (care-i orice, numa’ comunist nu) si in general ale partidului Republican in US, Progressive-Conservative sau Reform in Canada, sau Democratie Crestina. Lasand la o parte discutia despre dihotomia politica, familia este parte esentiala din strategia majoritatii partidelor politice si in special a celor aflate la putere.

  • Zamolxis : Clivajul stanga dreapta este un termen politologic. Gresesti cu economia. E vorba de pozitia fata de principiul egalitatii (Bobbio). Interventia statala nu inseamna ingradirea libertatilor economice.

    Clivajul stanga dreapta a aparut dupa Revolutia Franceza (unde cele doua locuri defineau spatii fizice). In fine, discutia implica multi cercetatori si multe puncte de vedere si am mai dezvoltat-o. Voi reveni probabil asupra ei. Daca vrei, iti pot trimite pe mail o lucrare facuta pentru un seminar de politologie pe tema. Nu e cine stie ce dar trimite la cartile ”care trebuie”.

    In Romania nu se manifesta clivajul decat la nivelul media si al discutiilor la bere. Stanga romaneasca practic nu exista.

  • Să nu cădem şi noi în capcane gândind numai în termeni de “albă” şi “neagră”. Dacă americanii au democraţi şi conservatori asta nu înseamnă că nu există şi varianta unei drepte progresiste dpdv al libertăţilor civile sau a unei stângi autoritare. Pe asta din urmă cred că o cunoaştem cât de cât, măcar din cărţile de istorie şi din poveştile celor mai bătrâni.

    “Dreapta” şi “stânga” au sens numai pe spectrul economic, de la “liberalism” la “colectivism”. În rest… e greu să punem etichete atât de precise.

  • Man, nu au sens politic in Romania. Exista sondaje destule pe tema asta. Eu nu pun nicio eticheta, chiar am citit lucrarile respective.

  • Te cred că nu au sens politic în România… cel puţin nu acolo unde contează! Deşi sunt anumite aspecte, discuţiile în jurul “flat tax”-ului, în care opiniile sunt împărţite în funcţie de doctrina teoretică (PSD – stânga, PNL – dreapta, şamd). Din păcate, domină interesele şi dispare coloratura de cele mai multe ori.

    Dar în alte ţări lucrurile nu stau aşa, şi sunt sigur că şi noi vom continua evoluţia spre normalitate.

  • Pai cam asta e ideea : Daca n-ai ideologii stricte si asa numitii ”oameni de stanga” nu ai clivaj. Sondajele demonstreaza asta.

    Sunt destule tari in care clivajul nu functioneaa si sunt foarte dezvoltate. Batalia de-acum ar fi mai degraba intre populisti si moderati pe-afara.

  • In Ro oamenii de stanga se afla in majoritate in miscarea ecologista, care-i destul de puternica. Pe masura ce amintirea lui Ceashca se estompeaza, stanga va capata contur si se va apropia de stanga teoretica.

    @Tiberiu Floare: Presupun ca vb despre stanga si dreapta traditionala (de astea vorbeam si eu). Noua stanga a adoptat toate ideile de liberalizare a economiei, incepand cu Clinton in USA, Paul Martin in Canada, si Blair in UK.
    Exista un oarecare consens ca economia trebuie lasata cat mai libera (un consens asemanator exista in State si-nainte de Marea Depresie). In fine, discutia noastra nu era despre economie.

    @krossfire: Ma intereseaza lucrarile despre care vorbesti, dar asta nu este argumentul cu care am inceput. Ce-am zis eu este ca familia nu este un subiect mort, din contra, este “ralying cry” pentru dreapta din Occident. Daca lucrarile despre care vorbesti contracareaza acest punct, trimite-mi-le negresit. Adresa mea e zamolxis la zamolxis punct name.

    Care sunt tarile despre care vorbesti unde nu functioneaza dihotomia? Populismul este identificat cu totalitarianismul (e.g., Hugo Chavez), cu minimalizarea libertatilor individuale si economice, si cresterea a puterii statului + alunecare spre colectivism. Populismul este in coltul din stanga jos al diagramei N (opus libertarianismului).

  • Zamolxis : Stiu ca familia este folosita ca o justificare pentru securitatea dreptei.

    Stiu care-i problema cu populismul. In general el a dat nastere la totalitarism (un exemplu ar fi Spania). Populismul european (fara legatura neaparata cu Partidul Popular European, ceva mai moderat in decizii) poate la randul lui favoriza o dictatura in tari precum Romania.

    Desi imi e simpatic, tare ma tem ca Base asta va face in 2009.

    In Romania miscarea ecologista aproape nu exista. Cele doua partide abia si-au strans semnaturile si sunt la limita subzistentei. Pe de alta parte, exista un curent puternic ecologist printre tineri si in vreo 5 ani nu m-as mira sa existe un partid ecologist puternic (aliniat la Verzii Europeni) in cursa pentru locale si ulterior pentru prezidentiale. Pe moment Dan Bitman si Partidul Ecologist nu sunt solutia.

  • mă surprinde postul ăsta. şi tot nu înţeleg cum erai tu prost acum patru ani.
    în orice caz, dacă lucrurile stau aşa cum spui tu, înseamnă că viaţa ne e dată ca să o irosim!

  • E cam scris in graba. Eram prost pentru ca imi pierdeam prea mult timp traind pentru altii.

  • how old are you, man ?

  • din 7 sunt de acord cu tine pentru cea de-a 6-a…am trait pe pielea mea si stiu ca familia de mulue ori nu insemna totul..dar u la care familie te gandesti? La cea in care u esti copil sau la cea pe care u o intemeiezi? Eu tin enorm de mult la viitoarea familie pe care mi-o voi intemeia. In ceea ce privete “familia” mea ..incerc sa ma detasez de ea cat de curand posibil … am acum si eu penele mele ,pot zbura si singura 😉

  • E vorba de conceptul de familie ”extinsa” nu de familia mononucleara. Chiar si in cazul din urma nu trebuie sa uiti ca in primul rand existi tu si apoi ei.

  • Doamne-ajuta si aliluia – in fine, am gasit inca o persoana care imi impartaseste parerea legata de iubire. Heck, am un prieten de un an juma’, suntem logoditi, dar niciodata n-am spus si nu mi-a trecut prin minte ca prin asta viata mea s-a implinit magic si nu-mi mai ramane decat sa ma bucur de “iubire” pana la sfarsit.

    BTW, ca fapt divers si usor tangent cu ideile pe care le-ai zis si tu: unul din motivele pentru care sunt convinsa ca n-am dat-o in bara cu logodna si ca o sa supravietuim ca si cuplu este ca in relatia noastra exista “noi”, dar cu moderatie. Pe primul plan in momentul asta e realizarea fiecaruia [terminat facultate, gasit job, exersat si perfectionat diverse aptitudini personale].

  • Odeena : I hear your, although you’re kinda far (physically speaking).

    Felicitari, ai o relatie sanatoasa.

2 Pingbacks

  • Doua chestii de citit si retinut

  • (1+2)+(1+4)+(1+6)=15 » E inutil si de prisos sa …

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.